ZESTREA MANGALIEI | Episodul 24 al serialului ”Municipiul Mangalia, la 25 de ani”, de Aurelia Lăpușan

0
667
Mangalia - foto aeriene.

”Am numit-o într-o singură sintagmă ”Zestrea Mangaliei”. În prima monografie pe care am realizat-o în 2009, identificasem 33 de superlative pentru orașul cu cel mai valoros patrimoniu cultural, natural și uman din istoria țării. Dintre acestea, voi reproduce în rândurile de față doar câteva, pe unele le-am tratat deja în serialul care se va încheia în următoarea săptămână. 

A fost emblema neoliticului şi mai apoi a  lumii antice, numele Callatis, sau vechea Callatidă, fiind consemnat în lucrările unor scriitori antici, printre care Ptolemeu, Strabo, Memnon, Ovidius, Plinius cel Bătrân.[1] La Callatis exista un templu închinat lui Soter tracul, așa cum a fost și mormântul cu papirus,  unic în Europa, ca vechime. Callatis avea printre sărbătorile sale publice şi una închinată umezelii roditoare a ploilor de toamnă: Diombria, sărbătoare cu totul caracteristică  şi, se pare, încă necunoscută, nu numai în lumea grecească din Pont, ci în toate ţările elenistice.[2] Callatis a fost reşedinţă episcopală.

„Sub bolţile bazilicii din Callatis va fi răsunat impresionantul imn Te Deum laudamus, compus de sfântul Niceta Remesianul, numit episcop al daco-romanilor, venit de la Aquileia în zona Dunării pentru a sluji credinţa creştină, asemenea sfântului Ioan Cassian, dobrogeanul ajuns la Marsilia să întemeieze monahismul occidental.”[3]

De la mijlocul secolului al lV-lea a.Chr., Callatis bătea primele sale monede, drahme de argint, cu greutatea între 5-6 grame.

La Mangalia a fost găsită o inscripţie conţinând Tratatul de alianţă şi asistenţă mutuală, încheiat între Roma şi Callatis, cel mai vechi document în limba latină cunoscut în răsăritul Europei. Astfel se consfinţeşte că oraşul Callatis  poseda statutul de civitas foederata, ceea ce presupunea menţinerea şi respectarea legilor, existenţa adunării şi a sfatului, a basileului, a arhonţilor, a colegilor de synedroi, a gymnasiarhilor şi a gerasiarhilor. În plus este atestată şi existenţa unei miliţii locale.[4]

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

Gymnasiul din Callatis, înfiinţat de Apollonios, era frecventat de cetăţeni de toate vârstele. În acest gymnasiu s-a format geograful Demetrios, cel care a elaborat lucrarea istorico-geografică  „Despre Asia şi Europa”.[5]

S-au scurs secolele peste strălucitoarea cetate și a urmat Pangalia medievală, sub ocupație otomană. Cea mai însemnată geamie a orașului este aceea a prinţesei Esmahan Sultan, fiica lui Selim al ll-lea… Scria Evlia Celebi, neostenitul călător: ”E o geamie luminoasă cu mulţi credincioşi, cum nu e alta în aceste părţi”.[6]

La 1845, în condica lui Albert Chiari este menţionat faptul că Nicolae Fântână avea la Mangalia 4.300 oi.[7]

La 1878, a revenit Dobrogea în matca adunată de la Mircea cel Bătrân și Mangalia a renăscut, iar superlativele i s-au adunat constelație pe albastrul cerului.

Prima analiză chimică a apelor termale din Mangalia a fost făcută de dr. Bernard, în Laboratorul universitar de chimie din Bucureşti. Se stabileşte că sunt ape minerale sulfuroase, alcaline, uşor cloruro-sodice, iodurate, astfel că în nomenclatorul  localităţilor turistice româneşti  Mangalia era considerată în 1899 staţiune climaterică maritimă şi balneară înaintea celorlalte de pe litoralul maritim

Zăcământul de turbă de la Mangalia are proprietăţi deosebite, fiind apreciat ca superior altor turbe din ţară şi străinătate.

Nicolae Iorga dedică Mangaliei cea mai lungă frază literară, compusă din 102 cuvinte.

Are o aşezare privilegiată – pe aceeaşi latitudine cu Monaco, San Remo şi Nisa.

În Mangalia există 33 izvoare de apă sulfuroasă care au contribuit la fermentarea naturală a unor materii vegetale depuse în turbăria Mangalia. În acest fel, Mangalia înmănunchează caracteristicile mai multor staţiuni: Techirghiol, Băile Felix, Sovata şi Olăneşti.

Bogăţiile naturale ale Mangaliei sunt, în primul rând, microclimatul marin, apele minerale, nămolul de turbă. Podişul cu faţa înclinată spre mare dă oraşului strălucirea soarelui încă din zorii dimineţii. Lumina astrului aduce mării un albastru pictural.

Poate că nicio zestre nu-i mai mare ca Peștera Movile, desenată pe harta lumii, căreia i s-au dedicate articole, uneori ample și bogat ilustrate  în zeci dintre cele mai importante publicații din lume – Stern, Life, New York Times, National Geographic, Der Speigel, Geo, Economist, Le Monde, La Recherche, iar BBC și Discovery au făcut documentare de largă audiență.

Peștera Movile este unicat. Primește apa sulfuroasă mezotermală dintr-o falie profundă prin care vin ape dintr-un acvifer sub presiune, cu metan liber și practic sterilă, necontaminată cu germeni de la suprafață.

Avem argumente, spunea speologul Cristian Lascu, cel care a descoperit-o împreună cu alți câțiva mari specialiști români, Radu Popa și Şerban Sârbu, pentru a susține că ecosistemul de tip Movile se dezvoltă într-un volum carstic cu ape sulfuroase, ce ar ocupa o suprafață de cca 50 km pătrați, cuprins cu aproximație între zona Neptun și zona Albești – 2 Mai.

Este vorba despre un ecosistem subteran, bazat pe chemosinteză, unde energia provenită din descompunerea hidrogenului sulfurat din apa peșterii se afla la baza unui lanț trofic și a unui ecosistem complex, cu aproximativ 100 de specii, dintre care 35 trăiesc numai aici. Peștera Movile a stârnit interesul cercetătorilor exobiologi de la NASA.

Lacul Mangalia este cel mai lung liman maritim. Aerosolii naturali de pe malul lacului provenind din grotele marine sunt întreţinuţi de apele sulfuroase care se volatilizează sub acţiunea soarelui şi degajă ioni terapeutici necesari unor boli ORL şi ale aparatului respirator. Lacul este întreţinut prin izvoare, multe cu apă sulfuroasă şi temperaturi destul de ridicate. O serie de afluenţi cu apă intermitentă, ca de exemplu Documac, Valar, fragmentează versanţii.

Pădurea Comorova – o excepţională alcătuire dendrologică alcătuită în special din stejarul brumăriu, stejarul pufos, frasini, carpeni, salcâmi etc. a fost populată cu căprioare şi ţapi roşii, găinuşe şi cocoşi de pădure, vulpi, ulii, fazani.

Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului Constanţa are la această dată, pe o suprafaţă de 12.739 ha, un număr de 37 rezervaţii naturale. Printre acestea se află cele 5.000 ha de acvatoriu litoral marin Vama Veche – 2 Mai, exclusiv zona marină, date în custodia INCDM „Grigore Antipa”, Obanul Mare şi peştera „La Movile”, 12 ha, în custodia Grupului de explorări subacvatice şi speologice Bucureşti, peştera Limanu, 1 ha, cu aceeaşi custodie a Grupului de explorări subacvatice şi speologice Bucureşti, pădurea Hagieni, pâlcul de stejari brumării din staţiunea turistică Neptun, 1,2 ha, Mlaştina Hergheliei – 98 ha.

Pădurea Hagieni, situată între comunele Albeşti şi Hagieni, aproape de Mangalia, este dominată de un peisaj cu rarităţi floristice şi faunistice. Este întinsă pe o suprafaţă de 392,9 ha, din care 206,1 ha zonă de interes ştiinţific, cu un areal de protecţie tampon de 190,8 ha, la coada lacului Mangalia. Este o pădure naturală de tip submediteranean în care cresc peste 550 specii de plante, printre care cărpiniţa, scumpie, mojdrean, vişin turcesc, stejar brumăriu, stejar pufos şi stejar balcanic. Aici înfloresc, primăvara timpuriu, ghiocelul dobrogean, o specie de origine balcanică cu două pete verzi pe petale, în loc de una, şi bujorul românesc. Se mai întâlnesc tufărişuri de arbori spinoşi compuse din păducel, drăcilă, porumbar, păliur, iasminul, sau iasomia sălbatică, aiul de pădure, semnalat pentru prima dată în flora dobrogeană de botanistul D. Brândză. Este una dintre cele mai alese podoabe ale rezervaţiei.

Rezervaţia de la Hagieni are şi o faună deosebită, cu multe specii ocrotite de lege, precum broasca ţestoasă dobrogeană, vipera cu corn dobrogeană, broasca sudică, păianjenul cu căpăcel, şopârla de stepă sau şopârla dobrogeană, şopârle de perete cu burta pătată, acestea din urmă fiind aduse de pe insula Ada Kaleh, şarpe rău, cel mai mare şi mai rapid şarpe din fauna ţării noastre.[8]

Zestrea Mangaliei nu se rezumă la cele 33 de superlative identificate într-o carte. Ea este mult mai mare, incomensurabilă. Dar alături de aceste daruri binecuvântate, se află cea mai importantă zestre pe care o are orașul: oamenii săi. Mangalia a adunat în decursul existenței sale învățați vestiți, creatori de frumos, dedicați acestui spațiu unic, cu o respirație astrală. A inspirat poeții, pictorii, iar artiștii de oriunde i-au completat zestrea cu mari festivaluri și evenimente de anvergură.

Mangalia este unică. Ea se cere doar iubită și respectată. Ea se lasă cunoscută de către cei care își pot deschide inima asupra universului ei spiritual, de un farmec unic, inegalabil.

Mangalia mea, a ta, a noastră!”

Bibliografie:

[1] Preda, Constantin, Callatis, Bucureşti, Editura Meridiane, 1968, p.7;
[2] Vasile Pârvan, Gerusia din Callatis, Analele Academiei Române, secţiunea istorică, 39, 1920, p.55;
[3] Şincan, Dionisie, op.cit., p.86;
[4] Suceveanu, Alexandru, Callatis. În Viaţa economică în Dobrogea romană, sec.l-lll e.n. Bucureşti, Editura Academiei  Republicii Socialiste România, 1977, p.53-56;
[5] I.Şandru. Oraşele litoralului românesc în Terra, nr.2/1977, p.8;
[6] Din descrierile călătoriei lui Evlia Celebi. În Arhiva Dobrogei, vol ll, nr.2,1919, p135; I.Barnea, Descoperiri arheologice din epoca feudală la Mangalia, Materiale şi cercetări arheologice, vol.Vl; Seişanu, Romulus, Dobrogea, Editura ziarului Universul, 1928, pg.155-156;
[7] Mariana Păvăloiu, Comunicări de istoria Dobrogei, 1980, p.340;
[8] Sălăgeanu, Gheorghe, Bavaru Adrian, Fabritius, Klaus, Rezervaţii, monumente şi frumuseţi ale naturii din judeţul Constanţa, Constanţa, 1978, p.22-27.

(Text prelucrat și adnotat de autori – Aurelia Lăpușan și Ștefan Lăpușan, din lucrarea ”MANGALIA 100 DE REPERE”, Editura Next Book, Constanța, 2018).

MN: Întregul serial ”Municipiul Mangalia, 25 de ani în 25 de episoade”, poate fi vizionat la rubrica aniversară a cotidianului online Mangalia News.


Mangalia News, Duminică, 30 august 2020. 



piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply