25 OCTOMBRIEZIUA ARMATEI ROMÂNE! La mulți ani, tuturor militarilor activi și pensionari!

0
317

La 25 octom­brie 1944, gene­ra­lul Ghe­or­ghe Avra­mes­cu, coman­dan­tul Arma­tei a 4‑a Româ­ne, a decis să por­neas­că ofen­si­va pen­tru a eli­be­ra ora­șul Carei și, tot­o­da­tă, ulti­mul colț de pământ româ­nesc aflat sub ocu­pa­ție maghia­ră, din 1940. Ast­fel, gene­ra­lul Ghe­or­ghe Avra­mes­cu a dorit să îi facă un cadou Rege­lui, care împli­nea 23 de ani și care, cu două luni mai devre­me, sco­se­se Româ­nia din răz­bo­i­ul con­tra Națiu­ni­lor Uni­te și por­ni­se lup­ta pen­tru eli­be­ra­rea Transil­va­niei de Nord. Tot în 25 octom­brie 1944, tru­pe­le româ­nești au tre­cut în Unga­ria, după cum men­țio­na gene­ra­lul Ghe­or­ghe Avra­mes­cu într-un ordin de zi.

La che­ma­rea ţării pen­tru dez­ro­bi­rea Arde­a­lu­lui rupt prin Dic­ta­tul de la Vie­na aţi răs­puns cu însu­fleţi­re şi cre­dinţă în izbân­da popo­ru­lui nos­tru, tineri şi bătrâni aţi por­nit spre hota­re­le sfin­te ale patri­ei şi cu piep­tu­ri­le voas­tre aţi făcut zăgaz neîn­fri­cat duş­ma­nu­lui care voia să ajun­gă la Car­pa­ţi. Zdro­bit de focul năpraz­nic al arti­le­ri­ei şi de necon­te­ni­te­le voas­tre ata­curi, ina­mi­cul a fost izgo­nit din Arde­a­lul scump, eli­be­rând ast­fel ulti­ma pal­mă de pământ sfânt al ţării. Prin ploi, prin noroa­ie şi dru­muri desfun­da­te, zi şi noap­te aţi lup­tat cu un duş­man dârz şi hotă­rât şi l‑aţi învins. Azi, când avan­găr­zi­le trec pe pământ stră­in, pen­tru desă­vârşirea înfrân­ge­rii defi­ni­ti­ve a duş­ma­nu­lui, gân­dul meu se îndreap­tă către voi, cu dra­gos­te şi admi­ra­ţie pen­tru fap­te­le voas­tre de arme. Pes­te vea­curi veţi fi slă­vi­ţi, voi, ofi­ţeri şi osta­şi care aţi eli­be­rat Arde­a­lul“, scria gene­ra­lul român în ordi­nul de zi.


 

🇹🇩Puțini sunt cei care știu că, exact acum 76 de ani, sol­da­ții dobro­geni ai Divi­zi­ei 9 Infan­te­rie sunt cei care au eli­be­rat ulti­ma pal­mă de pământ româ­nesc din Transil­va­nia de sub ocu­pa­ție hor­thys­tă (ora­șul Carei) și sunt pri­mii sol­dați români care au intrat pe teri­to­ri­ul Unga­ri­ei, înce­pând eli­be­ra­rea aces­te­ia de sub ocu­pa­ție fas­cistă! Astăzi, de ZIUA ARMATEI ROMÂNE, con­si­der că avem un motiv în plus pen­tru a le cin­sti memo­ria și de a le adu­ce o pioa­să recu­noș­tin­ță!

⚔25 OCTOMBRIEZIUA ARMATEI ROMÂNE 🇹🇩
Acum exact 76 de ani, la ora 08:00 dimi­nea­ța, sol­da­ții dobro­geni ai Divi­zi­ei 9 Infan­te­rie înfi­geau stea­gul româ­nesc pe tur­la pri­mă­ri­ei ora­șu­lui Carei și eli­be­rau ulti­ma pal­mă de pământ româ­nesc din Transil­va­nia. Măr­tu­ria unui ostaș des­pre ace­le ore: „Zorii zilei de 25 octom­brie 1944. Ini­mi­le zvâc­neau cu pute­re, res­pi­ra­ţi­i­le erau reţi­nu­te de emoţie. Aştep­tam ora „C”. Tunu­ri­le şi arun­că­toa­re­le îşi cân­tau melo­dia lor din pre­gă­ti­rea de foc a ata­cu­lui. Pre­gă­ti­rea de arti­le­rie are tot­dea­u­na un efect de sti­mu­la­re a celui care urmea­ză să por­neas­că la atac, să asal­te­ze pozi­ţia ina­mi­că…”
În 24 octom­brie 1944, gene­ra­lul Ghe­or­ghe Avra­mes­cu, coman­dan­tul Arma­tei a 4‑a româ­nă, a decis să por­neas­că ofen­si­va pen­tru a eli­be­ra ora­șul Carei și, tot­o­da­tă, ulti­mul colț de pământ româ­nesc aflat sub ocu­pa­ție maghia­ră din 1940. Gene­ra­lul, un rega­list con­vins, anun­ță lan­sa­rea ofes­ni­vei pe 25 octom­brie, deo­a­re­ce dorea să îi facă ast­fel un cadou de naș­te­re Rege­lui Mihai, care împli­nea 23 de ani și care, cu două luni mai devre­me, sco­se­se Româ­nia din răz­bo­i­ul con­tra Națiu­ni­lor Uni­te și por­ni­se lup­ta pen­tru eli­be­ra­rea Transil­va­niei de Nord. Pen­tru eli­be­ra­rea ora­şu­lui Carei, în timp scurt şi cu pier­deri mini­me, Avra­mes­cu ordo­nă Cor­pu­lui 6 arma­tă să exe­cu­te o mane­vră dublu învă­lu­i­toa­re cu forţe­le a 4 divi­zii, pen­tru a încer­cui şi nimici tru­pe­le duş­ma­ne din zona ora­şu­lui, iar Cor­pu­lui 2 de arma­tă, de la dreap­ta, revenindu‑i misiu­nea de a învă­lui de la Sud, cu forţe­le Divi­zi­ei 11 Infan­te­rie, rezis­tenţe­le ina­mi­cu­lui din Satu Mare.
Sar­ci­na eli­be­ră­rii ulti­mu­lui oraș româ­nesc de sub ocu­pa­ție stră­i­nă revi­ne sol­da­ți­lor dobro­geni ai Divi­zi­ei 9 Infan­te­rie. Pen­tru a reu­și acest lucru, ai noș­tri tre­bu­iau să spul­be­re defen­si­va orga­ni­za­tă în jurul ora­șu­lui Carei, de către Divi­zia 2 infan­te­rie ger­ma­nă şi de către Divi­zia 25 hor­thys­tă. Misiu­nea uni­tă­ţi­lor româ­ne nu era uşoa­ră întru­cât forţe­le ina­mi­ce dis­pu­neau de pozi­ţii ame­na­ja­te din timp, iar tere­nul plat şi des­co­pe­rit per­mi­tea tru­pe­lor hitle­ris­te şi hor­tys­te să folo­seas­că la maxim efi­ca­ci­ta­tea focu­lui arma­men­tu­lui auto­mat și al arti­le­ri­ei. Pla­nul nos­tru de lup­tă era: Bata­li­o­nul 2 al divi­zi­ei dobro­ge­ne urma să ata­ce fron­tal pe dire­cţia Ghenci — Carei, în timp ce Bata­li­o­nul 1 să învă­lu­ie pe la nord de oraş. Ata­cul înce­pe din noap­tea de 24 spre 25 octom­brie, linia de apă­ra­re a fas­ciș­ti­lor des­trămân­du-se sub pre­siu­nea dobro­ge­ni­lor noș­tri. În ora­șul Carei, lup­te­le se duc om la om, tre­bu­ie cuce­ri­tă casă după casă, ocu­pa­tă stra­dă după stra­dă. Vete­ra­nii divi­zi­ei noas­tre tre­bu­ie să își folo­seas­că toa­te abi­li­tă­ți­le pen­tru a izbân­di, alcă­tu­ind mai mul­te gru­puri de asalt, dota­te cu arun­că­toa­re de flă­cări și chiar folo­sind mane­chi­ne, pen­tru a atra­ge și des­co­peri focul lune­tiș­ti­lor ina­mici.
Ata­când fron­tal și prin par­tea de est a ora­șu­lui, regi­men­te­le 40, res­pec­tiv 34 (ambe­le din Divi­zia 9 infan­te­rie) pătrund pe stră­zi­le slab lumi­na­te și con­ti­nuă spre cen­trul Care­iu­lui, mili­ta­rii români arbo­rând tri­co­lo­rul româ­nesc pe tur­nul Pri­mă­ri­ei la ore­le 08:00. Toa­te încer­că­ri­le hitle­ri­ş­ti­lor şi hor­tyş­ti­lor de a le stă­vili îna­in­ta­rea, de a‑şi eva­cua arma­men­tul, muni­ţi­i­le şi depo­zi­te­le de ali­men­te din oraş sunt zădăr­ni­ci­te de mane­vre­le mili­ta­ri­lor români. În ciu­da fap­tu­lui că între­gul oraș fuse­se minat de fas­ciști, popu­la­ția sare în spri­ji­nul mili­ta­ri­lor români, iar cu aju­to­rul tru­pe­lor de pio­ni­eri, dez­a­mor­sea­ză mine­le și sal­vea­ză de la dez­as­tru ora­șul. Gene­ra­lul Cos­tin Ionaș­cu, coman­dan­tul Divi­zi­ei 9 infan­te­rie, poves­tea des­pre ace­le momen­te: “Mulți cetă­țeni ne-au ară­tat punc­te­le mina­te, ne-au con­dus spre locu­ri­le unde se aciu­i­se­ră duș­ma­nii. Unii au acțio­nat apoi, cot la cot cu osta­șii, pen­tru demi­na­rea ora­șu­lui, pen­tru înlă­tu­ra­rea mine­lor, a rui­ne­lor, pen­tru ares­ta­rea ulti­mi­lor fugari fas­ciști”.
Care­iul era eli­be­rat, iar tru­pe­le ina­mi­ce, câte mai scă­pa­se­ră din încer­cu­i­re, se retră­geau pe toa­tă linia fron­tu­lui. Pes­te ani, coman­dan­tul Regi­men­tu­lui 34 infan­te­rie, Ion Botea, reme­mo­ra bucu­ria româ­ni­lor din oraș: “Popu­la­ția i‑a întâm­pi­nat pe osta­șii noș­tri într-un entu­zi­asm deli­rant, ofe­rin­du-le flori și alte ofran­de! Era bucu­ria eli­be­ră­rii, bucu­ria reve­de­rii fră­țești! În scurt timp de la eli­be­ra­re, ora­șul Carei a îmbră­cat o ade­vă­ra­tă hai­nă de săr­bă­toa­re. Și astăzi îmi amin­tesc cu deo­se­bi­tă plă­ce­re și cu legi­ti­mă mân­drie de atmosfe­ra săr­bă­to­reas­că ce cuprin­se­se așe­za­rea după alun­ga­rea fas­ciș­ti­lor din inte­ri­o­rul ei. Case­le erau împo­do­bi­te cu stea­guri româ­nești și cu covoa­re. Oame­nii din bal­coa­ne și de la feres­tre fre­mă­tau de bucu­rie. Pes­te tot auzeam strigătele:《Bine ați venit fra­ți­lor!》”.
Chiar dacă își duc la înde­pli­ni­re ordi­ne­le, ai noș­tri nu se opresc aici și își con­ti­nuă îna­in­ta­rea spre gra­ni­ță. Ast­fel, la ora 09:30, ero­ii Regi­men­tu­lui 34 infan­te­rie Con­stan­ța sunt pri­mii români care trec fron­ti­e­ra româ­no — unga­ră, urmați de vite­jii Regi­men­tu­lui 40 infan­te­rie în jurul ore­lor 11:30. La sfâr­și­tul aces­tei zile extra­or­di­na­re pen­tru întrea­ga țară, coman­dan­tul Arma­tei a 4‑a, gene­ra­lul Ghe­or­ghe Avra­mes­cu, adre­sea­ză mili­ta­ri­lor din sub­or­di­nea sa Ordi­nul de Zi nr. 104 din 25.10.1944: “La che­ma­rea ţării pen­tru dez­ro­bi­rea Arde­a­lu­lui, rupt prin Dic­ta­tul de la Vie­na, aţi răs­puns cu însu­fleţi­re şi cre­dinţă în izbân­da popo­ru­lui nos­tru, tineri şi bătrâni aţi por­nit spre hota­re­le sfin­te ale patri­ei şi cu piep­tu­ri­le voas­tre aţi făcut zăgaz neîn­fri­cat duş­ma­nu­lui care voia să ajun­gă la Car­pa­ţi. Zdro­bit de focul năpraz­nic al arti­le­ri­ei şi de necon­te­ni­te­le voas­tre ata­curi, ina­mi­cul a fost izgo­nit din Arde­a­lul scump, eli­be­rând ast­fel ulti­ma pal­mă de pământ sfânt al ţării. Prin ploi, prin noroa­ie şi dru­muri desfun­da­te, zi şi noap­te aţi lup­tat cu un duş­man dârz şi hotă­rât şi l‑aţi învins. Azi, când avan­găr­zi­le trec pe pământ stră­in (se tre­cu­se deja la eli­be­ra­rea Unga­ri­ei), pen­tru desă­vârşi­rea înfrân­ge­rii defi­ni­ti­ve a duş­ma­nu­lui, gân­dul meu se îndreap­tă către voi, cu dra­gos­te şi admi­ra­ţie pen­tru fap­te­le voas­tre de arme. Pes­te vea­curi veţi fi slă­vi­ţi, voi ofi­ţeri şi osta­şi care aţi eli­be­rat Arde­a­lul. Pe cei care au căzut la dato­rie îi vor prea­mări urma­şii şi nume­le lor va fi scris în car­tea de aur a nea­mu­lui. Încre­ză­tori în des­ti­ne­le nea­mu­lui şi luând pil­dă de la cei ce au pus patria mai pre­sus decât via­ţa, con­ti­nu­ăm lup­ta strâns uni­ţi în jurul stea­gu­lui…”.
Și uite așa, “După patru ani de cum­pli­tă sufe­rin­ță și împi­la­re maghia­ră, Arde­a­lul a fost eli­be­rat de sub hoar­de­le cotro­pi­toa­re. Stin­dar­dul liber­tă­ții și drep­tu­ri­lor noas­tre nepie­ri­toa­re îmbra­că azi în săr­bă­toa­re ora­șe­le și sate­le pân­gă­ri­te de urgia uzur­pa­to­ri­lor… Pla­iu­ri­le și codrii Mara­mu­re­șu­lui, Țării Oașu­lui și Cri­șa­nei vuiesc iarăși de voio­șia liber­tă­ții câști­ga­te. Româ­nii de pre­tu­tin­deni, cu mic cu mare, tre­sal­tă la sune­tul trâm­bi­țe­lor biru­i­toa­re. Arde­a­lul sfânt, lea­găn scump al româ­ni­lor, furat prin­tr-un odi­os dic­tat, ofe­rit cu gene­ro­zi­ta­te de dic­ta­to­rii Euro­pei mag­na­ți­lor unguri, pen­tru între­gi­rea lati­fun­di­i­lor lor, a reve­nit azi, prin lup­tă dreap­tă și jert­fă vred­ni­că la patria din care a fost rupt”. Și ori­cât de mult mi-aș dori să-mi asum aces­te cuvin­te, ele apar­țin lui Miha­il Raco­vi­ță, minis­trul de Răz­boi de la acel moment, cuprin­se într-un ordin gene­ral către Arma­tă, a doua zi după eli­be­ra­rea ora­șu­lui Carei și Satu Mare…

LA MULȚI ANI, ARMIEI ROMÂNE! LA MULȚI ANI, MILITARILOR ROMÂNI!


Man­ga­lia News, 25.10.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply