Marga Andriescu, una dintre cele mai talentate mezzosoprane ale liricului constănțean | În ziua de 27 august a anului 2012 și‑a jucat ultimul rol pe scena vieții | Memento semnat de Aurelia Lăpușan

0
279

”Am scris cu mai mult timp în urmă, în Ziua de Con­stan­ța, un amplu por­tret al solis­tei Mar­ga Andries­cu, una din­tre cele mai talen­ta­te mez­zo­so­pra­ne ale liri­cu­lui con­stăn­țean. În memo­ria ei, reiau par­ți­al din tex­tul publi­cat cân­va ca un oma­giu la come­mo­ra­rea de astăzi.

A cân­tat pe sce­na Ope­rei patru dece­nii. Încân­tă­toa­re pre­zen­ță sce­ni­că, cu o voce bine con­du­să, cal­dă, fire puter­ni­că și sen­si­bi­lă în ace­lași timp, dis­cre­tă și deli­ca­tă. Via­ța ei a fost o lun­gă poves­te de lup­tă pen­tru per­for­man­ță, pen­tru desă­vâr­și­re, depă­șin­du-și prin per­fec­țiu­ne pro­pri­i­le aspi­ra­ții.

S‑a năs­cut într‑o fami­lie modes­tă, într-un car­ti­er bucu­reș­tean, lip­si­tă de ocro­ti­rea tată­lui în toa­tă copi­lă­ria, pen­tru ca apoi să pri­meas­că un spri­jin pater­nal de la acto­rul de come­die Vasi­le Toma­zian, căru­ia, fii­ca adop­ti­vă, în semn de res­pect și recu­noș­tin­ță, i‑a pur­tat nume­le.

A cân­tat mai întâi în corul Radio, apoi a urmat Con­ser­va­to­rul și pri­ma ei repar­ti­ție a fost la Con­stan­ța. O des­ti­na­ție necu­nos­cu­tă, un oraș stră­in. Era anul 1965. În tea­trul liric de la malul mării se montau mari­le ope­re cla­si­ce. Tine­rii absol­venți care umpleau orga­ni­gra­ma noii insti­tu­ții își pri­meau cabi­ne­le de machi­aj care deve­neau, cu voie, fără voie, și dor­mi­tor. Mar­ga a dor­mit în pro­pria cabi­nă, pes­te un an și jumă­ta­te. Sufi­cient să zdro­beas­că ini­ma unui tânăr actor, veci­nul ei de cabi­nă, care îi punea în clan­ța ușii flori, de la ghi­o­cei, la cri­zan­te­me, după ano­timp, ba chiar esca­la per­va­zul exte­ri­or al clă­di­rii pen­tru a‑și sur­prin­de iubi­ta. Poves­tea lor de iubi­re s‑a ofi­ci­a­li­zat mai târ­ziu. Insis­ten­tul îndră­gos­tit era tână­rul actor Vir­gil Andries­cu.

”Voie­vo­dul țiga­ni­lor”, ”Lil­i­a­cul”, ”Cio-Cio-San”, ”Rigo­let­to”, ”Cava­l­le­ria rus­ti­ca­na”, ”Tru­ba­du­rul”, ”Car­men”, pro­ba­bil cel mai bun rol al ei, zeci de alte roluri și sute de spec­ta­co­le, juca­te cu ace­eași pasiu­ne, cu ace­eași poftă de per­fec­țiu­ne, cu ace­eași sen­si­bi­li­ta­te.

Melo­ma­nii con­stăn­țeni și‑o amin­tesc pe Azu­ce­na, din ”Tru­ba­du­rul”, desă­vâr­și­tă inter­pre­ta­re de adânc dra­ma­tism, sau pe Car­men dansând, cân­tând acom­pa­ni­in­du-se cu cas­tag­ne­te­le, desă­vâr­șit sin­cre­tism al miș­că­ri­lor pe rit­mul muzi­cii.

A făcut sta­giuni pe sce­na Ope­rei româ­ne din Bucu­rești, a fost invi­ta­tă în mai mul­te tur­nee la Dub­lin – Irlan­da, împre­u­nă cu sopra­na Aida Aba­gi­ef, în Iugo­sla­via, la Ljub­l­ja­na, Sara­je­vo, la Gdansk în Polo­nia.

Iubea până la sacri­fi­ciu ope­ra, sce­na, stu­dia con­ti­nuu, era o per­fec­ți­o­nis­tă, iar în via­ța de zi cu zi știa ce înseam­nă marea pri­e­te­nie, devo­ta­men­tul, modes­tia. Iubea călă­to­ri­i­le, esca­la­da mun­ții, dar mai ales iubea oame­nii, via­ța.

Într‑o zi de 27 august a anu­lui 2012 și‑a jucat ulti­mul rol pe sce­na vie­ții.

Aure­lia Lăpușan, august 2020. (Mai mult, în ziuaconstanta.ro).


Man­ga­lia News, 28.08.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply