Ciorbă de burtă — Rețetă tradițională, cu Raresh Badrea, de aci, de la… Melbourne!

0
461

In rețe­te­le de cior­bă de bur­tă vehi­cu­la­te pe inter­net se cere la sfâr­șit niș­te morcov ras mărunt și tras putin la tiga­ie in ulei care se toar­nă dea­su­pra ca sa dea culoa­rea găl­bu­ie spe­ci­fi­ca. Cu dure­re in suflet vă măr­tu­ri­sesc ca este doar un truc comu­nist (vezi, nu doar capi­ta­liș­tii au tru­curi), care era menit să dea impre­sia că cior­ba se fier­be cu ce tre­bu­ie și anu­me cu ceva oase care să lase gră­si­mea gal­be­nă, spe­ci­fi­că căr­nii de vită.

Dacă se folo­sesc ingre­dien­te­le cores­pun­za­toa­re, nu este nevo­ie să adă­u­găm morco­vul pră­jit în ulei: pen­tru 5–7 litri de apă, un os mare cu mădu­vă, un kilo­gram coa­dă de vacă, două kilo­gra­me de bur­tă, foi de dafin, sare, piper, legu­me ca pen­tru o sala­tă de boe­uf, ustu­roi după gust, smân­tâ­nă de gătit, 5–7 gal­be­nu­suri, iar pen­tru ser­vit oțet de mere, ardei iute proas­păt (dacă cio­ba se ser­veș­te vara, sau murat iar­na) și smân­tâ­nă groa­să. Se pun la foc mic osul, coa­da, bur­ta, piper, sare, foi de dafin.

La 20 minu­te după pri­mul clo­cot, foi­le de dafin se scot și se con­ti­nua fier­be­rea la foc mic cir­ca 3 ore, pana ce car­nea se des­prin­de de pe coa­da de vită. Se scot din zamă toa­te cele (incerc ușor, ușor să îl copi­ez pe Mir­cea Gro­za la vor­bi­re, că tare‑i fain gra­i­ul româ­nesc, mai ales la bucă­tă­rie) și se ada­u­gă legu­me­le întregi la fiert.

Cât fierb legu­me­le, des­prin­dem car­nea și zgâr­ciu­ri­le de pe coa­da de vită, mân­căm mădu­va (pri­e­te­nii știu de ce) și tăiem bur­ta in fâșii de gro­si­me cores­pun­za­toa­re. Din legu­me­le fier­te și căr­ni­ța cu zgâr­ciuri toca­te mărunt, la care adă­u­găm mură­turi și maio­ne­ză de casă, facem o sala­tă de boe­uf, ca sa avem ce pune pe masa în timp ce tra­gem o pălin­că și până ser­vim cior­ba. Că, fereas­că Sfân­tul să te așezi la masă pe sto­ma­cul gol, că îți mer­ge rău toa­tă săp­tămâ­na! Și aici mă refer la pălin­că!

Îna­poi la dre­sul cior­bei, după ce am scos legu­me­le, oprim focul și ar tre­bui să avem o zamă extra­or­di­na­ra cu un strat gal­ben natu­ral de la gră­si­mea de vită. Acum se ada­u­gă ustu­ro­i­ul pisat fin într-un mojar cu pis­til, musai sa fie de lemn sau ara­mă. Pen­tru cei care nu înțe­leg impor­tan­ta fun­damen­ta­lă a gra­si­mii de ani­mal în bucă­tă­ria româ­neas­că, pre­cum și a ustu­ro­i­u­lui scă­pat din bel­șug…, nu știu ce să vă zic, aici am rămas fără cuvin­te! 

În timp ce ustu­ro­i­ul își întin­de aro­ma unde tre­be, batem găl­be­nu­șu­ri­le de ouă cu smân­tâ­na de gătit și ames­te­căm cu ceva zamă fier­bin­te ușor, puțîn câte puțîn, până‑i toa­tă ca un alu­at sub­ți­re de clăti­te. Se ada­u­gă pes­te cior­bă și e gata de ser­vit cu oțet, smân­tâ­nă și ardei. Eu per­so­nal nu ada­ug oțe­tul in cior­ba, ci doar la ser­vi­re. Ote­tul adă­u­gat în cior­ba atunci când se dre­ge cu ou și sman­ta­na poa­te să brân­zeas­că smân­tâ­na și ne batem joc de tex­tu­ra aia fru­moa­să. Să aveți poftă!

Raresh Badrea, Mel­bo­ur­ne, Aus­tra­lia, 5 decem­brie 2020.


Man­ga­lia News, 06.12.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply