Istoria extraordinarului an 1918, povestea acelor patrioți români — politicieni, soldați sau simpli cetățeni, care au reușit să conducă România pe făgașul normal al Marii Uniri

0
179

🇹🇩Istoria extraordinarului an 1918, povestea acelor patrioți români — politicieni, soldați sau simpli cetățeni, care au reușit să conducă România pe făgașul normal al Marii Uniri.🇹🇩

Bogdan Bola: Pen­tru că astăzi săr­bă­to­rim Ziua Națio­na­lă a Româ­ni­ei, m‑am gân­dit că ar fi nece­sa­ră pre­zen­ta­rea unei scur­te isto­rii a anu­lui Marii Uniri. Dacă urmă­riți apa­ri­ți­i­le uno­ra la TV sau în pre­să, ați putea avea impre­sia că Uni­rea înfăp­tu­i­tă acum 100 de ani a fost un fel de mira­col al isto­ri­ei, sau o întâm­pla­re feri­ci­tă, la care com­pa­tri­o­ții noș­tri de atunci doar au asis­tat. Acest lucru este foar­te depar­te de ade­văr, de ace­ea am decis să vă pre­zint cro­no­lo­gic isto­ria extra­or­di­na­ru­lui an 1918, poves­tea ace­lor patri­oți români, poli­ti­cieni, sol­dați sau sim­pli cetă­țeni, care au reu­șit să con­du­că Româ­nia pe făga­șul nor­mal al Marii Uniri. Iar dacă mi‑a scă­pat ceva, sau aveți com­ple­tări, chiar vă rog să inter­ve­niți…, așa măcar învă­țăm împre­u­nă.

4/17 ianu­a­rie 1918 — Apa­re, la Paris, pri­mul număr din publi­ca­ția săp­tămâ­na­lă “La Rou­ma­nie” care avea drept scop spri­ji­ni­rea, în emi­gra­ție, în plan publi­cistic și diplo­ma­tic a reven­di­că­ri­lor româ­nești.

23 ianuarie/5 febru­a­rie 1918 — Ulti­ma­tum adre­sat Româ­ni­ei de Pute­ri­le Cen­tra­le, prin care era soma­tă, ca, în ter­men de patru zile, să-și facă cunos­cu­te inten­ți­i­le în vede­rea înche­ie­rii păcii.

24 ianuarie/6 febru­a­rie 1918 — Chi­și­nău. Sfa­tul Țării, întru­nit în ședin­ță solem­nă, votea­ză, în una­ni­mi­ta­te, inde­pen­den­ța Repu­bli­cii Demo­cra­ti­ce Mol­do­ve­nești. Con­si­li­ul Direc­tor se dizol­vă, pute­rea exe­cu­ti­vă fiind încre­din­ța­tă unui Con­si­liu de Miniș­tri, sub pre­șe­din­ția lui Daniel Ciu­gu­rea­nu. “(…) Ne pro­cla­măm, în uni­re cu voin­ța popo­ru­lui, Repu­bli­că Demo­cra­ti­că Mol­do­ve­neas­că slo­bo­dă, de sine stă­tă­toa­re și nea­târ­na­tă, având ea sin­gu­ră drep­tul de a‑și hotă­rî soar­ta în vii­tor” — se spu­ne în pro­cla­ma­ția Sfa­tu­lui Țării.
26 ianuarie/8 febru­a­rie 1918 — Guver­nul I.I.C. Bră­ti­a­nu — Take Ione­scu demi­sio­nea­ză, deo­a­re­ce con­si­de­ră inac­cep­ta­bi­lă înche­ie­rea unei păci sepa­ra­te. Ali­a­ții sfă­tu­iesc Româ­nia să tără­gă­ne­ze tra­ta­ti­ve­le.

28 ianuarie/10 febru­a­rie 1918 — Româ­nia accep­tă înce­pe­rea tra­ta­ti­ve­lor de pace cu Pute­ri­le Cen­tra­le.

29 ianuarie/11 febru­a­rie 1918 — Se for­mea­ză un nou guvern, în frun­te cu gene­ra­lul Ale­xan­dru Ave­res­cu, având ca prin­ci­pal obiec­tiv ter­gi­ver­sa­rea, pe cât posi­bil, a înche­ie­rii păcii cu Pute­ri­le Cen­tra­le și cre­a­rea unor pre­mi­se favo­ra­bi­le obți­ne­rii unei păci ono­ra­bi­le.

11/24 febru­a­rie 1918 — Ple­ni­po­ten­ți­a­rii Pute­ri­lor Cen­tra­le impun pri­mu­lui minis­tru, gene­ra­lul Ale­xan­dru Ave­res­cu, trei con­di­ții prin­ci­pa­le ale înche­ie­rii păcii: ceda­rea între­gu­lui teri­to­riu al Dobro­gei, până la Dună­re, impor­tan­te rec­ti­fi­cări de fron­ti­e­ră în zona Por­ți­lor de Fier, în Valea Jiu­lui și între Vatra Dor­nei și Câm­pu­lung Mol­do­ve­nesc, pre­cum și gre­le con­ce­siuni eco­no­mi­ce.

18 februarie/3 mar­tie 1918 — Inau­gu­ra­rea, la Chi­și­nău, a Uni­ver­si­tă­ții Popu­la­re Mol­do­ve­nești, sub pre­șe­din­ția lui Pan Hali­p­pa, care s‑a ocu­pat de orga­ni­za­rea de con­fe­rin­țe, de întâl­niri cu oameni de cul­tu­ră, de ține­rea de pre­le­geri, con­sa­cra­te în spe­cial stu­di­e­rii isto­ri­ei româ­ni­lor din Basa­ra­bia.

20 februarie/5 mar­tie 1918 — Se sem­nea­ză, la Buftea, Tra­ta­tul pre­li­mi­nar de pace între Româ­nia și Pute­ri­le Cen­tra­le, pe baza căru­ia încep la Bucu­rești, la 9/22 mar­tie, tra­ta­ti­ve­le în vede­rea înche­ie­rii păcii, pe urmă­toa­re­le baze: ceda­rea Dobro­gei până la Dună­re, Pute­ri­le Cen­tra­le urmând să ame­na­je­ze un drum comer­ci­al între Româ­nia și Con­stan­ța; rec­ti­fi­cări de fron­ti­e­ră în favoa­rea Aus­tro-Unga­ri­ei; impu­ne­rea unor gre­le con­di­ții eco­no­mi­ce etc.

27 februarie/12 mar­tie 1918 — Ple­ca­rea misiu­nii fran­ce­ze din Româ­nia.

3/ 16 mar­tie 1918 — Bălți. Adu­na­rea gene­ra­lă a zem­stvei din dis­tric­tul Bălți adop­tă, în una­ni­mi­ta­te, o moțiu­ne în care se spu­ne “Pro­cla­măm astăzi în mod solemn (…) în fața lui Dum­ne­zeu și a între­gii lumi, că cerem uni­rea Basa­ra­biei cu Rega­tul Româ­ni­ei, sub al cărei regim con­sti­tu­țio­nal și sub ocro­ti­rea legi­lor ei (…) vedem sigu­ran­ța exis­ten­ței noas­tre națio­na­le și a pro­pă­și­rii eco­no­mi­ce”.

5/18 mar­tie 1918 — Demi­sia guver­nu­lui con­dus de gene­ra­lul Ale­xan­dru Ave­res­cu. Rege­le Fer­di­nand îl însăr­ci­nea­ză pe Ale­xan­dru Mar­ghi­lo­man cu for­ma­rea unui nou guvern, cu spe­ran­ța că șeful con­ser­va­to­ri­lor, gra­ție încre­de­rii ce inspi­ra Pute­ri­lor Cen­tra­le, va putea înche­ia o pace în con­di­ții mai ușoa­re.

9/22 mar­tie 1918 — Încep tra­ta­ti­ve­le de pace de la Cotro­ceni, între Româ­nia și Pute­ri­le Cen­tra­le.

27 martie/9 apri­lie 1918 — La Chi­și­nău, Sfa­tul Țării întru­nit în ședin­ță solem­nă votea­ză uni­rea Basa­ra­biei cu Țara — Mamă, Româ­nia (86 voturi pen­tru, 3 împo­tri­vă, 36 abți­neri și 13 absenți). După anun­ța­rea rezul­ta­tu­lui votu­lui de către Ion Incu­leț, pre­șe­din­te­le Sfa­tu­lui Țării, pri­mul — minis­tru Ale­xan­dru Mar­ghi­lo­man, aflat la Chi­și­nău, împre­u­nă cu alți repre­zen­tanți ai guver­nu­lui român, este invi­tat la tri­bu­na de la care decla­ră: În nume­le popo­ru­lui român și al Rege­lui Fer­di­nand I, iau act de uni­rea Basa­ra­biei cu Româ­nia, de aici îna­in­te și în veci! Tră­i­as­că Româ­nia Mare!

9/22 apri­lie 1918 — Decret regal de rati­fi­ca­re a Hotă­rârii de uni­re a Basa­ra­biei cu Româ­nia, sem­nat de Fer­di­nand I, rege­le Româ­ni­ei, și con­tra­sem­nat de Ale­xan­dru Mar­ghi­lo­man, pre­șe­din­te­le Con­si­li­u­lui de Miniș­tri.

17/30 apri­lie 1918 — Înfi­in­ța­rea, la Paris, a “Comi­te­tu­lui națio­nal al româ­ni­lor din Transil­va­nia și Buco­vi­na”, sub pre­șe­din­ția lui Tra­ian Vuia, iar mai apoi a dr. Ion Can­ta­cu­zi­no; a mili­tat pen­tru dobân­di­rea inde­pen­den­ței Transil­va­niei și uni­rea aces­te­ia cu Româ­nia.

24 aprilie/7 mai 1918 — Sem­na­rea Tra­ta­tu­lui de pace de la Bucu­rești și a ane­xe­lor sale din­tre Româ­nia, pe de o par­te, și Ger­ma­nia, Aus­tro-Unga­ria, Bul­ga­ria, Tur­cia, pe de altă par­te. Româ­nia era nevo­ită să cede­ze Dobro­gea, care urma să fie ane­xa­tă de Bul­ga­ria, să accep­te rec­ti­fi­cări de fron­ti­e­ră în Car­pați, în favoa­rea Aus­tro-Unga­ri­ei (prin care se cedau teri­to­rii însu­mând 5.600 kmp, cu o popu­la­ție de 724.957 locu­i­tori), să demo­bi­li­ze­ze arma­ta, men­ținân­du-se numai patru divi­zii cu efec­ti­ve com­ple­te și 8 divi­zii cu efec­ti­ve de pace (20.000 de infan­te­riști, 3.200 de cava­le­riști și 9.000 de arti­le­riști) și să înche­ie con­ven­ții eco­no­mi­ce (agri­co­lă, a petro­lu­lui, a pădu­ri­lor etc.), prin care, în fapt, se insti­tu­ia mono­po­lul Ger­ma­niei asu­pra prin­ci­pa­le­lor bogă­ții ale țării. Rege­le Fer­di­nand I refu­ză, în ciu­da pre­siu­ni­lor Pute­ri­lor Cen­tra­le, să sanc­țio­ne­ze Tra­ta­tul.

22 iunie/5 iulie 1918 — Se înfi­in­țea­ză, la Washin­gton, din ini­ția­ti­va lui Vasi­le Sto­ica, Liga națio­na­lă româ­nă, cu sco­pul de a face pro­pa­gan­dă în jurul pro­ble­mei româ­nești; la 13 sep­tem­brie, fuzio­nea­ză cu Comi­te­tul Națio­nal Român.

6/19 iulie 1918 — Se con­sti­tu­ie în Ita­lia, la Cit­ta­du­ca­le, “Comi­te­tul de acțiu­ne al româ­ni­lor din Transil­va­nia, Banat și Buco­vi­na”, sub con­du­ce­rea pro­fe­so­ru­lui Simion Mân­dres­cu, cu sco­pul de a orga­ni­za pe pri­zo­ni­e­rii români din arma­ta aus­tro-unga­ră în legiuni care să par­ti­ci­pe la lup­tă ală­tu­ri de arma­ta ita­li­a­nă.

înce­pu­tul lui august 1918 — în Vie­na izbu­c­neș­te o gre­vă gene­ra­lă care cuprin­de poli­ţia ora­şu­lui. În acest con­text, vii­to­rul pre­mi­er Iuliu Maniu orga­ni­zea­ză apă­ra­rea Vie­nei, adu­nând în urmă­toa­re­le săp­tămâni 160.000 de ofi­ţeri, sub­o­fi­ţeri şi sol­da­ţi români, con­du­şi chiar de el. Arma­ta a asi­gu­rat 55 de zile ordi­nea în Vie­na, pe tim­pul gre­vei poli­ţi­ş­ti­lor, iar o par­te din ea, com­pu­să aproa­pe în exclu­si­vi­ta­te din Regi­men­tul 83 din Oră­ş­tie, a fost tri­mi­să apoi la Alba Iulia să pre­gă­teas­că ”Adu­na­rea Uni­rii”.

12 /25 august 1918 — Se con­sti­tu­ie, la Chi­și­nău, Par­ti­dul Țără­nesc din Basa­ra­bia, având în pro­gram: împăr­ți­rea pămân­tu­lui la țărani, vot uni­ver­sal, îmbu­nă­tă­ți­rea situ­a­ți­ei mun­ci­to­ri­lor. Pre­șe­dinți: Pan­te­li­mon Hali­p­pa (1918 — 1921), Ion Incu­leț (1921 — 1923).

24 august/6 sep­tem­brie 1918 — Se cre­ea­ză, la Paris, Con­si­li­ul Națio­nal Român Pro­vi­zo­riu, care, în 20 sep­tem­brie / 3 octom­brie, a pro­cla­mat for­ma­rea Con­si­li­u­lui Națio­nal al Uni­tă­ții Româ­ne, organ repre­zen­ta­tiv, având în con­du­ce­re pe Take Ione­scu, Vasi­le Luca­ciu, Octa­vian Goga, dr. Con­stan­tin Ange­les­cu și Ioan Th. Flo­res­cu (vice­pre­șe­dinți). Con­si­li­ul este recu­nos­cut la 29 septembrie/12 octom­brie de guver­nul fran­cez, la 23 octombrie/5 noiem­brie de guver­nul S.U.A., la 29 octombrie/11 noiem­brie de guver­nul englez, iar la 9/22 noiem­brie de cel ita­li­an drept expo­nent al inte­re­se­lor popo­ru­lui român.

2/15 sep­tem­brie 1918 — Con­gre­sul de la New York al româ­ni­lor, cehi­lor, slo­va­ci­lor, polo­ni­lor, sâr­bi­lor, croa­ți­lor și rute­ni­lor votea­ză o moțiu­ne prin care se cere dezmem­bra­rea Aus­tro-Unga­ri­ei și eli­be­ra­rea tutu­ror popoa­re­lor asu­pri­te.

29 septembrie/12 octom­brie 1918 —Comi­te­tul Exe­cu­tiv al Par­ti­du­lui Națio­nal Român din Transil­va­nia, întru­nit la Ora­dea, adop­tă în una­ni­mi­ta­te o decla­ra­ție, redac­ta­tă de Vasi­le Gol­diș, pri­vind hotă­rârea națiu­nii româ­ne din Transil­va­nia de a se așe­za “prin­tre națiu­ni­le libe­re”, în teme­iul drep­tu­lui ca fie­ca­re națiu­ne să dis­pu­nă liber de soar­ta sa. Se reven­di­că recu­noaș­te­rea con­du­ce­rii P.N.R. ca organ pro­vi­zo­riu de con­du­ce­re a Transil­va­niei. Se con­sti­tu­ie un “Comi­tet de acțiu­ne”, cu sedi­ul la Arad, avându‑l în frun­te pe Vasi­le Gol­diș.

5/18 octom­brie 1918 —Decla­ra­ția de inde­pen­den­ță a Transil­va­niei, adop­ta­tă în ședin­ța de la Ora­dea, este citi­tă în Par­la­men­tul de la Buda­pes­ta de dr. Ale­xan­dru Vai­da — Voe­vod.

11/24 octom­brie 1918 —Cer­nă­uți. Apa­re pri­mul număr al gaze­tei “Gla­sul Buco­vi­nei”, edi­ta­tă de un grup de români buco­vi­neni în frun­te cu pro­fe­so­rul uni­ver­si­tar Sex­til Puș­ca­riu.

14/27 octom­brie 1918 —Depu­ta­ții români buco­vi­neni din Par­la­men­tul vie­nez, foș­tii depu­tați din Die­ta Buco­vi­nei, pri­ma­rii români din loca­li­tă­ți­le Țării de Sus a Mol­do­vei, împre­u­nă cu alți repre­zen­tanți ai pro­vin­ci­ei isto­ri­ce s‑au întru­nit în Sala Mare a Pala­tu­lui Națio­nal din Cer­nă­uți și au hotă­rât con­sti­tu­i­rea Adu­nă­rii Con­sti­tu­an­te. Adu­na­rea ale­ge un Con­si­liu Națio­nal con­dus de Ian­cu Flon­dor, Dio­ni­sie Bejan, Doru Popo­vici și Sex­til Puș­ca­riu — vice­pre­șe­dinți, Vasi­le Bod­nă­res­cu, Radu Sbie­rea și Lau­rent Tomo­io­a­gă — secre­tari.

17/30 octom­brie 1918 — Con­sti­tu­i­rea, la Buda­pes­ta, a Con­si­li­u­lui Națio­nal Român Cen­tral (din 21 octom­brie, cu sedi­ul la Arad), ca organ de con­du­ce­re al româ­ni­lor for­mat din șase repre­zen­tanți ai P.N.R și șase soci­al-demo­crați.

18/31 octom­brie 1918 — Pro­cla­ma­ția Către Națiu­nea Româ­nă, în care se adu­ce la cunoș­tin­ță opi­ni­ei publi­ce con­sti­tu­i­rea Con­si­li­u­lui Națio­nal Român Cen­tral ca uni­cul for de con­du­ce­re al româ­ni­lor transil­vă­neni, pre­cum și prin­ci­pi­i­le sale de acțiu­ne.

25 octombrie/7 noiem­brie 1918 — Con­si­li­ul Națio­nal Român Cen­tral hotă­răș­te înfi­in­ța­rea de gărzi națio­na­le și de gărzi civi­le sătești pe întreg teri­to­ri­ul locu­it de români în Transil­va­nia și Unga­ria, pen­tru “păs­tra­rea liniș­tii și ave­rii fie­că­ru­ia”.

31 octombrie/13 noiem­brie 1918 —Con­si­li­ul Națio­nal din Basa­ra­bia adop­tă o “lege fun­damen­ta­lă asu­pra pute­ri­lor Țării Buco­vi­nei”, prin care își asu­mă întrea­ga pute­re de stat.

5/18 noiem­brie 1918 — Mani­fest către popoa­re­le lumii, prin care Con­si­li­ul Națio­nal Român Cen­tral afir­mă în fața opi­ni­ei publi­ce mondi­a­le dorin­ța româ­ni­lor transil­vă­neni de a se uni cu Româ­nia.

7/20 noiem­brie 1918 — Mani­fest al Mare­lui Sfat Națio­nal din Transil­va­nia pri­vind con­vo­ca­rea la 18 noiembrie/1 decem­brie a Marii Adu­nări Națio­na­le la Alba Iulia.

9/22 noiem­brie 1918 — Con­si­li­ul Națio­nal Român Cen­tral din Transil­va­nia cere, ulti­ma­tiv, guver­nu­lui maghiar să‑i recu­noas­că pute­rea depli­nă asu­pra teri­to­ri­u­lui Transil­va­niei.

15/28 noiem­brie 1918 — Con­gre­sul Buco­vi­nei hotă­răș­te în una­ni­mi­ta­te “Uni­rea necon­di­țio­na­tă și pen­tru vecie a Buco­vi­nei, în vechi­i­le ei hota­re până la Cere­muș, Cola­cin și Nis­tru, cu Rega­tul Româ­ni­ei”.

1 Decem­brie 1918 – Are loc, în sala Casi­nei din Alba Iulia, Adu­na­rea Națio­na­lă, cu par­ti­ci­pa­rea a 1.228 de dele­gați (depu­tați) aleși. Ghe­or­ghe Pop de Băsești, pre­șe­din­te­le Par­ti­du­lui Națio­nal Român, decla­ră Adu­na­rea Națio­na­lă de la Alba Iulia “con­sti­tu­i­tă și des­chi­să”. Vasi­le Gol­diș ros­teș­te cuvân­ta­rea solem­nă, înche­ia­tă cu un pro­iect de rezo­lu­ție, care înce­pe cu cuvin­te­le: “Adu­na­rea Națio­na­lă a tutu­ror româ­ni­lor din Transil­va­nia, Banat și Țara Ungu­reas­că, adu­nați prin repre­zen­tan­ții lor îndrep­tă­țiți la Alba Iulia în ziua de 1 decem­brie 1918, decre­tea­ză uni­rea ace­lor români și a tutu­ror teri­to­ri­i­lor locu­i­te de dân­șii cu Româ­nia”. Pro­iec­tul de rezo­lu­ție este adop­tat cu ova­ții pre­lun­gi­te. Pen­tru câr­mu­i­rea Transil­va­niei, Adu­na­rea Națio­na­lă pro­ce­dea­ză la ale­ge­rea unei adu­nări legi­sla­ti­ve numi­tă Mare­le Sfat Națio­nal, com­pus din 250 de mem­bri; aces­ta, la rându‑i, va numi un guvern pro­vi­zo­riu — Con­si­li­ul Diri­gent. După adop­ta­rea actu­lui isto­ric al Uni­rii, cei pes­te 100.000 de par­ti­ci­panți la Marea Adu­na­re Națio­na­lă de la Alba Iulia, adu­nați pe Câm­pul lui Horea, apro­bă cu acla­ma­ții entu­zi­as­te hotă­rârea de uni­re necon­di­țio­na­tă și pen­tru tot­dea­u­na a Transil­va­niei cu Româ­nia. Uni­rea Transil­va­niei cu Româ­nia înche­ie pro­ce­sul de fău­ri­re a sta­tu­lui națio­nal uni­tar român, pro­ces înce­put în 1859, prin uni­rea Mol­do­vei cu Țara Româ­neas­că, con­ti­nu­at prin uni­rea Dobro­gei în 1878, a Basa­ra­biei în mar­tie 1918 și a Buco­vi­nei, în noiem­brie 1918. Supra­fa­ța Româ­ni­ei Mari: 295.049 km pătrați, cu o popu­la­ție de 16.500.000 de locu­i­tori.

2 decem­brie 1918 — Întru­ni­rea Mare­lui Sfat Națio­nal în sala Tri­bu­na­lu­lui din Alba Iulia care hotă­răș­te con­sti­tu­i­rea unui Con­si­liu Diri­gent for­mat din 15 mem­bri și având pre­șe­din­te pe Iuliu Maniu pen­tru admi­nis­tra­rea Transil­va­niei. Mare­le Sfat Națio­nal și Con­si­li­ul Diri­gent își sta­bi­lesc sedi­ul la Sibiu…


Man­ga­lia News, 01.12.2020. (sur­sa: facebook.com/bola.bogdan).


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply