ZESTREA MANGALIEI | Episodul 24 al serialului ”Municipiul Mangalia, la 25 de ani”, de Aurelia Lăpușan

0
266
Mangalia - foto aeriene.

”Am numit‑o într‑o sin­gu­ră sin­tag­mă ”Zes­trea Man­ga­li­ei”. În pri­ma mono­gra­fie pe care am realizat‑o în 2009, iden­ti­fi­ca­sem 33 de super­la­ti­ve pen­tru ora­șul cu cel mai valo­ros patri­mo­niu cul­tu­ral, natu­ral și uman din isto­ria țării. Din­tre aces­tea, voi repro­du­ce în rân­du­ri­le de față doar câte­va, pe une­le le-am tra­tat deja în seri­a­lul care se va înche­ia în urmă­toa­rea săp­tămâ­nă. 

A fost emble­ma neo­li­ti­cu­lui şi mai apoi a  lumii anti­ce, nume­le Cal­la­tis, sau vechea Cal­la­ti­dă, fiind con­sem­nat în lucră­ri­le unor scri­i­tori antici, prin­tre care Pto­le­meu, Stra­bo, Mem­non, Ovi­di­us, Pli­ni­us cel Bătrân.[1] La Cal­la­tis exis­ta un tem­plu închi­nat lui Soter tra­cul, așa cum a fost și mor­mân­tul cu papi­rus,  unic în Euro­pa, ca vechi­me. Cal­la­tis avea prin­tre săr­bă­to­ri­le sale publi­ce şi una închi­na­tă umeze­lii rodi­toa­re a plo­i­lor de toam­nă: Diom­bria, săr­bă­toa­re cu totul carac­te­ris­ti­că  şi, se pare, încă necu­nos­cu­tă, nu numai în lumea gre­ceas­că din Pont, ci în toa­te ţări­le elenistice.[2] Cal­la­tis a fost reşe­dinţă epi­sco­pa­lă.

Sub bolţi­le bazi­li­cii din Cal­la­tis va fi răsu­nat impre­sio­nan­tul imn Te Deum lau­damus, com­pus de sfân­tul Nice­ta Reme­sia­nul, numit epi­scop al daco-roma­ni­lor, venit de la Aqui­le­ia în zona Dună­rii pen­tru a sluji cre­dinţa cre­ş­ti­nă, ase­me­nea sfân­tu­lui Ioan Cas­sian, dobro­gea­nul ajuns la Mar­si­lia să înte­me­ie­ze mona­his­mul occi­den­tal.”[3]

De la mij­lo­cul seco­lu­lui al lV-lea a.Chr., Cal­la­tis bătea pri­me­le sale mone­de, dra­h­me de argint, cu gre­u­ta­tea între 5–6 gra­me.

La Man­ga­lia a fost găsi­tă o inscri­pţie conţinând Tra­ta­tul de ali­anţă şi asis­tenţă mutu­a­lă, înche­iat între Roma şi Cal­la­tis, cel mai vechi docu­ment în lim­ba lati­nă cunos­cut în răsă­ri­tul Euro­pei. Ast­fel se cons­finţeş­te că ora­şul Cal­la­tis  pose­da sta­tu­tul de civi­tas foe­de­ra­ta, ceea ce pre­su­pu­nea menţi­ne­rea şi res­pec­ta­rea legi­lor, exis­tenţa adu­nă­rii şi a sfa­tu­lui, a basi­le­u­lui, a arhonţi­lor, a cole­gi­lor de syne­droi, a gym­na­si­ar­hi­lor şi a gera­si­ar­hi­lor. În plus este ates­ta­tă şi exis­tenţa unei mili­ţii locale.[4]

Gym­na­si­ul din Cal­la­tis, înfi­inţat de Apo­l­lo­ni­os, era frec­ven­tat de cetă­ţeni de toa­te vâr­ste­le. În acest gym­na­siu s‑a for­mat geo­gra­ful Deme­tri­os, cel care a ela­bo­rat lucra­rea isto­ri­co-geo­gra­fi­că  „Des­pre Asia şi Europa”.[5]

S‑au scurs seco­le­le pes­te stră­lu­ci­toa­rea ceta­te și a urmat Pan­ga­lia medi­e­va­lă, sub ocu­pa­ție oto­ma­nă. Cea mai însem­na­tă gea­mie a ora­șu­lui este ace­ea a prinţe­sei Esma­han Sul­tan, fii­ca lui Selim al ll-lea… Scria Evlia Cele­bi, neos­te­ni­tul călă­tor: ”E o gea­mie lumi­noa­să cu mulţi cre­din­cioşi, cum nu e alta în aces­te părţi”.[6]

La 1845, în con­di­ca lui Albert Chiari este menţio­nat fap­tul că Nico­lae Fân­tâ­nă avea la Man­ga­lia 4.300 oi.[7]

La 1878, a reve­nit Dobro­gea în mat­ca adu­na­tă de la Mir­cea cel Bătrân și Man­ga­lia a renăs­cut, iar super­la­ti­ve­le i s‑au adu­nat con­ste­la­ție pe albas­trul ceru­lui.

Pri­ma ana­li­ză chi­mi­că a ape­lor ter­ma­le din Man­ga­lia a fost făcu­tă de dr. Ber­nard, în Labo­ra­to­rul uni­ver­si­tar de chi­mie din Bucu­reşti. Se sta­bi­leş­te că sunt ape mine­ra­le sul­fu­roa­se, alca­li­ne, uşor clo­ru­ro-sodi­ce, iodu­ra­te, ast­fel că în nomen­cla­to­rul  loca­li­tă­ţi­lor turis­ti­ce româ­neşti  Man­ga­lia era con­si­de­ra­tă în 1899 sta­ţiu­ne cli­ma­te­rică mari­ti­mă şi bal­nea­ră îna­in­tea celor­lal­te de pe lito­ra­lul mari­tim

Zăcămân­tul de tur­bă de la Man­ga­lia are pro­pri­e­tă­ţi deo­se­bi­te, fiind apre­ciat ca supe­ri­or altor tur­be din ţară şi stră­i­nă­ta­te.

Nico­lae Ior­ga dedi­că Man­ga­li­ei cea mai lun­gă fra­ză lite­ra­ră, com­pu­să din 102 cuvin­te.

Are o aşe­za­re pri­vi­le­gi­a­tă — pe ace­ea­şi lati­tu­di­ne cu Mona­co, San Remo şi Nisa.

În Man­ga­lia exis­tă 33 izvoa­re de apă sul­fu­roa­să care au con­tri­bu­it la fer­men­ta­rea natu­ra­lă a unor mate­rii vege­ta­le depu­se în tur­bă­ria Man­ga­lia. În acest fel, Man­ga­lia înmă­nu­n­chea­ză carac­te­ris­ti­ci­le mai mul­tor sta­ţiuni: Techir­ghi­ol, Băi­le Felix, Sova­ta şi Olă­neşti.

Bogă­ţi­i­le natu­ra­le ale Man­ga­li­ei sunt, în pri­mul rând, micro­cli­ma­tul marin, ape­le mine­ra­le, nămo­lul de tur­bă. Podi­şul cu faţa încli­na­tă spre mare dă ora­şu­lui stră­lu­ci­rea soa­re­lui încă din zorii dimi­neţii. Lumi­na astru­lui adu­ce mării un albas­tru pic­tu­ral.

Poa­te că nicio zes­tre nu‑i mai mare ca Peș­te­ra Movi­le, dese­na­tă pe har­ta lumii, căre­ia i s‑au dedi­ca­te arti­co­le, une­ori ample și bogat ilus­tra­te  în zeci din­tre cele mai impor­tan­te publi­ca­ții din lume – Stern, Life, New York Times, Natio­nal Geo­gra­phic, Der Spei­gel, Geo, Eco­no­mist, Le Monde, La Recher­che, iar BBC și Disco­ve­ry au făcut docu­men­ta­re de lar­gă audien­ță.

Peș­te­ra Movi­le este uni­cat. Pri­meș­te apa sul­fu­roa­să mez­o­ter­ma­lă dintr‑o falie pro­fun­dă prin care vin ape din­tr-un acvi­fer sub pre­siu­ne, cu metan liber și prac­tic ste­ri­lă, necon­ta­mi­na­tă cu ger­meni de la supra­fa­ță.

Avem argu­men­te, spu­nea spe­o­lo­gul Cris­ti­an Las­cu, cel care a descoperit‑o împre­u­nă cu alți câți­va mari spe­cia­liști români, Radu Popa și Şer­ban Sâr­bu, pen­tru a sus­ți­ne că eco­sis­te­mul de tip Movi­le se dezvol­tă într-un volum car­stic cu ape sul­fu­roa­se, ce ar ocu­pa o supra­fa­ță de cca 50 km pătrați, cuprins cu apro­xi­ma­ție între zona Nept­un și zona Albești — 2 Mai.

Este vor­ba des­pre un eco­sis­tem sub­te­ran, bazat pe che­mo­sin­te­ză, unde ener­gia pro­ve­ni­tă din des­com­pu­ne­rea hidro­ge­nu­lui sul­fu­rat din apa peș­te­rii se afla la baza unui lanț tro­fic și a unui eco­sis­tem com­plex, cu apro­xi­ma­tiv 100 de spe­cii, din­tre care 35 tră­iesc numai aici. Peș­te­ra Movi­le a stâr­nit inte­re­sul cer­ce­tă­to­ri­lor exo­bi­o­logi de la NASA.

Lacul Man­ga­lia este cel mai lung liman mari­tim. Aero­so­lii natu­rali de pe malul lacu­lui pro­ve­nind din gro­te­le mari­ne sunt întreţi­nu­ţi de ape­le sul­fu­roa­se care se vola­ti­li­zea­ză sub acţiu­nea soa­re­lui şi dega­jă ioni tera­pe­u­tici nece­sari unor boli ORL şi ale apa­ra­tu­lui res­pi­ra­tor. Lacul este întreţi­nut prin izvoa­re, mul­te cu apă sul­fu­roa­să şi tem­pe­ra­turi des­tul de ridi­ca­te. O serie de aflu­enţi cu apă inter­mi­ten­tă, ca de exem­plu Docu­mac, Valar, frag­men­tea­ză ver­sanţii.

Pădu­rea Como­ro­va — o exce­pţio­na­lă alcă­tu­i­re den­dro­lo­gi­că alcă­tu­i­tă în spe­cial din ste­ja­rul bru­mă­riu, ste­ja­rul pufos, fra­sini, car­peni, sal­câmi etc. a fost popu­la­tă cu căpri­oa­re şi ţapi roşii, găi­nu­şe şi cocoşi de pădu­re, vulpi, ulii, fazani.

Agenţia Naţio­na­lă pen­tru Pro­te­cţia Mediu­lui Con­stanţa are la aceas­tă dată, pe o supra­fa­ţă de 12.739 ha, un număr de 37 rezer­va­ţii natu­ra­le. Prin­tre aces­tea se află cele 5.000 ha de acva­to­riu lito­ral marin Vama Veche — 2 Mai, exclu­siv zona mari­nă, date în cus­to­dia INCDM „Gri­go­re Anti­pa”, Oba­nul Mare şi peş­te­ra „La Movi­le”, 12 ha, în cus­to­dia Gru­pu­lui de explo­rări subac­va­ti­ce şi spe­o­lo­gi­ce Bucu­reşti, peş­te­ra Lima­nu, 1 ha, cu ace­ea­şi cus­to­die a Gru­pu­lui de explo­rări subac­va­ti­ce şi spe­o­lo­gi­ce Bucu­reşti, pădu­rea Hagieni, pâl­cul de ste­jari bru­mă­rii din sta­ţiu­nea turis­ti­că Nept­un, 1,2 ha, Mla­ş­ti­na Her­ghe­li­ei — 98 ha.

Pădu­rea Hagieni, situ­a­tă între comu­ne­le Albeşti şi Hagieni, aproa­pe de Man­ga­lia, este domi­na­tă de un pei­saj cu rari­tă­ţi flo­ris­ti­ce şi fau­nis­ti­ce. Este întin­să pe o supra­fa­ţă de 392,9 ha, din care 206,1 ha zonă de inte­res şti­inţi­fic, cu un are­al de pro­te­cţie tam­pon de 190,8 ha, la coa­da lacu­lui Man­ga­lia. Este o pădu­re natu­ra­lă de tip sub­me­di­te­ra­nean în care cresc pes­te 550 spe­cii de plan­te, prin­tre care căr­pi­ni­ţa, scum­pie, moj­drean, vişin tur­cesc, ste­jar bru­mă­riu, ste­jar pufos şi ste­jar bal­ca­nic. Aici înflo­resc, pri­mă­va­ra tim­pu­riu, ghi­o­ce­lul dobro­gean, o spe­cie de ori­gi­ne bal­ca­ni­că cu două pete verzi pe peta­le, în loc de una, şi bujo­rul româ­nesc. Se mai întâl­nesc tufă­ri­şuri de arbori spi­noşi com­pu­se din pădu­cel, dră­ci­lă, porum­bar, păliur, ias­mi­nul, sau iaso­mia săl­ba­ti­că, aiul de pădu­re, sem­na­lat pen­tru pri­ma dată în flo­ra dobro­gea­nă de bota­nis­tul D. Brân­d­ză. Este una din­tre cele mai ale­se podoa­be ale rezer­va­ţi­ei.

Rezer­va­ţia de la Hagieni are şi o fau­nă deo­se­bi­tă, cu mul­te spe­cii ocro­ti­te de lege, pre­cum broas­ca ţes­to­a­să dobro­gea­nă, vipe­ra cu corn dobro­gea­nă, broas­ca sudi­că, păi­an­je­nul cu căpă­cel, şopâr­la de ste­pă sau şopâr­la dobro­gea­nă, şopâr­le de pere­te cu bur­ta păta­tă, aces­tea din urmă fiind adu­se de pe insu­la Ada Kaleh, şar­pe rău, cel mai mare şi mai rapid şar­pe din fau­na ţării noastre.[8]

Zes­trea Man­ga­li­ei nu se rezu­mă la cele 33 de super­la­ti­ve iden­ti­fi­ca­te într‑o car­te. Ea este mult mai mare, inco­men­su­ra­bi­lă. Dar ală­tu­ri de aces­te daruri bine­cu­vân­ta­te, se află cea mai impor­tan­tă zes­tre pe care o are ora­șul: oame­nii săi. Man­ga­lia a adu­nat în decur­sul exis­ten­ței sale învă­țați ves­tiți, cre­a­tori de fru­mos, dedi­cați aces­tui spa­țiu unic, cu o res­pi­ra­ție astra­lă. A inspi­rat poe­ții, pic­to­rii, iar artiș­tii de ori­un­de i‑au com­ple­tat zes­trea cu mari fes­ti­va­luri și eve­ni­men­te de anver­gu­ră.

Man­ga­lia este uni­că. Ea se cere doar iubi­tă și res­pec­ta­tă. Ea se lasă cunos­cu­tă de către cei care își pot des­chi­de ini­ma asu­pra uni­ver­su­lui ei spi­ri­tu­al, de un far­mec unic, ine­ga­la­bil.

Man­ga­lia mea, a ta, a noas­tră!”

Bibli­o­gra­fie:

[1] Pre­da, Con­stan­tin, Cal­la­tis, Bucu­reşti, Edi­tu­ra Meri­dia­ne, 1968, p.7;
[2] Vasi­le Pâr­van, Geru­sia din Cal­la­tis, Ana­le­le Aca­de­mi­ei Româ­ne, secţiu­nea isto­ri­că, 39, 1920, p.55;
[3] Şin­can, Dio­ni­sie, op.cit., p.86;
[4] Suce­vea­nu, Ale­xan­dru, Cal­la­tis. În Via­ţa eco­no­mi­că în Dobro­gea roma­nă, sec.l‑lll e.n. Bucu­reşti, Edi­tu­ra Aca­de­mi­ei  Repu­bli­cii Soci­a­lis­te Româ­nia, 1977, p.53–56;
[5] I.Şandru. Ora­şe­le lito­ra­lu­lui româ­nesc în Ter­ra, nr.2/1977, p.8;
[6] Din des­cri­e­ri­le călă­to­ri­ei lui Evlia Cele­bi. În Arhi­va Dobro­gei, vol ll, nr.2,1919, p135; I.Barnea, Des­co­pe­riri arhe­o­lo­gi­ce din epo­ca feu­da­lă la Man­ga­lia, Mate­ri­a­le şi cer­ce­tări arhe­o­lo­gi­ce, vol.Vl; Sei­şa­nu, Romu­lus, Dobro­gea, Edi­tu­ra zia­ru­lui Uni­ver­sul, 1928, pg.155–156;
[7] Mari­a­na Păvă­lo­iu, Comu­ni­cări de isto­ria Dobro­gei, 1980, p.340;
[8] Sălă­gea­nu, Ghe­or­ghe, Bava­ru Adri­an, Fabri­ti­us, Kla­us, Rezer­va­ţii, monu­men­te şi fru­mu­seţi ale natu­rii din judeţul Con­stanţa, Con­stanţa, 1978, p.22–27.

(Text pre­lu­crat și adno­tat de autori — Aure­lia Lăpușan și Ște­fan Lăpușan, din lucra­rea MANGALIA 100 DE REPERE, Edi­tu­ra Next Book, Con­stan­ța, 2018).

MN: Între­gul seri­al ”Muni­ci­pi­ul Man­ga­lia, 25 de ani în 25 de epi­soa­de”, poa­te fi vizio­nat la rubri­ca ani­ver­sa­ră a coti­dia­nu­lui onli­ne Man­ga­lia News.


Man­ga­lia News, Dumi­ni­că, 30 august 2020. 


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply