Culturii române îi urez însănătoșire grabnică!
Cum expresia hamletiană „E ceva putred în Danemarca” a devenit, din cauza uzitării abuzive, o vorbă fără „vlagă” și chiar conținut, am apelat la una nouă: „Puc blocat la mantinelă”, menită să ne trezească neuronii adormiți de atâta incultură.
Este o expresie împrumutată din lumea sportului, folosită în limbajul comentatorilor meciurilor de hochei; pe înțelesul tuturor, „blocat la mantinelă, este sinonim cu a fi stopat de la întreprinderea unei acțiuni ori activități, adică să nu poți înainta din cauza unor factori exteriori, cu premeditare și rea credință, ostili.
Bineințeles, nu mă refer la oamenii care se izbesc de mantinela destinului – o altă poveste, un alt subiect… ce–mi propun a detalia cu o altă ocazie – vreau, Hic et nunc (aici și acum) să fac referire strictă, punctuală, la blocajul apărut în cultura românească, la frâiele trase și frânele puse de niște ticăloși, pupincuriști la partid și la Securitate (veche și nouă), care au confiscat tot ce înseamnă adevărata cultură și promovează cu ostentație și asiduitate numai și numai nonvaloarea. Cei patru cavaleri ai Apocalipsei Culturii Române, așa cum i-am denumit mai demult, care conduc o gașcă literară – nu pot să o denumesc altfel – întovărășiți în rele cu câțiva critici cu sufletul vândut întunericului își laudă stăpânii, ca niște bocitoare profesioniste la capul defunctului.
De ce se întâmplă acest lucru abominabil?
Pentru că acești epigoni, în vanitatea și nemernicia lor, nu vor să le scape cumva din gheare scriitori și artiști valoroși, care ar putea demasca adevărata față a acestor impostori.
Marii scriitori, artiștii de geniu și cineaștii valoroși sunt marginalizați și lăsați să moară de foame, totul numai pentru a promova prostia și imbecilitatea, adică, practic, ce putem numi a fi doar manele literare și cinematografice.
Chiar nu își pune nimeni întrebarea de ce în ultimii 30 de ani nu avem ceva cu adevărat relevant în cultura românească?
Nimic, nimic… nu avem altceva decât niște manele cinematografice care se promovează ostentativ, plătite cu „arginți cocliți” pe la unele festivaluri, în timp ce în lumea literară lucrurile stau și mai rău, tocmindu–se niște premii otrăvite, pe care, de proști ce sunt, și le oferă între ei.
Există în această lume a literelor, o lume care ar trebui să fie temelia culturii, un individ demn de dispreț – scribul – cel care scrie pentru un stăpân.
Scribii moderni – și avem destule asemenea exemple în viața reală, care se complac în activitatea de mistificare a realității, cei care, pentru 30 de arginți, își laudă permanent stăpânul, numai aceștia o duc bine în România. Iudele României!
Primesc sinecură de la partid, două edituri cunoscute le publică lucrările fără valoare… și le merge foarte bine.
Ce ştiu să scrie cei patru cavaleri ai Apocalipsei Culturii Române?
Numai compilaţii, scurte analize literare, comentarii, evocări cu tentă filozofică, critică şi aprecieri fără fond, pilde ortodoxe şi… cam atât!
Literatura de duzină care abundă în librării este rodul lipsei de respect faţă de cititori şi o gravă ofensă la inteligenţa noastră şi tare mă tem, că mai repede am să văd o maimuţă făcând focul decât pe cei în cauză să–şi ceară scuze pentru dezastrul pe care–l produc!
Mai rău este cu cititorii care descoperă prea multă maculatură în librării, și, mai grav, există riscul ca tinerii să își piardă busola, nemaiavând repere morale, pentru că literatura promovată îi învață cu totul altceva.
Politica literară a acestora este, neîndoios, aceea a promovării nonvalorii! Oamenii de cultură-cei care mai au coloană vertebrală- ar trebui să demonteze mecanismul mizer al promovabilităţii din România, să tragă cuvenitele semnale de alarmă către populaţia încă nemanelizată, să propună soluţii de rezolvare a situaţiei dezastruoase de incultură şi necivilizaţie în care se află societatea românească! Epigoniada trebuie abolită!
Am mai spus–o și o repet, un scriitor puternic trebuie să aibe har, adică să se bucure de multă imaginație.
Din păcate, scribul modern se foloseşte de „har” într–o expunere imberbă, fără să realizeze ridicolul care îl învăluie, când simte că își pierde sinecura şi proiectele de sponsorizare pentru lucrări fără maturitate stilistică!
Cine are nevoie de scriitori puternici, independenți, cu coloană vertebrală, care nu fac parte din partide politice, cine are nevoie de oameni deștepți într–o țară ocupată?
Unde este valoarea literară în această ţară?
Mai putem spera la o însănătoşire a culturii române?
Lucian Ciuchiță, București, 15 ianuarie 2021.
MN: Lucian Ciuchiță, poet, romancier, dramaturg, eseist si scenarist român. S-a născut la 10.02.1969, în Râmnicu-Vâlcea, jud. Vâlcea; tatăl său, Apostol Ciuchiță, ofițer de carieră, iar mama, Lucia Ciuchiță (născută Scarlat), era educatoare. A fost elev al Scolii Generale Nr. 2 și a absolvit Liceul Energetic din Rm. Vâlcea, in 1987. Este absolvent al Facultății de Cibernetică din ASE Bucuresti (1988-1993). In 1999, obține doctoratul in Cibernetică și Statistică, la ASE Bucuresti.
A lucrat in Televiziunea Română, in perioada 1990-2002, ca reporter special, redactor și realizator de emisiuni. A inceput activitatea jurnalistică cu prima emisiune studențească „Gaudeamus”, imediat după revolutia din ’89, fiind unul dintre studenții revoluționari care au participat la evenimente. In iunie 1990 este angajat redactor la redacția de știri a TVR. După realizarea a două filme documentare, este primit in Uniunea Cineaștilor din România, iar în mai 1991, în Asociatia Dramaturgilor de Film.
A realizat peste 1000 de reportaje și sute de emisiuni, cele mai cunoscute fiind: „Lege și fărădelege”, „Transfocator”, „Actualități”, „Poliția in acțiune”, „Bună dimineața”, precum și rubrici în cadrul altor emisiuni de cultură și artă.
A fost profesor universitar și a predat Statistica și Modelare Economica la ASE, Universitatea Româno-Americană și Universitatea N.Titulescu. De asemenea, a predat Economie la Academia de Poliție. In momentul de față este cercetător stiințific asociat la Academia Română.
Ca scriitor, debutează in 1996, cu volumul de poezii „Oameni si țărmuri”, cu prefața de Marin Sorescu. Este discipolul maestrului Marin Sorescu, cu care a avut o frumoasă colaborare, in ultimii ani de viață ai regretatului scriitor. Au urmat alte două volume de poezii, „Căutătorul de zimbri” și „Florile binelui”, iar primul roman, „Comisarul Caron-Dispariția”, a fost publicat in 2005. In perioada 1997-2006 a publicat mai multe cărți economice și o analiză a fenomenului terorist contemporan.
A scris trei scenarii de film de lung metraj și a realizat trei filme documentare. Până in momentul de față, a publicat 30 de cărți, atât volume de poezie cât și romane, nuvele, eseuri. Cele douăsprezece romane se găsesc în toate librăriile din România și se bucură de aprecierea cititorilor.
Iată o listă cu acestea: Insula Purgatoriului (roman distopic); Copoiul din Cardiff (roman polițist-filozofic), Taifun in adancuri (thriller), Gemenii lui Bormann (roman istoric), Celeste-Planeta Purgatoriului (SF, fantasy), un volum de eseuri filozofice intitulat “Monada Ratiunii”, romanul pamflet “Deșertul fluturilor albi”, Submarinul teroriștilor (roman de spionaj) si romanul semi-autobiografic, “250 de kilometri si un secol de amintiri”, “Pasărea de Foc a tinereții” (roman), “Plutonul nătăfleților si alte povestiri”…, “Cercul Negru”.
In 25 iunie 2019, a fost lansat romanul “Cuțitele rosii”, la Muzeul Național al Literaturii Române. Romanul “L’ile du purgatoire”, lansat la Salon du Livre-Paris in data de 17 martie 2019, se bucură de recunoaștere internațională, fiind promovat in țările francofone. Romanul amintit a fost lansat și la Salon du Livre de Montreal 20-25 noiembrie, 2019… De fapt, o dublă lansare, doarece cel mai recent roman, „Ce caută povestea mea în filmul lor”, a fost lansat in data de 24 noiembrie 2019, la Târgul Gaudeamus.
Lucian Ciuchiță este cunoscut internațional și pentru procesul de plagiat pe care îl are cu 5 case de producție de la Hollywood, care au realizat filmul Escape Plan, cu Arnold Schwarzenegger și Sylvester Stallone in rolurile principale. Producatorii filmului au folosit scenariul lui Lucian Ciuchiță, dar au uitat să-l treacă pe generic și, desigur, să-i plătească drepturile cuvenite. Un proces inechitabil care durează de sase ani și acum se află pe rol la Curtea de Apel București.
7 ianuarie 2021: ”Iată că a văzut lumina tiparului prima carte din acest an, de la editura Ecou Transilvan, intitulată ”POVEȘTI DE IUBIRE ÎN VREMURI DE RĂZBOI”, avându-l ca autor pe cunoscutul scriitor Lucian Ciuchiță. O carte care merită citită. Îl felicit pe autorul cărții, pentru acest roman reușit, dar și pentru toate cărțile pe care le-a publicat până acum”. (Farcas Nadia).
MN: Poet, romancier, dramaturg, eseist și scenarist român redutabil, Lucian Ciuchiță este prezent și în paginile cotidianului online Mangalia News.
Mangalia News, 15.01.2021.
