Florentina Loredana Dalian – Deal fără turme – HAIKU.
Cireșe-amare
Natura surprinsă în mersul său firesc se dovedește a fi pentru autoare contaminată de un mimetism uman, de o neprevăzută empatie. Printre notațiile obiective ale întîmplărilor de moment se strecoară imperceptibil apropouri cu mireasmă etică. O reținere sfioasă: Apus de soare – / vântul nu se-ncumetă / printre păpădii, un mic regret pentru un fapt inerent inevitabil: Fără vreo vină / sub talpa plugarului – / firul de iarbă, sau pentru o irosire fără martori sau beneficiari: Înflorind singur / peste gard liliacul – / umbră nimănui.
Și chiar dacă, în mod obișnuit, totul se petrece discret, fără reacții impresionante, tocmai tăcerea devine mai grăitoare:
Flori de măr căzând
pe sângele mielului –
cucul a tăcut.
Cu aceeași rigurozitate sînt consemnate și schimbările de opțiuni și de comportament ale omului declanșate de izbucnirea impetuoasă a primăverii: Dincolo de geam / magnolia-nmugurită – / las baltă cititul. Poate cu o oarecare reținere gîndind la cei care nu-și pot permite această libertate: Bat clopotele – / parcă mai greu azi la plug / şi nicio rază. Și parcă și fluturii, prinși de beția însuflețirii, simt o vecinătate care-i dojenește ușor: Fluturi în horă / lângă coliba de lut – / cireşe-amare.
Anumite circumstanțe surprinse pe viu sînt oferite cititorului pentru a resimți fragilitatea și insignifianța existenței fie ea a omului: În podul şubred / căutându-mi trecutul – / albină-n insectar sau doar a unui bob de rouă: Un bob de rouă – / soarele se înalţă / ameninţător.
Cînd e vorba însă de tristețile nedeslușite care se înființează odată cu toamna, haiku-ul se oferă parcă să le facă mai expresive și mai incisive: În vals cu vântul / prin câmpia săracă – / o libelulă. Și, dacă vîntul a deprins pînă și valsul, de ce să nu se joace, acolo unde omul nu mai face față și de-a trenul:
Gară pustie –
vântul face o haltă
să ia un ciulin.
La urma urmei, poate că frunzele căzute sînt o pildă demn de urmat pentru a scăpa de o penibilă demnitate statuar-sterilă: Frunze căzute – / statuia plângându-şi / nemurirea. O temă parcă reluată de la Blaga: Prin Valea Regilor cînd trec, / asemeni lor, împrejmuit de toată firea, / cu mîinile pe inimă, m-opresc / și stau așa, pînă la glezne / în aur răvășit. Ce lesne / ar fi să mi-l ridic din nou pe frunte, / dar nu mă mai aplec.
Dincolo de pustiirea toamnei: Deal fără turme – / cojocul ciobanului / paznic la stână, patina lucrurilor umane continuă o derivă a singurătății fără speranță: Poarta-n ruină – / singur vântul năprasnic / o mai deschide. Și, pentru ca totul să fie încheiat, și spațiul domestic confirmă falimentul umanului: În pragul serii / gura sobei fierbinte – / jar stins între noi.
În plină iarnă, săltați un pic peste nămeți mai rezistă urgiei doar uscăturile aproape mineralizate ale cîmpului: Părând neclintiţi / în calea viscolului – / ciulinii pe câmp. Și poate nădejdea pe care o mai ocrotim în suflet: Afară viscol – / în lumina candelei / liniştea rugii.
Calea spre ce-a fost nu mai există:
Drumul troienit –
la casa părintească
nicio potecă.
Căldura de demult e doar în rama amintirii: Lemne troznind – / deasupra căminului / vară-ntr-un tablou. Și cîinele simte că totul s-a dus odată cu sania copilăriei: Printre ruine – / câinele adulmecând / urma saniei.
Să fie totul doar această nostalgie după tot ce a fost și a pierit? Să fie o ciudată împletire între dor și înstrăinare?
Vechea-mi fotografie –
mi-e dor de străina din ea
privindu-mă galeș.
Rămîne să hotărască cititorul. Sau poate să se lase pradă echivocului.
Corneliu Traian Atanasiu.
MN: Volumul Deal fără turme – HAIKU poate fi comandat direct la Florentina Loredana Dalian. Poeziile, proza scurtă și textele umoristice semnate de aceeași autoare și publicate de Mangalia News pot fi vizionate AICI.
Bonus: Un superb Haiku scris de Florentina Loredana Dalian și ilustrat de scriitorul și graficianul constănțean Ion Codrescu, fondatorul Societăţii de Haiku din Constanţa:
Ploaie de vară / Bărcuță de hârtie / Pe-un ochi de apă.
Mangalia News, 30.01.2021.
