Astăzi, 2 octombrie 2020, blogul meu împlinește 13 ani. Uau, cum a trecut vremea… În fine, hai să nu îmi dau singur motiv să mă arunc în găleata cu melancolie, căci #DeLaOVârstă găleata asta îmi pare piscină, cu atâta competență și aplomb sar în ea :))
Am zis că la ceas aniversar de mare angajament să fac și un cuvenitul pomelnic. Ăla clasic, gen oglindă: 13 ani – 13 lecții. Că nu m-a dus capul să fiu mai original, știi cum zic. Mă întreb ce dreaqu o să fac la aniversarea de 25 de ani de blogging… Că io 25 de chestii nu scriu, o să fiu prea ocupat cu petrecerea, măi, hăi hăi! :))
Dar astea 13 lecții de aur, dacă tot le scriu, le scriu din suflet. Din sufletul omului ajuns la 46 de ani, care știe că cel mai bun, mai frumos și mai devreme acasă lucru pe care poți să îl faci este să nu cumva să treacă o zi din pârdalnica asta de viață și să nu ajuți măcar o persoană. Restul sunt, vă jur, detalii de parcurs 🙂
Așa că iată aceste 13 lecții de aur. Au fost lecții pentru mine, așa că sper să fie și pentru tine. Lecții. De aur.
Dacă crezi că tu ai inventat coada la prună, o să îți stea sâmburele-n gât
La un moment dat, dacă ești consecvent și îți vezi de treabă cu hărnicie, succesul o să îți bată la ușă. Iar tu o să îi deschizi, îți dai seama, că doar de aia ai tras la șaibă în halul ăsta! Doar că, vezi tu, ai grijă să nu te crezi cine mi-s io doar pentru că s-a întâmplat ca lumea să te bage un pic mai tare în seamă. Rămâi om. Nu negocia bunul simț pe vremelnice câștiguri. Stai în banca sufletului tău, acolo ai cei mai faini coleg din lume: tu 🙂
Nu confunda succesul cu reușita
Poți să ai succes și să nu reușești. Mă refer la cei pentru care reușita înseamnă să aibă o viață mai faină și mai împlinită, nu fani mulți și bani mulți în conturi. Succesul îți poate aduce faimă. Ceea ce este brici de beton, desigur. Dar dacă faima aia mușcă din acea parte din sufletul tău care se ocupă de relațiile cu ceilalți, mai bine las-o dracului. Sau mai pune botniță succesului. Sau pune succesul să lucreze pentru reușită, nu doar să fie așa de nebun singur pe tarla. Căci doar pare că te ajută, dar nu-i așa. Sau ceva. Dar ce știu io, desigur…
Dacă îți merge bine, nu te opri, accelerează!
Comoditatea (ca să nu zic lenea…) este mare doamnă în prispa multora dintre noi. Mai ales în cazul celor care nu am stat în puf în tinerețe și am reușit să avem bani să ne cumpărăm câtă bere vrem abia mai înspre bătrânețe, așa. Comoditatea asta este ca o cască de aia lipită cu scoci, care îți atârnă la buza urechii (pardon my French) și care îți șoptește (vaca dracului…) ”e bine, măh, e de ajuns, stai potolit, hai că ai prins cheag, nu mai trage la șaibă, sparge banul acuma!”. Nu face greșeala asta. Dacă ai prins filonul ăla bun, dacă ai prins culoarul ăla de viteză, dacă simți tu că mai este rost de bine, mergi înainte și accelerează. Căci oricum viața are ea grijă să îți facă pană când are ea chef, așa că profită cât poți să ai viteză.
Să porți moderația la butonieră
În orice faci, moderația ar trebui să fie acolea, lângă tine. În tine. Să circule prin tine. Bine, cu excepția momentelor despre care ziceam mai sus. Dar alea să fie doar sprint, nu maraton. Și și în cazurile alea moderația înseamnă că, după sprintul ăla, o lași moale și intri pe recuperare. Ai grijă la ce bei. La ce mânânci. Nu bea ca porcul și nu mânca ca vaca. Consumă orice cu moderație. Inclusiv social media. Mai ales social media! Orice lucru pe care nu îl lovești dur cu moderația te va lovi el cu lipsa lui de moderație. Și asta, în timp, o să te afecteze. Uneori teribil de grav.
Nu le da bucăți din viața ta haterilor
Greu mi-a fost să învăț lecția asta. Greu mi-a fost să nu mă las afectat de rahaturile pe care cei fără de viață adevărată le aruncă asupra oamenilor care chiar au viață. Dar, totuși, am învățat lecția asta. Care zice așa: haterii există doar dacă îi bagi în seamă. Pumnalul feroce pentru ei este indiferența ta. Exersează să fii indiferent față de neterminații ăștia. Antrenează-te să îi ții le distanță. Și nebăgarea lor în seamă îți va deveni la fel de lejeră precum tragerea unui pârț suav într-o poeniță piorească.
Citește. În draci!
Citesc în medie 10 cărți pe lună. Lectura este pentru mine singura modalitată să fiu mai puțin prost în viața mea. Eu alta nu știu. Și nici măcar nu știu cum funcționează cu adevărat faza asta. Dar o simt. Simt cum cuvintele din cărți se așează în mine și devin ceea ce sunt. Simt de multe ori că am anumite părți ale corpului formate din cuvinte. Da, știu, sună penibil faza asta. Dar asta simt, așa am simțit că-mi vine să scriu, de ce să te mint fix acum în acest moment de o festivitate deșănțată? 😀
Nu te lua prea tare în serios
Seriozitatea este lipsa oglinzii interioare. Eu așa cred. Vorbesc despre seriozitate asumată ca stil de viață. Despre acea atitudine pe care tu o folosești ca un fel de mască, ca un fel de (ciudată și perversă de-a dreptul…) armă de apărare împotriva celorlalți. Când te iei prea tare în serios, riști masiv ca ceilalți să nu te ia deloc în serios. Căci ceilați văd doar pe cineva care îi respinge și care nu reușesc să comunice și să se comunice. Lasă seriozitate să fie acea armă de temut DOAR în momentele în care alegi să o scoți la înaintare. În restul timpului, relax și bucură-te de viață. Cu adevărat, nu cu măști și fără să îți lustruiești permanent tot felul de arme psihologice de auto-apărare.
Citiți neapărat articolul integral, pe Blogul lui Cristian China-Birta.
Mai multe despre antreprenorul, consultantul și bloggerul Cristian China-Birta, AICI.
Mangalia News, 02.10.2020.
