”Rahat ca la partidul nostru, nu găsiți nicăieri!”, zice Onisîm al lui Cornel Udrea

0
164

Poves­teș­te Oni­sîm: “Cus­cru la on pri­e­te de-al mio, de la Cluji, ce ține în căsă­to­rie pe Nema­nia Beș-Pru­nă, fata lui Sil­vo­iț, cum îi zecem noi, mare scu­lă la dru­muri și poduri, da’ el mai mult su’ poduri, că e seti­os rău și per­ma­ment, scoa­te capa­cu’ la bere prin metemp­si­ho­ză, cu băr­bia, că dinți mai are cîți bani îs la bujet, îl are inter­nat pe tato-so, la o casă de cărunți, azi­lant, deci, fiind­căci în ulti­ma vre­me o lua­se rău pă ară­tu­ră.

O cerut‑o de nevas­tă pe Maria Gra­pini (putea macar să îi răs­pun­ză, ce dacă îi par­la­men­ta­ră în euro, nu i‑ar tră­bui on suflet cald ș‑on pam­pers ud?) a reci­tat din Căr­tă­res­cu o poe­zie de Vla­hu­ță, se spă­la la bus­tul gol pîn’ la căl­cîie, în ogra­dă, ziua‑n ami­a­za mare, ofe­rind ima­jini cu un puter­nic impact emo­țio­nal, toa­te atărnîndu‑i și bălă­gă­nind, clo­po­te și clo­poței, avînd un sur­plus de pchie­le în care ar hi încă­put și muieri-sa, dacă nu ar fi fost pîn­ză fre­a­ti­că, odih­neas­că la robi­ne­tu’ cu apă rece!

Cop­chi­ii or comen­tat favo­ra­bil, dar babe­le s‑or năpus­tit ca huliu, de par­că lor nu le atîr­na nimic, să le facă apă la jerunți!

No, și l‑o băgat la azil, bătrî­nu’ o făcut oareș­ce iste­rii, o zvîr­lit dupe fi-so cu pro­te­za, o bles­te­mat adec­vat, dar în sinea lui s‑o bucu­rat că nu mai tră­bă să adu­ne dife­ri­te maro dupe porci, să cure­țe către­țe­le, să taie iar­bă la iepuri. Aici era boier mare, șădé sin­gle cu încă on băși­nos, care în momen­te­le de luci­di­ta­te se cre­dea Ana Pau­ker și vor­bea în idiș sovi­e­tic. Avé așter­nu­turi cura­te, îl spă­lau pă spa­te, îl hră­neau, batăr că putea și sîn­gur, porcu’ bătrîn. Cînd nu‑i plă­cè oareș­ce, impro­vi­za fol­clor, doi­nă de jale, supra-deci­be­li­că, cu o voce de om cu hemo­ro­izi care să ște­r­je la cur cu on șmir­ghel. În noap­tea ce‑o urmat, s‑o con­su­mat sto­cu’ pă juma­te an, la seda­ti­ve, așe că îi satis­fă­ceau tăte voi­le, nu de alta, dar supli­ment de medi­ca­men­te nu mai pri­meau!

Cînd s‑o dus să îl vază, o găsit aco­lo un grup de poli­ti­cieni, înso­țiți de neș­te secre­ta­re, ca niș­te ștruți cu țîțe, care împăr­țau dul­ciuri la căcăcio­șii ăia în pija­ma­le înche­ia­te aiu­rea și cu neș­te pre­zer­va­ti­ve de lînă pă cap, ca schi­o­rii inter­be­lici.

Luați, oamini buni, aces­te dul­ciuri sunt făcu­te de mem­bre­le noas­tre de par­tid, au stat toa­te noap­tea să facă rahat! Rahat ca la par­ti­dul nos­tru, nu găsiți nică­ieri!” și tăt făceu sem­ne la ope­ra­to­rii de tele­vi­ziu­ne să prin­dă momen­tu’ cînd împăr­țau raha­tu’ par­ti­du­lui!

Tăț bătrî­nii, de tăte sexe­le, erau albi pe nas și‑n sprîn­ce­ne, de la pudra de zahar, de ziceai că o tras fieș­te­ca­re cîte o linie.

Atî­ta rahat n‑or mîn­cat bie­ții oamini, veci via­ța lor! S‑or cul­cat mul­ță­miți, și ce s‑o auzit tătă noap­tea la ieși­re din smo­chi­ne­le curu­lui, nu‑i de poves­tit: țiclon B era lavan­dă, asis­ten­te­le or ar avut leși­nuri rapi­de, or o luat‑o la fugă rîzînd neche­zat, o fost ș‑on efect halu­ci­no­gen de la raha­tul pro­ce­sat, bag-sama.

Amu bătrî­nii îs cio­por la poar­tă și stri­gă dupe oamini pă stra­dă: ”Am mîn­cat rahat de la par­tid!”. Oami­nii i‑o invi­di­at, cre’ și io, raha­tul cela nu ajun­ge la tăți! Și să te fil­meze, cînd baji sub mus­teți…”.

Cor­nel Udrea, sep­tem­brie 2020.

MN: Scri­e­ri­le spu­moa­se, cari­ca­tu­ral-aci­de ale umo­ris­tu­lui clu­jean Cor­nel Udrea, publi­ca­te de Man­ga­lia News, pot fi re/văzute AICI: https://bit.ly/2Rlmtsu.


Man­ga­lia News, 13.09.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply