MUZE ȘI ALTE PĂCATE, de Bianca Iordăchescu. Recenzie semnată de prof. Emil-Corneliu Ninu [VIDEO]

0
172

MUZE ȘI ALTE PĂCATE, de Bian­ca Ior­dă­ches­cu.

Apărut în edi­tu­ra timi­șo­rea­nă „Gor­dian”, volu­mul de debut al Bian­căi Ior­dă­ches­cu, „Muze și alte păca­te”, șochea­ză citi­to­rul nu numai prin tema­ti­ca abor­da­tă, exce­siv subiec­ti­vă, sen­ti­men­ta­lă, coche­tând, pes­te mar­gi­ni­le firii, cu EROSUL, ci și prin for­ma de expre­sie.

Absol­ven­ta de liceu de mai an îndrăz­neș­te, apa­rent fără bari­e­re, să comu­ni­ce și să se comu­ni­ce tră­ind ple­nar expe­rien­ța de neu­i­tat, șocan­tă, a „jocu­lui dra­gos­tei și al întâm­plă­rii”. Încli­năm să cre­dem că beția zbo­ru­lui, cu sau fără aripi, spre înăl­ți­mi­le abi­sa­le (fru­moa­să ima­gi­ne oxi­mo­ro­ni­că), de mult aștep­ta­tă este esen­ța mesa­ju­lui său, la gra­ni­ța din­tre ado­les­cen­ță și „tine­re­țea fără bătrâ­ne­țe” a stu­den­ți­ei, în care novi­ci­a­tul nu înseam­nă nea­pă­rat ezi­ta­re, în fața mira­co­lu­lui cunoaș­te­rii infi­ni­te­zi­ma­le.

Titlul, „Muze și alte păca­te”, intri­gă prin aso­ci­e­rea neo­biș­nu­i­tă a două înțe­le­suri, unul refe­ri­tor la plă­ce­ri­le suge­ra­te de cele nouă muze, fii­ce ale lui mare­lui Zeus și Mne­mo­sy­nei, zei­ța cea ato­tști­utoa­re a memo­ri­ei. Numi­te și „pie­ri­de”, după locul lor de baș­ti­nă din Tra­cia (sau, mai târ­ziu, „came­ne”, în mito­lo­gia roma­nă), ele îi dis­trau pe zeii din Olimp, cu dan­su­ri­le și cân­te­ce­le lor.

Le rea­min­tim, în ordi­nea lor alfa­be­ti­că: 1. Cal­li­o­pe (Καλλιόπη) — muza poe­zi­ei epi­ce și a eloc­ven­ței, 2. Clio (Κλειώ) — muza isto­ri­ei, 3. Era­to (Eρατώ) — muza ele­gi­ei și a poe­zi­ei ero­ti­ce, 4. Euter­pe (Ευτέρπη) — muza muzi­cii și a poe­zi­ei liri­ce, 5. Mel­po­me­ne (Μελπομένη) — muza tra­ge­di­ei, 6. Polim­nia (Πολυμνία) — muza retori­cii și a imnu­ri­lor reli­gi­oa­se, 7. Terp­si­ho­ra (Τερψιχόρη) — muza dan­su­lui, 8. Tha­lia (Θάλεια, Θαλία) — muza come­di­ei, 9. Ura­nia (Ουρανία) — muza astro­no­mi­ei.

Dacă facem refe­ri­re la via­ța asce­ti­că, carac­te­ri­za­tă prin pri­va­țiuni și lip­să a plă­ce­ri­lor, indi­fe­rent de natu­ra lor, putem accep­ta că muze­le pot fi sim­bo­luri ale „păca­te­lor”, întru­chi­pând, de fapt, fru­mo­sul artis­tic și pe cel al ade­vă­ru­lui. Dar, își expri­mă tota­la sa nedu­me­ri­re lec­to­rul, care ar fi, de alt­fel, ace­le „alte păca­te”?

Și, atunci, ochii alu­ne­că pe coper­ta emble­ma­ti­că, gân­di­tă și arti­za­na­tă, cu gust, chiar de către autoa­re, din care se des­prin­de o silu­e­tă venu­si­a­nă, prin­să într-un halou punc­tat.

Poa­te cuge­ta­rea emi­ne­sci­a­nă „Nu e păcat / Ca să se lepe­de / Cli­pa cea repe­de / Ce ni s‑a dat?”, din cunos­cu­ta cre­a­ție „Stelele‑n cer”, să fie tâl­cul aces­tei para­bo­le liri­ce, în care pie­se­le puz­z­le-ului prind să se așe­ze, spre fina­lul volu­mu­lui, de la sine.

În acest sens, nume­le edi­tu­rii, „Gor­dian”, suge­rea­ză, el însuși, actul tăie­rii nodu­lui atâ­tor între­bări, răs­pun­su­ri­le putând fi savu­ra­te, în aceas­tă lună a lui gus­tar, prin inci­zia săvâr­și­tă, cu aten­ție fine­țe, asu­pra volu­mu­lui cu pri­ci­na, cele 76 de pagini ale cuvin­te­lor și „necu­vin­te­lor” fiind bro­șa­te într-un act sacru al gene­zei edi­to­ri­a­le.
Crâm­pe­ie de ver­suri pot rămâ­ne în memo­rie, vrând, nevrând.

Ast­fel, poe­zia care des­chi­de volu­mul, „Tră­dă­toa­re”, este o auto­de­fi­ni­re liri­că, din care moti­vul andro­gi­nu­lui răz­ba­te cu pute­re, sen­ti­men­tul cul­pa­bi­li­tă­ții tri­mițând la păca­tul ori­gi­nar al Evei:

În zori de raze / Mă cuprind / Și doruri și / Pămân­turi, / Când ini­mi­le bat / Fero­ce, / În ritm de / Tro­pot dăn­țu­it. / Și eu sunt tot / Eclip­sa lunii / Și tu nu-mi ești / Nici­când iubit” / Să te sărut / Este tră­da­re. / Îna­l­ta Cur­te / Îmi urmea­ză / Pașii grei, / De plumb, / Sor­tiți / Valu­ri­lor dulci / De mare. / Tu nu ești om! / Tu ești titan! / M/absorbi / Cu gân­du­ri­le tale. / Iar eu sunt tot / Un vis apa­us, / Cu umeri grei / De tră­dă­toa­re. / Vreau să te-ating / Să-mi simt/ Soro­cul, / În vre­muri dure, / Pe răcoa­re, / Dar tu întorci obra­zul fin / Și gân­dul meu / Jilav dis­pa­re…

… Nu te mai vreau! / Te rog să pleci / Din cui­bul meu / De ini­mă, / Căci tu ești nobil. / Eu nu sunt / Nici­când a ta regi­nă! / Azi când te văd / Ulti­ma oară / Absorb din tine toa­te: / Pri­viri și zbo­ruri, / Dor de flori / Și buze­le / Deșar­te. / Și plec depar­te, / În zări obs­cu­re. / Să te mai văd / Nu pot, / Când știu că eu, , Nu sunt nici­când , / Ce vreau să fiu. Sunt hohot! / Și în abis de ceruri / Mă reîn­torc apu­să, / Cu sufle­tul de foc / Și min­tea mea dis­tru­să.”

Așa­dar, o poe­zie hipe­rin­te­lec­tu­a­li­za­tă, cu tri­mi­teri la poeți con­sa­crați, pre­cum Lucian Bla­ga („Dați-mi un trup voi, mun­ți­lor!”) sau, prin fina­lul accep­tă­rii pro­pri­u­lui des­tin, la moti­vul înfrân­ge­rii, din cunos­cu­tul poem al lui Ale­xan­dru Phi­li­ppi­de, „Izgo­ni­rea lui Pro­me­teu”.

Alte poe­zii se con­sti­tu­ie în ade­vă­ra­te ritu­a­luri ero­ti­ce, care amin­tesc atât de bibli­ca scri­e­re „Cân­ta­re a cân­tă­ri­lor”, de cele­bra poe­tă a anci­chi­tă­ții gre­cești, Sapho, de scri­e­ri­le ini­ția­ti­ce ale lui Ovi­diu, „Ars aman­di”, care i‑au adus, după cum se știe, tomi­ta­nul exil, ori de minu­na­te­le pagini ale celor „1.001” de nopți”, com­pa­ra­ție pen­tru care, poa­te, se cuvi­ne a ne cere scu­ze, dacă buna noas­tră inten­ție este pusă sub sem­nul îndo­ie­lii.

Ramo­na”, ver­suri care amin­tesc, întru­câ­tva de cele­bre­le sti­hu­iri arghe­zie­ne („Rada”), din vol. „Flori de muci­gai”, în care moti­vul dan­su­lui orfic (sine­ste­zie stră­u­ci­tă) domi­nă ima­gi­na­ția citi­to­ru­lui, așa cum numai Geor­ge Căli­ne­scu, în roma­nul său „Bie­tul oani­de”, reu­și­se tablo­ul de neu­i­tat al unei bale­ri­ne:

Îmi pla­ce cum dansezi / Când cânt sfâși­e­toa­re rec­vi­e­muri. / Cu pași lenți și ochii repezi, / Pe-acor­du­ri­le mele tre­muri. / Clep­si­dra șol­du­ri­lor tale / Se scurge‑n ver­suri pe podea / Îmi spu­ne pie­lea ta cea moa­le / Că sunt al tău și tu a mea.”

O pie­să liri­că, de luat în sea­mă, este cea inti­tu­la­tă „Toxic”, în care, sub for­ma unui dia­log, repli­ci­lor insis­ten­te ale iubi­tu­lui li se răs­pun­de cu gân­du­ri­le nepro­nun­ța­te, deci, ale par­te­ne­rei, pen­tru ca, implo­ra­rea „Săru­tă-mă!”, după res­pin­ge­ri­le, prin tăce­re și nepar­ti­ci­pa­re, să fie pre­lu­a­tă de par­te­ne­ră, în final:

Arăți dife­rit.” / Sunt obo­si­tă. / „Nu mă mai iubești, nu‑i așa?” / Nu mă mai regă­sesc / în pri­vi­rea ta. / „Te-ai schim­bat.” / Asta sunt sub / măști de lut. / „Te uiți ciu­dat.” / Ana­li­zez cerul. / „Nu mă asculți.” / Pic­tez flori de vară / cu dege­te­le. „Asta nu ești tu.” / Evo­lu­ez. / „Săru­tă-mă.” / Nu mă atin­ge.. / „De ce fugi?” / De mine. / „Lasă-mă să te mân­gâi.” / Nu mă atin­ge. / Nu aco­lo.. / Nu are nimeni drep­tul / să mă atingă aco­lo. / E sufle­tul meu… …„Săru­tă-mă.” / Ești alt­fel. / „Unde pleci?” / Te uiți ciu­dat. / „Stai lân­gă mine.” / Nu mă asculți. / „Săru­tă-mă.” / Te-ai schim­bat. / „Mi‑a ajuns.” De ce fugi? / „De noi.” / Săru­tă-mă.”

Cele cinci poe­zii în lim­ba engle­ză, res­trâng numă­rul dori­to­ri­lor de a pătrun­de în tâl­cul aces­tei scri­eri, rămânând resem­na­rea de a te împă­ca cu gân­dul ghi­duș al maxi­mei ita­li­ene „Tra­dut­to­re, tra­di­to­re!”

O lec­tu­ră pro­mi­ță­toa­re pare a fi întreg volu­mul, care, sur­prin­ză­tor, pro­pu­ne și odih­na lec­tu­ră­rii a trei pro­ze pro­mi­ță­toa­re („Tablo­uri”, „Oglin­dă, ogjin­joa­ră” și „Lec­ții de zbor”), con­fe­si­ve, în sti­lul Hor­ten­si­ei Papa­dat-Ben­ges­cu, prin flu­en­ța dis­cur­su­lui epic.

Volu­mul de debut al tine­rei pasio­na­te de magia cuvân­tu­lui se reco­man­dă, cu de la sine pute­re, a fi o lec­tu­ră agrea­bi­lă, sur­prin­ză­toa­re cu totul și cu totul, prin ine­di­tul ei.

Prof. Emil-Cor­ne­liu Ninu, 11 august 2020.

MN — La eve­ni­ment au par­ti­ci­pat: Bian­ca Ior­dă­ches­cu, Ade­la Bănă­sea­nu, Adri­an Cio­ro­ia­nu, Danie­la Nane, Emil-Cor­ne­liu Ninu, Emi­li­an Gui, Lui­za Cala, Mari­us Robert Din­că, Ramo­na Opriș, Ruxan­dra Geor­ges­cu, Ionel Rugea.


Man­ga­lia News, 12.08.2020. (sur­sa VIDEO: Mangalia.TV).


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply