Moții din Banatul sârbesc

0
189

Moții din Bana­tul sâr­besc.

Des­pre apa­ri­ția moți­lor în Bana­tul sâr­besc exis­tă foar­te puți­ne docu­men­te scri­se. Se știe că, după Răscoa­la lui Horea, Cloș­ca și Cri­șan (1784), împă­ra­tul aus­tr­i­ac a hotă­rât că, “româ­nii care au făcut mal­tra­tări”, să fie colo­ni­zați în Banat, împre­u­nă cu fami­li­i­le lor. 

Lis­ta nomi­na­lă a aces­to­ra a fost întoc­mi­tă de guver­nul transil­van și cuprin­dea, ini­țial, numai pe cei din Comi­ta­te­le Zăran­du­lui și Hune­doa­rea (cca 94 de nume), dar, în final au fost expul­za­te pes­te 340 de fami­lii, prin­tre care și locu­i­tori din Zona Arie­șu­lui Mare și Mic.

O par­te din­tre aceștia s‑au reîn­tors, pe furiș, la case­le lor din Apu­seni, alții au rămas, urma­șii lor fiind risi­piți și astăzi în mul­te loca­li­tați ale Bana­tu­lui isto­ric (sâr­besc) ca: Ovcea, Banat­sko Novo Selo (Satu-Nou), Tora­cu Mic, Ian­cov Most (Podul lui Ian­cu), Malo Sre­diș­te (Sre­diș­tea Mică) ș.a.

Fiind disem­nați prin­tre alți colo­niști aduși de aus­trieci, inclu­siv din actu­a­lul Banat româ­nesc, nu și-au păs­trat gra­i­ul moțesc, doar nume­le de fami­lie ne indi­că fap­tul că pro­vin din Țara Moți­lor.

Astl­fel de nume ca: Anca, Stan, Ian­cu, Vesa, Matei, Mateș, găsim în loca­li­ta­tea Sre­diș­tea Mică; Lazăr, Trif; Tri­fa, Alba, exis­tă în loca­li­ta­tea Satu Nou, lân­gă Pan­cio­va; Mocan, Lazăr, Miheț – în satul Tora­cu Mic (popu­lat cu arde­leni).

Dacă dis­cuți cu oame­nii, ei îți spun: “Noi nis (sun­tem n.n.) arge­leni”, fără a avea în mod clar con­ști­in­ța locu­ri­lor de unde anu­me pro­vin. Ast­fel că ei folo­sesc ter­me­nul gene­ric de “ arge­leni” (arde­leni), în care, bine­în­țe­les, sunt incluși și moții.

Cos­tu­mul popu­lar, folo­sit doar cu oca­zia unor mani­fes­tări cul­tu­ral-isto­ri­ce, dife­ră de cel al bana­țe­ni­lor.

De alt­fel, în loca­li­ta­tea Satu-Nou, se orga­ni­zea­ză anu­al, cu oca­zia Fes­ti­va­lu­lui  Fan­fa­re­lor din Banat, para­da por­tu­lui popu­lar arde­le­nesc. Mi‑a fost dat să văd o ase­me­nea para­dă în anul 2008, ca invi­tat la acest fes­ti­val. Tineri și tine­re, în cos­tu­me popu­la­re vechi (care semă­nau cu cele văzu­te de mine în Arde­al) au defi­lat pe o sce­nă în aer liber, des­cri­e­rea îmbra­că­min­tei fiind făcu­tă de o român­că din loca­li­ta­tea Tora­cu Mic.

O ade­vă­ra­tă reve­la­ție mi‑a pro­dus, însă, fan­fa­ra din Satu Nou, care a debu­tat cu… “Din Țara Moți­lor noi am venit” (Imnul soci­e­tă­ții noas­tre), cât și remar­ca unui bătrân din public, care, văzân­du-mă mirat, m‑a între­bat:

Dom­nu­le, ge unge vis (sun­teți n.n.) că vă uitați așa mirat la ai noști cum cân­tă?

– Sunt din Timi­șoa­ra.

– Apăi, să sciți că, cân­ce­cul aistea, ias­tă a lui Avram Ian­cu, rege­le moți­lor.

Toa­re fan­fa­re­le pre­zen­te la fes­ti­val au inter­pre­tat cân­te­ce patri­o­ti­ce și mar­șuri româ­nești, diri­jo­rii aces­to­ra fiind, în majo­ri­ta­te tărani care, la rân­dul lor, au fost instriți de inte­lec­tu­a­lii sate­lor (pre­oți, învă­ță­tori).

Româ­nii din Bana­tul sâr­besc au avut o via­ță cul­tu­ral-artis­ti­că boga­tă, încă din tim­pul stă­pâ­ni­rii aus­trie­ce. Fie­ca­re loca­li­ta­te avea, acum o sută de ani și mai bine, câte o reu­niu­ne de cân­tări și muzi­că, as­tăzi ea fiind denu­mi­tă soci­e­ta­te cul­tu­ral-instruc­ti­vă. Aces­te soci­e­tați poar­tă nume­le unor cunos­cuți oameni de cul­tu­ră (scri­i­tori, poeți) din Româ­nia (Va­sile Alec­san­dri, Geor­ge Coș­buc, Mihai Emi­ne­scu ș.a.)

Sin­gu­ra soci­e­ta­te cul­tu­ral-instruc­ti­vă care poar­tă nume­le ero­u­lui nos­tru națio­nal – AVRAM IANCU – este cea din loca­li­ta­tea Sre­diș­tea Mică, care se mai numeș­te și Pâr­nea­o­ra (dato­ri­tă fap­tu­lui că loca­li­ta­tea s‑a for­mat în jurul mănăs­ti­rii).

Satul este situ­at pe dea­lu­ri­le Vâr­șe­țu­lui, la cea mai mare alti­tu­di­ne (aproa­pe 300 m) din Voivo­di­na, pei­sa­jul fiind ase­mă­nă­tor cu cel din Apu­seni.

După Răscoa­la lui Horea, Cloș­ca și Cri­șan, moții și-au găsit refu­giu aici, iar alții au venit mai târ­ziu, cu ciu­be­re, și-au găsit con­să­te­ni și, la rân­dul lor, și-au adus fami­li­i­le.
Sre­diș­tea Mică este sin­gu­ra loca­li­ta­te din Ser­bia în care, prin­tre țărani, mai exis­tă con­ști­in­ța ori­gi­nii lor moțești, nu doar arde­le­nești. Aici exis­tă și topo­nimul „La Ian­cu”. Soci­e­ta­tea a fost înfi­in­ța­tă în anul 1954 (mai veche decât a noas­tră), din ini­ția­ti­va învă­ță­to­ru­lui con­trac­tu­al Ion Matei (ori­gi­nar din Româ­nia).

La înce­put, a avut sec­ții de fol­clor, tea­tru, orches­tra de muzi­că popu­la­ră și, mai apoi, fan­fa­ră.

Oda­tă cu redu­ce­ra numă­ru­lui de locu­i­tori, prin ple­ca­rea masi­vă la mun­că în stră­i­nă­ta­te (după anii 1970–75), sec­ți­i­le s‑au des­tră­mat, iar orches­tra abia mai func­țio­nea­za, ea depin­zând de tine­rii care se mai întorc vara aca­să, în peri­oa­da con­ce­di­i­lor.

Astăzi, satul mai are puțini locu­i­tori, majo­ri­ta­tea oameni în vâr­stă, care cul­ti­vă pămân­tul în bune con­di­ții, dis­pu­nând de întrea­ga gamă de uti­la­je agri­co­le.

În anul 2008, între Soci­e­ta­tea Cul­tu­ral Instruc­ti­vă „Avram Ian­cu” din Sre­diș­tea Mică și Soci­e­ta­tea Cul­tu­ral Patri­o­ti­că „Avram Ian­cu” din Româ­nia – Fi­li­ala Timi­șoa­ra s‑a sem­nat un pro­to­col de colabora­re, în urma căru­ia repre­zen­tanți ai soci­e­tă­ții surori din Ser­bia par­ti­ci­pă la sim­po­zi­oa­ne­le noas­tre, organi­zate în Timi­șoa­ra și la Reu­niu­nea Moți­lor din Banat.

Anu­al, cu spri­ji­nul finan­ci­ar al Con­si­li­u­lui Jude­țean Timiș, fili­a­la noas­tră face nume­roa­se dona­ții de mate­ri­a­le pro­mo­țio­na­le (pos­te­re cu Ian­cu și Horea; pixuri per­so­na­li­za­te, insig­ne, calen­da­re), revis­te și căr­ții, către soci­e­ta­tea omo­ni­mă din Sre­diș­tea Mică.

Cel care men­ți­ne încă vie con­ști­in­ța iden­ti­tă­ții de urmași ai lui Horea și Ian­cu prin­tre româ­nii din Sre­diș­tea Mică este dr. Dori­nel Stan (nume de moț auten­tic) care și‑a sus­ți­nut recent teza de doc­to­rat la Unver­si­ta­tea de Vest din Timi­șoa­ra, căsă­to­rit cu o român­că buco­vi­ne­an­că din Cer­nă­uți. Amâ­doi lucrea­ză în ora­șul Vâr­șeț, dar locu­iesc la Sre­diș­tea Mică, într‑o casă mare și fru­moa­să, în care chi­pu­ri­le lui Horea și Ian­cu se află la loc de mare cin­ste, prin­tre icoa­ne.

Dorin­ța lor și a între­gii comu­ni­tăți loca­le este să aibe un bust al Cră­i­șo­ru­lui Ian­cu, în cur­tea bise­ri­cii, spre nepie­ri­toa­re adu­ce­re amin­te a ori­gi­nii lor moțești.

Ioan Cia­ma,

Vice­pre­șe­din­te al Soci­e­tă­ții Cul­tu­ral Patri­o­ti­ce „Avram Ian­cu” din Româ­nia, pre­șe­din­te al Fili­a­lei Timi­șoa­ra.

(sur­sa: ris.org.rs/motii-din-banatul-sarbesc-o-privire-generala).


Man­ga­lia News, 19.09.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply