Nu voi fi un om obișnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar!” — Mărturiile unui tânăr Medic rezident, anul 2 Neurochirurgie, la SCJU Constanța

0
538

Asis­tent uni­ver­si­tar drd. Sari­ka­ya Emre, cate­dra Gene­ti­că și Neu­ro­chi­rur­gie, Medic rezi­dent anul 2 Neu­ro­chi­rur­gie, Șef rezi­denți Neu­ro­chi­rur­gie.

Nu voi fi un om obiș­nu­it, pen­tru că am drep­tul să fiu extra­or­di­nar!” - Aces­ta este mot­to-ul meu.

Întot­dea­u­na mi-am dorit să am rea­li­zări impor­tan­te, să fac ceva ce pare ane­vo­ios pen­tru majo­ri­ta­tea per­soa­ne­lor, nu din dorin­ța de a le fi supe­ri­or, ci din tea­ma de medi­o­cri­ta­te ce ar putea umbri ascen­siu­nea ori­că­rui tânăr în pli­nă dezvol­ta­re.

Visul de a deve­ni medic s‑a înfi­ri­pat în sufle­tul meu în momen­tul în care am rea­li­zat că sin­gu­ra șan­să de a avea ade­vă­ra­ta apre­ci­e­rea a oame­ni­lor este să îi ajuți, să îi sal­vezi, să le semeni zâm­be­tul pe buze, să îi aduci pe calea cea bună. Zâm­be­tul înflo­reș­te sănă­ta­tea, iar aceas­ta întă­reș­te sufle­tul.

Anul 1, semes­trul 1, Ana­to­mie. Aces­ta a fost pri­mul con­tact cu lumea medi­ca­lă. Aces­ta a fost momen­tul în care mi-am dat sea­ma că tot ce am visat până atunci, chiar se întâm­pla. Car­tea de Oste­o­lo­gie a fost pri­ma pe care a tre­bu­it să o învăț. 195 de pagini. Ini­țial, am cre­zut că voi învă­ța din acea car­te un semes­tru întreg, ulte­ri­or aflând că e doar înce­pu­tul: tre­bu­ia stu­di­ată în deta­liu în doar 3 săp­tămâni, pen­tru că urma un coloc­viu. Șocul ini­țial a fost mare, dar apoi cu răb­da­re și dăru­i­re am rea­li­zat că prin antre­na­ment poți învă­ța ori­cât, într-un timp rela­tiv scurt.

Tre­când pes­te anii pre­cli­nici sau “anii de teo­rie”, pri­ma expe­rien­ță cu Spi­ta­lul Jude­țean a fost în anul III. Moment impor­tant de alt­fel, pen­tru că atunci mi-am dat sea­ma că pot vedea prac­tic cum se apli­că tot ceea ce am învă­țat până atunci. Medi­ci­na nu con­stă în a memo­ra doar sute de infor­ma­ții și atât, con­tea­ză enorm să știi când și cum să le aplici, cât și inte­rac­țiu­nea, infor­ma­rea, sus­ți­ne­rea și con­so­la­rea pacien­tu­lui, pen­tru a tre­ce de acel moment de cum­pă­nă din via­ța lui, nu numai fizic, cât și moral.

Aces­ta a fost debu­tul în înfrun­ta­rea unei ade­vă­ra­te pro­vo­cări și anu­me încer­ca­rea de a‑mi împlini visul înțe­le­ge­rii tai­ne­lor medi­ci­nii și al deslu­și­rii cazu­ri­lor medi­ca­le. Am făcut sta­gii de pre­gă­ti­re în fie­ca­re sec­ție a spi­ta­lu­lui, am învă­țat lim­ba­jul medi­cal, am învă­țat să gân­desc un caz cli­nic, am văzut cum se des­fă­șoa­ră o inter­ven­ție chi­rur­gi­ca­lă și cât efort este în spa­te­le unei ope­ra­ții reu­și­te, dar cel mai impor­tant, am înce­put să îmi aleg mode­le în via­ță, apre­ci­ind tineri medici, cât și vete­rani ai spi­ta­lu­lui. Mi-am dorit să fiu ca ei, să învăț din expe­rien­țe­le lor și să mă des­curc în ori­ce situ­a­ție.

Anii au tre­cut repe­de, poa­te prea repe­de. În stu­den­ție au exis­tat și momen­te difi­ci­le, în care zile­le­le până la exa­men erau prea puți­ne, iar mate­ria era mul­tă și stu­foa­să. Au exis­tat dimi­neți fri­gu­roa­se și dru­muri ane­vo­ioa­se către spi­tal. Dar, în ace­lași timp au fost cei mai fru­moși ani, ani în care mi-am for­mat pri­e­te­nii pe via­ță cu cole­gii de facul­ta­te, peri­oa­de în care m‑am dis­trat copi­os, zile pe care acum le pri­vesc cu nos­tal­gie. Pen­tru a va putea poves­ti toa­te amin­ti­ri­le din stu­den­ție aș putea scrie o serie întrea­gă de roma­ne și tot n‑ar fi sufi­cient.

Via­ța de “stu­dent la medi­ci­nă” este un amal­gam de tră­iri și sen­ti­men­te. Medi­ci­na este un stil de via­ța, un drum lung alcă­tu­it din 12 sesiuni, zeci de exa­me­ne și mul­te ore nedor­mi­te, dar un drum pre­să­rat cu bucu­rii și împli­niri, satis­fac­ții și mul­țu­mi­ri, în care tre­bu­ie să înveți să îți dozezi și să îți mana­ge­ri­ezi pute­ri­le, pre­cum un atlet la mara­ton. Tot ca un mara­ton poa­te fi pri­vi­tă și medi­ci­na: dina­mi­că, viva­ce, cu momen­te de cum­pă­nă, slă­bi­ciuni și cu nepre­vă­zu­tul pân­dind la ori­ce colț. Secre­tul fina­li­ză­rii cu brio a celor 6 ani de facul­ta­te și pen­tru a‑ți păs­tra vita­li­ta­tea și dorin­ța vie de pro­fe­sa­re este să îți pla­că ceea ce faci. Ale­ge medi­ci­na din pasiu­ne!

Din pri­me­le momen­te ale cur­su­lui de Neu­ro­chi­rur­gie am pătruns în lumea fas­ci­nan­tă a cre­ie­ru­lui și cunoaș­te­rea aces­tu­ia. Am ști­ut că asta îmi doresc să fac tot res­tul vie­ții. Pri­mul pas a fost să iau exa­me­nul de rezi­den­ți­at și iată-mă acum, la luni depar­ta­re de la deci­zie, medic rezi­dent pe sec­ția de Neu­ro­chi­rur­gie SCJU Con­stan­ța, apoi, la scurt timp, aceas­tă rea­li­za­re a fost urma­tă de obți­ne­rea a 2 bur­se de doc­to­rand, încu­nu­na­tă de pro­mo­va­rea exa­me­nu­lui de post și debu­tul în carie­ra de asis­tent uni­ver­si­tar, având onoa­rea de a fi prin­tre cele mai tine­re cadre didac­ti­ce titu­la­re, din facul­ta­te, totul cul­minând cu coor­do­na­rea rezi­den­ți­lor pe plan local.

În pre­zent, aflân­du-mă în pos­tu­ra de medic rezi­dent neu­ro­chi­rurg, pri­vesc via­ța într‑o manie­ră dife­ri­tă: ori­ce trau­ma­tism sau leziu­ne cere­bra­lă sau ver­te­bra­lă are un impact nega­tiv asu­pra orga­nis­mu­lui. Sun­tem indi­vizi fra­gili și via­ța valo­rea­ză mai mult decât pare. Pro­ce­du­ri­le chi­rur­gi­ca­le sunt diver­se, iar gra­dul de difi­cul­ta­te dife­ră de la o ope­ra­ție la alta. Un aspect deci­siv în carie­ra mea de medic a fost și este cola­bo­ra­rea cu men­to­rul meu, Prof. Ș.L. Dr. Davi­des­cu Horia-Bogdan, dân­sul mar­când atât deci­zia de a‑mi ale­ge spe­cia­li­za­rea actu­a­lă, debu­tul ei, cât și evo­lu­ția per­so­na­lă ulte­ri­oa­ră. Cu aju­to­rul dum­ne­a­lui am făcut “pri­mii pași” pe sec­ție, pri­mul pan­sa­ment, pri­ma sutu­ră, pri­ma inter­ven­ție chi­rur­gi­ca­lă. Deși apar­ți­nem de deca­de dife­ri­te ale vie­ții, ne uneș­te pasiu­nea pen­tru medi­ci­nă, pen­tru oameni, pen­tru bine.

De ase­me­nea, tre­bu­ie sa aduc cuvin­te de mul­țu­mi­re între­gii echi­pe, atât din blo­cul ope­ra­tor cât și colec­ti­vu­lui de pe sec­ție deo­a­re­ce m‑au pri­mit cu mul­tă căl­du­ră, împăr­tă­șin­du-mi din cunoș­tin­țe­le lor, de care aveam atâ­ta nevo­ie, în cali­ta­te de cel mai tânăr mem­bru! Țin să mul­țu­mesc tutu­ror medi­ci­lor cu care am avut plă­ce­rea de a par­ti­ci­pa la inter­ven­ții chi­rur­gi­ca­le, dân­du-mi oca­zia să văd și să învăț mai mul­te sti­luri de abor­da­re chi­rur­gi­ca­lă a diver­se­lor pato­lo­gii, cât și medi­ci­lor cu care am efec­tu­at gărzi, pri­mind din par­tea dum­ne­a­lor toa­ta încre­de­rea, sus­ți­ne­rea și bună­vo­in­ța de care aveam nevo­ie la înce­put de carie­ră! Mi-am dorit să devin chi­rurg, mi-am dorit spe­cia­li­za­rea de neu­ro­chi­rur­gie, îmi doresc să fiu cel mai bun. Nu mă văd făcând alt­ce­va. Poți și tu!

Una pes­te alta, din expe­rien­ța plă­cu­tă a celor 6 ani, mi-am dat sea­ma că visul de la înce­put nu s‑a schim­bat, ci a evo­lu­at dato­ri­tă expe­rien­țe­lor petre­cu­te, a infor­ma­ți­i­lor învă­ța­te, a sfa­tu­ri­lor pri­mi­te, a per­soa­ne­lor pe care le-am întâl­nit.

Sfa­tul cel mai valo­ros pe care îl pot da noi­lor gene­ra­ții de stu­denți este ca îna­in­te de toa­te să se între­be “Ce îmi doresc de la via­ță?“. O viziu­ne cla­ră asu­pra vii­to­ru­lui te aju­tă să fii moti­vat și să înfrunți cu brio ori­ce obs­ta­col întâl­nești.

Mul­țu­mesc men­to­ri­lor mei!

Suc­ces!


MN: Mul­țu­mi­ri­le redac­ți­ei Man­ga­lia News pen­tru acest pre­ți­os arti­col se îndreap­tă către Simo­na Cos­mi­na Bon­cu, de la Aso­ci­a­ția Stu­den­ți­lor Medi­ci­niști si Tine­ri­lor Medici Con­stan­ța şi FASMR — Fede­ra­ţia Aso­ci­a­ţi­i­lor Stu­denţi­lor în Medi­ci­nă din Româ­nia. Ținem aproa­pe în con­ti­nu­a­re, Simo­na! 


Man­ga­lia News, 06.11.2020. 


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply