A venit şcoala – poem de Marius Tucă

0
429

A venit şcoala…

A venit şcoala
Şi eu încă mă mai ţin, ca în prima zi, de mâna mamei,
Când geamurile şcolii erau topite de lumina toamnei,
Iar eu eram subţire ca un fum purtat de vânt,
Când lumea toată încăpea în ghiozdanul prins în spate
Şi în mintea mea, zâmbetul mamei era singurul meu gând.

A venit şcoala
Iar eu încă mai simt sufletul mamei cum respiră în mine,
Cum inima mea bate tare în pieptul ei,
De parcă m-ar fi născut acolo, în curtea şcolii,
A doua oară, cu toţi copiii şi învăţătorii de faţă,
Tocmai când clopoţelul anunţa intrarea la clasă.

A venit şcoala
Şi eu încă mai sunt în prima ei zi,
Uitându-mă prin toţi şi prin toate,
Uitându-mă la mama ca la o icoană
Pictată pe peretele şcolii,
Veghindu-mi timiditatea şi fragilitatea de fetiţă într-un băiat.

A venit şcoala
Şi în fiecare an mă întorc în curtea ei,
Să mă văd tremurând în zborul păsărilor călătoare,
Când aş fi vrut să mă întorc în burta mamei,
De teamă că lumea se termina la capătul străzii
Şi câmpia, duzii, viile, nucii nu se mai întorc niciodată…

A venit şcoala
Şi eu încă mă mai ţin, ca în prima zi, de mâna mamei,
Când geamurile şcolii erau topite de lumina toamnei
Şi inimile copiilor erau ascunse în penar,
Temătoare că stau la un loc cu vârful peniţei
Şi va trebui să scrie pe ele prima zi de şcoală,
Aşa cum s-a şi întâmplat, de fapt.

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

Marius Tucă.



piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply