Moșii de Iarnă, veritabilă evocare și autentică pomenire…

0
239

În fie­ca­re an, la Moșii de Iar­nă, de Toam­nă și Moșii de Vară, în Sâm­bă­ta Sfân­tu­lui Teo­dor Tiron, a Flo­ri­i­lor sau a Rusa­li­i­lor, drept­slă­vi­to­rii (drep­t­mă­ri­to­rii) creș­tini își evo­că și pome­nesc, în rugă­ciuni, litur­ghii, pana­hi­de și paras­ta­se, stră­mo­șii, moșii, părin­ții și îna­in­ta­șii lor, în duh de sfân­ta recu­noș­tin­ța și one­stă con­si­de­ra­ție ori admi­ra­ție, fiind­că noi rămâ­nem, ne aflăm în depli­nă comu­niu­ne și desă­vâr­și­tă legă­tu­ră cu toți ai noș­tri din neam, răpo­sați și ador­miți, care, pur și sim­plu, au mare nevo­ie de mij­lo­ci­rea, pome­ni­rea, invo­ca­rea și rugă­ciu­nea Bise­ri­cii!…

Mai sunt și din­tre ace­ia care apre­cia­ză că tot acest gest comu­nio­nal nu este alt­ce­va decât un sim­plu pro­dus al tra­di­ți­ei și al pie­tis­mu­lui creș­tin sau reli­gi­os ori, dați-mi voie să (vă) măr­tu­ri­sesc că nu este doar atât ci, că pome­ni­rea repa­u­sa­ți­lor noș­tri face par­te din rân­du­ia­la și slu­ji­rea, sacra­men­ta­lă, cul­ti­că și litur­gi­că, a Bise­ri­cii și că, toa­te aces­te rugă­ciuni și soroa­ce de pome­ni­re, au un rol spi­ri­tu­al-duhov­ni­cesc incon­tes­ta­bil, au o valoa­re mora­lă spe­cia­lă, fiind­că sun­tem îndem­nați să ne rugăm unii pen­tru alții, tre­bu­ie să ne pur­tăm sar­ci­ni­le, unii alto­ra!…

 

Tot acest demers uman, oma­gi­al-come­mo­ra­tiv mai are și ros­tul de a‑i aju­ta pe copi­ii, nepo­ții și stră­ne­po­ții lor și ai noș­tri, să rea­li­ze­ze, să con­ști­en­ti­ze­ze rela­ția și legă­tu­ra lor cu buni­cii și stră­bu­ni­cii lor, cine au fost ei, ce rol, impor­tan­ta și (ce) rost au avut ei, atunci când au fost și tră­it, în aceas­tă via­ță și lume, pe acest pământ!…

Adi­că, alt­fel spus, tot acest demers cul­tu­ral și memo­ri­al con­tri­bu­ie și aju­tă la reîm­pros­pă­ta­rea, învi­o­ra­rea și cul­ti­va­rea memo­ri­ei, a memo­ri­ei soci­a­le, isto­ri­ce și colec­ti­ve, adu­cân­du-ne, ast­fel, amin­te, de mai marii și îna­in­ta­șii noș­tri!… Cu alte cuvin­te, hai­deți să nu‑i uităm, pe ei, pe nici unul din­tre ei!…

Căci, da, în altă ordi­ne de idei, în lumea, civi­li­za­ția si men­ta­li­ta­tea, post­mo­der­nă, con­tem­po­ra­nă, func­țio­nea­ză, într-un mod foar­te efi­cient, teo­ria sis­te­mu­lui potri­vit căre­ia ori­ce pie­să defec­tă, ine­fi­cien­tă ori lip­si­tă de ran­dament, tre­bu­ie, rapid și urgent înlo­cu­i­tă!…

Iar noi, oame­nii, de cele mai mul­te ori, din păca­te, operăm/procedăm, la fel, cu oame­nii, cole­gii, veci­nii, ami­cii, părin­ții, fra­ții si seme­nii noș­tri, în momen­tul în care au obo­sit, au “rugi­nit”, au ieșit din uz sau la pen­sie ori din acti­vi­ta­tea pro­fe­sio­na­lă, curen­tă, zil­ni­că sau coti­dia­nă!…

Da, (re)acționăm, într-un mod lip­sit de ori­ce milă, pre­țu­i­re, apre­ci­e­re sau recu­noș­tin­ță, scuipându‑i ca pe o masea stri­ca­tă!…

Nu vedeți câți oameni, săr­ma­nii, sunt măci­nați, aici, în aceas­tă via­ță și vie­țu­i­re, de sen­ti­men­tul inu­ti­li­tă­ții, în con­di­ți­i­le în care, bună­oa­ră, ne plân­gem de lip­sa for­ței de mun­că, cali­fi­ca­tă și neca­li­fi­ca­tă, iar mulți din­tre seme­nii noș­tri, pre­gă­tiți și instru­iți, zac, unde­va, uitați de lume, ca vai de lume!…

În acest con­text, alt­fel spus, pro­ver­bul potri­vit căru­ia “cine nu are un bătrân, un (stră)mș, un pre­de­ce­sor, un îna­in­taș, să-și cum­pe­re”, observ și con­stat, cu dure­re și amă­ră­ciu­ne că și‑a pier­dut, demult, valoa­rea, sem­ni­fi­ca­ția si impor­tan­ța!…

Ce‑i si mai grav că, în ace­lași mod, îi uităm (și) pe ero­ii, învă­ță­to­rii, slu­ji­to­rii și îndru­mă­to­rii noș­tri sau, ne (re)amintim de ei doar atunci când nu mai sunt prin­tre noi și le (re)simțim, acut, lip­sa și pre­zen­ța, sau, cine știe, poa­te nici măcar atunci!…

În alt con­text, iată, sun­tem, deja, acum în cel de-al doi­lea an, post­cen­te­nar!…
Unde sunt, bună­oa­ră, în min­tea, ini­ma și sufle­tul nos­tru, toți acești mari si vred­nici rea­li­za­tori ai eve­ni­men­tu­lui petre­cut în urmă cu un veac?!…

Sunt ei oare unde tre­bu­ie să fie, ori ba?!…
Dum­ne­zeu să‑i ier­te pe toți și să‑i odih­neas­că!…
Veș­ni­că să le fie amin­ti­rea și pome­ni­rea!…

Text: Ste­li­an Gom­boș.


Man­ga­lia News, 31.10.2020. (A trans­mis Mădă­li­na Cori­na Dia­co­nu).


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply