N-avem ce face, e subiectul fierbinte al acestor zile, întors pe toate părțile și analizat din toate unghiurile. Devorăm cu toții ultimele informații, prea mulți Ghiță contra, prea multă panică, prea multe scenarii pe lângă cele trei legiferate, prea multe semne de întrebare și prea puțină resemnare în fața unui cotidian care, DA!, nu va mai fi niciodată cum a fost.
În tot acest hățiș și haos, ei, elevii, marea majoritate sunt dornici să se reîntâlnească cu ai lor colegi, cu ai lor profesori, mulți dornici să nu mai fie atât de agasați de adulții mega-speriați de „bombardamentul” informațional, dornici să fie lăsați să înfrunte un alt fel de astăzi, cu măști pe față, dar cu zâmbete în suflet.
După ce o generație nu a reușit să se bucure de un final de ciclu de învățământ, cu fastul sărbătorii de bilanț, o altă generație se întoarce în bănci pe „mute”, fără primul clopoțel, fără careul de bun venit din curtea școlii, fără strigăt de catalog în cadru festiv, fără poduri de flori pentru boboci, fără… fără…, pentru că aici ne-a adus acest nenorocit COVID-19.
Suntem contemporanii unei mari transformări, ai unei educații hibride, privite cu atât de mult scepticism încât suntem convinși că nimic și nimeni nu mai poate readuce vestitul învățământ românesc la standardele invidiate odinioară. Dar haideți să nu transformăm incertitudinea în ură!
Este normal ca această schimbare drastică să fie întâmpinată la început de nou an școlar cu frustrare, revoltă, confuzie, prudență, curiozitate, nehotărâre. Ideea principală este să învățăm să ne adaptăm cât mai repede și cu bună credință la noile metode de predare-ascultare, care sperăm să fie mai evoluate decât cele din primăvară, când semestrul II al anului școlar 2019-2020 a fost trecut la index, iar din materia aferentă acelei perioade cu greu se va mai putea recupera. Cu atât mai mult cu cât startul noului an școlar 2020-2021 este puternic marcat de incertitudini în ceea ce privește programă, manuale, orare, chiar și profesori la clase.
Cu certitudine, însă, cadrele didactice, de la director până la omul de serviciu, își vor dori să le asigure un climat de siguranță, pentru că la rândul lor au nevoie de maximă siguranță.
Și, așa cum au trecut cu bine examenele naționale, va intra pe un făgaș și ciudățelul an școlar, cu speranța că vom reuși împreună să fentăm acest nenorocit virus, așa cum au reușit și alte nații ale Europei, doar privind jumătatea plină a paharului… nevoia de educație și de a merge mai departe!
Simona ANGHEL, Ziua de Constanța.
Citește și: Editorial Cu semnătură de la părinte și cu „pepsiglasul” pe bancă… Tot înainte!
