Comunicarea în energie. Interviurile InvesTenergy. Cerasela PĂTRĂȘCANU, 23 de ani de comunicare instituțională: Cred că sectorul energetic are nevoie de un PR comun, unic

0
376

Dacă toți comu­ni­ca­to­rii din ener­gie s‑ar uni într‑o sin­gu­ră orga­ni­za­ție, atunci dome­ni­ul ener­ge­tic nu ar avea decât de câști­gat. Se pot face stra­te­gii comu­ne, cam­pa­nii comu­ne, din eve­ni­men­te se pot des­prin­de pro­iec­te noi, valo­roa­se. Se pot face poli­tici ener­ge­ti­ce coe­ren­te, anco­ra­te în rea­li­ta­te”.

Comu­ni­ca­rea inter­nă este fac­to­rul che­ie al func­țio­nă­rii minis­te­ru­lui. Înce­pe de la ofi­țe­rul de la intra­rea în minis­ter și până la minis­tru. Este foar­te impor­tant ca oame­nii să înțe­lea­gă că fac par­te din­tr-un întreg, că fie­ca­re este o roti­ță într-un imens angre­naj, o roti­ță fără de care angre­na­jul șchi­oa­pă­tă.

Inves­Te­ner­gy deru­lea­ză un pro­iect dedi­cat Comu­ni­că­rii în ener­gie. Vom publi­ca inter­viuri cu Oameni/profesioniști de comu­ni­ca­re din companii/instituții – mana­ge­rii de PR, Mar­ke­ting și Public Affairs, Experți în comu­ni­ca­re.

Să punem comu­ni­ca­rea în lumi­nă!, este invitația/îndemnul Inves­Te­ner­gy.

Pe Cera­se­la PĂTRĂȘCANU, o știu de o via­ță, de la Minis­te­rul Indus­tri­ei și Resur­se­lor, când eu eram jur­na­lis­tă la Ade­vă­rul. A lucrat în minis­te­rul, care ulte­ri­or a avut mul­te denu­mi­ri, din 1997, a tre­cut pen­tru o peri­oa­dă în echi­pa de comu­ni­ca­re a unui par­la­men­tar, însă de 23 de ani face comu­ni­ca­re insti­tu­țio­na­lă.

– Este ceea ce ți-ai dorit să faci? Remarc din CV-ul tău că ești și medi­a­tor…

Aș vrea, îna­in­te de toa­te să îți mul­țu­mesc, încă o dată, pen­tru că te-ai gân­dit la mine și te feli­cit pen­tru acest pro­iect, te feli­cit pen­tru întrea­ga ta acti­vi­ta­te, pen­tru pro­iec­te­le fru­moa­se pe care le pui în prac­ti­că. Am avut pri­le­jul să tră­iesc une­le din­tre ele și fie­ca­re mi‑a con­fir­mat uni­ci­ta­tea, valoa­rea și suc­ce­sul abor­dă­ri­lor tale. Pro­pu­ne­rea ta m‑a ono­rat și mi‑a adus și foar­te mul­tă bucu­rie, mai ales pen­tru că m‑ai pro­vo­cat, cum­va să mă întorc cu gân­dul într-un tre­cut foar­te drag. Sin­cer, acum…cred că se fac 28 de ani de când am ter­mi­nat facul­ta­tea, habar nu aveam în ce direc­ție se va con­tu­ra carie­ra mea. Tot ce ști­am era că am ter­mi­nat o facul­ta­te teh­ni­că, foar­te teh­ni­că și îmi cău­tam dru­mul. Cred că noi am fost ulti­ma gene­ra­ție în care s‑au mai făcut repar­ti­zări într-un loc de mun­că prin facul­ta­te. Țin min­te că după absol­vi­re am fost con­vo­cați, între­gul an, într-una din­tre aule­le Facul­tă­ții de Chi­mie de la Poli­zu. Au venit câți­va domni, de la Danubi­a­na și de la Com­bi­na­tul de Îngră­șă­min­te Chi­mi­ce Slo­bo­zia. Când au văzut că din­tre toți omu­le­ții ăia strânși în aulă două tre­imi sunt fete și doar o tre­i­me sau chiar mai puțin, băieți, au aut o mare dez­a­mă­gi­re. În fine au ales câți­va colegi băieți și asta a fost repar­ti­za­rea, res­tul ne-am încer­cat șanse­le după pute­rea fie­că­ru­ia.  Atra­să de noul dome­niu al bio­teh­no­lo­gi­i­lor, am depus o cere­re de anga­ja­re și un CV la com­pa­nia proas­păt înfi­in­ța­tă a dom­nu­lui Ioan Mân­za­tu, însă cum era ple­cat din țară, în aștep­ta­rea întoar­ce­rii lui și deci­zi­ei, pen­tru a‑mi omo­rî tim­pul și prin­tr-un con­curs de împre­ju­rări, m‑am văzut în fața echi­pei coor­do­na­toa­re a zia­ru­lui ORA: Nico­lae Cris­ta­che, Valen­ti­na Mareș, Emil Bur­loi, Adri­an Pătru­ș­că…

O puș­toai­că, așa mă văd acum, ce a por­nit pe stră­zi­le Bucu­rești­u­lui să facă stu­dii de pia­ță pe mar­gi­nea per­cep­ți­ei publi­ce aupra coti­dia­nu­lui ORA. Pre­sus­pun că rezul­ta­tul ana­li­zei mele a plă­cut, pen­tru că pe 13 noiem­brie 1996 am fost anga­ja­tă la Edi­tu­ra Vii­to­rul Româ­nesc, la zia­rul ORA. Două zile mai târ­ziu am pri­mit și răs­pun­sul afir­ma­tiv de la dl Mân­za­tu, însă… deja por­ni­sem pe fru­mo­sul drum al PR-ului și comu­ni­că­rii, deși la vre­mea ace­ea habar nu aveam de con­cep­te­le astea. Cred că atunci a fost scris des­ti­nul meu pro­fe­sio­nal. Nu a fost ceva urmă­rit, cău­tat, pen­tru care m‑am pre­gă­tit îna­in­te. Aș putea spu­ne că nu eu am ales pro­fe­sia, ci pro­fe­sia de comu­ni­ca­tor m‑a ales pe mine.  

Îmi plă­cea să citesc foar­te mult, coche­tam cu scri­sul, îmi plă­cea să pla­ni­fic, să ima­gi­nez pro­iec­ții ale unor acțiuni și mi‑a fost des­tul de ușor să intru în hora PR-ului. Mi‑a plă­cut întot­dea­u­na să ascult și să ajut oame­nii și, pro­ba­bil de aici, atunci când con­cep­tul de medi­e­re a înce­put să cape­te mai mul­tă con­sis­ten­ță la noi în țară, după ce niș­te pio­ni­eri într-ale medi­e­rii, care mi-au fost și pro­fe­sori, cum sunt doam­na Anca Ciu­că și dom­nul Sil­viu Eru­șen­cu, mi-au dez­vă­lu­it pute­rea căi­lor alte­na­ti­ve de solu­țio­na­re a con­flic­te­lor, am gân­dit că și eu pot face asta.

Citi­ti mai mul­te pe investenergy.ro

Autor: CRISTINA TREFAȘ, Direc­tor Edi­to­ri­al.


Man­ga­lia News, 07.10.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply