Lucian Ciuchiță — Povestea comisarului Caron…

0
259

Lucian Ciu­chi­ță — Poves­tea comi­sa­ru­lui Caron…

In anul 1998, ter­mi­na­sem de scris pri­mul meu roman: „Comi­sa­rul Caron–Dispariția” – un roman poli­țist cu tri­mi­teri filo­zo­fi­ce; în ace­la­si an fuse­sem avan­sat la gra­dul de mai­or – curând, cu pași repezi, aces­te gra­de de sor­gin­te mili­ta­ră urmând să dis­pa­ră, fiind înlo­cu­i­te cu alte­le mai „civi­li­za­te”: agent, inspec­tor, sub-comi­sar, comi­sar…

Deci, par­că îmi anun­țam muta­rea în spa­ți­ul ima­gi­nar, translatându–mă în pagi­ni­le unui roman plin de mis­te­re…, dar nu am dat prea mare impor­tan­ță publi­că­rii aces­tei povești și manu­scri­sul a rămas în ser­tar încă 7 ani înche­iați, văzând lumi­na tipa­ru­lui abia în 2005. Cu doi ani îna­in­te fuse­sem avan­sat la gra­dul de… comi­sar. Acum comi­sa­rul Caron nu mai figu­ra doar ca per­so­naj în roma­nul poli­țist, ci era cât se poa­te de real…

Mulți ani mai târ­ziu, după ce am tre­cut în rezer­vă și nu am mai avut nicio legă­tu­ră cu poli­ția, m–am așe­zat fru­mos la masa de scris și am com­pus o mul­ți­me de alte povești cu detec­tivi isteți… recu­nos­când cin­stit, cu tărie, că toa­tă aceas­tă expe­rien­ță acu­mu­la­tă în cei 15 ani m–a aju­tat foar­te mult…, într–o altă peri­oa­dă a vie­ții mele, mult mai aproa­pe de zile­le noas­tre.

Acum, după atâ­ția ani de la ace­le expe­rien­țe – de tot felul, pe care le–am avut pe vre­mea când am fost un copoi, poves­ti­te fiu­lui meu, Ale­xan­dru, la un pahar de vor­bă, retră­iesc anu­mi­te momen­te și pri­vesc cu nos­tal­gie în urmă.

Alte vre­muri! „Tempi belli, tempi pas­sati!”

Și, poa­te, gân­desc că nu am fost doar un sim­plu pion pe tabla de șah – ceea ce, în prin­ci­piu, nu ar fi ceva de rău, căci pio­nul ajuns pe „ulti­ma linie” a eși­chi­e­ru­lui poa­te deve­ni ce vrea el.

Când mă gân­desc că am rea­li­zat o mul­ți­me de repor­ta­je și emi­siuni care au schim­bat în bine ima­gi­nea Poli­ți­ei, că mul­te acțiuni ale mele au avut un rol pozi­tiv, și, mai ales, că nimeni n–a îndrăz­nit vreo­da­tă să afir­me alt­ce­va decât că am fost un coleg foar­te bun, cu onoa­re și carac­ter, mă simt împli­nit.

Dis­pa­ri­ția” mea din pei­saj – din „jun­gla pre­sei” – a stâr­nit mul­te regre­te… și eu regret ace­le vre­muri când eram tineri, cura­joși și dis­puși să schim­băm lumea.

Poves­tea pe care toc­mai ați citit–o în aceas­tă car­te a fost auzi­tă mai întâi de fiul meu, care, pe vre­mea ace­ea, voia să dea la Aca­de­mia de Poli­ție.

Când am înche­iat și ulti­ma păța­nie, Ale­xan­dru, cu ochii larg des­chiși, mi–a spus:

– Tată, am cre­zut până acum cu tărie că am să te urmez pe aceas­tă cale, dar, m–am răzgân­dit. Nu am să mai fiu poli­țist, ci psi­ho­log!

Ști­am că sunt un model de via­ță pen­tru el, așa cum sunt – sau ar tre­bui să fie, majo­ri­ta­tea părin­ți­lor, dar m–am bucu­rat când și–a schim­bat opti­ca și că a făcut acea ale­ge­re.

M–am bucu­rat că a înțe­les mult mai mul­te și mult mai pro­fund din păța­ni­i­le mele și a ales să urmeze o altă cale, cu mai puți­ne com­pro­mi­suri.

Eu, recu­nosc, tot spe­rând în mai bine, am înțe­les mai târ­ziu că lumea nu se schim­bă decât când vrea ea, când baro­me­trul soci­al ajun­ge la punc­tul cri­tic, când alții – care nu ne vor bine­le, mai des­chid o supa­pă de refu­la­re pen­tru mase­le învră­j­bi­te, desi­gur, spre a se pune la adă­post și nu pen­tru că ar vrea bine­le nai­vi­lor de votanți.

Pro­ba­bil că sunt un nea­dap­tat al aces­tor vre­muri „moder­ne”, refu­zând să accept că tot ce am făcut a fost par­te dintr–un plan, că am făcut doar cât mi s–a per­mis; neîn­do­ios fiind că Sis­te­mul își folo­seș­te toa­te pâr­ghi­i­le pen­tru a crea o fal­să demo­cra­ție, liber­ta­tea de care ne bucu­răm – dum­ne­a­voas­tră și eu – fiind dată doar de lun­gi­mea lan­țu­lui pe care il pur­tăm fie­ca­re.

Degea­ba Poli­ția își făcea dato­ria și prin­dea infrac­tori de mare cali­bru, căci aceștia scă­pau dato­ri­tă … și toți au rămas cu ave­ri­le fura­te – con­fir­mând vor­ba aia veche: dacă furi puțin, faci puș­că­rie, dacă furi mult, ești rege!

Atunci când am fost copoi am pus mult suflet și mi–am făcut exem­plar dato­ria, căci voiam ca BINELE să tri­um­fe. Vise…

Cân­d­va, da, am fost un copoi… și ce dacă?

Cred că aces­tea erau gân­du­ri­le mele, atunci când m–am apu­cat de un roman dis­to­pic, „Insu­la Pur­ga­to­ri­u­lui”.

Pes­te ani, roma­nul – oare­cum igno­rat în țară, avea să fie pro­mo­vat în toa­tă lumea… dar aceas­ta a fost și este o altă poves­te, pe care ca un „Șehe­re­zad” o să v‑o împăr­tă­șesc cu altă oca­zie…

(frag­ment din roma­nul ”Comi­sa­rul Caron”, de Lucian Ciu­chi­ță, în curs de apa­ri­tie).

*********************************************************************

MN: Lucian Ciu­chi­ță este poet, roman­ci­er, dra­ma­turg, ese­i­st si sce­na­rist român. S‑a năs­cut la 10.02.1969, în Râm­ni­cu-Vâl­cea, jud. Vâl­cea; tatăl său, Apos­tol Ciu­chi­ță, ofi­țer de carie­ră, iar mama, Lucia Ciu­chi­ță (năs­cu­tă Scar­lat), era edu­ca­toa­re. A fost elev al Sco­lii Gene­ra­le Nr. 2 și a absol­vit Lice­ul Ener­ge­tic din Rm. Vâl­cea, in 1987. Este absol­vent al Facul­tă­ții de Ciber­ne­ti­că din ASE Bucu­res­ti (1988–1993). In 1999, obține doc­to­ra­tul in Ciber­ne­ti­că și Sta­tis­ti­că, la ASE Bucu­res­ti.

A lucrat in Tele­vi­ziu­nea Româ­nă, in peri­oa­da 1990–2002, ca repor­ter spe­cial, redac­tor și rea­li­za­tor de emi­siuni. A ince­put acti­vi­ta­tea jur­na­lis­ti­că cu pri­ma emi­siu­ne stu­den­țeas­că „Gau­dea­mus”, ime­di­at după revo­lu­tia din ’89, fiind unul din­tre stu­den­ții revo­lu­țio­nari care au par­ti­ci­pat la eve­ni­men­te. In iunie 1990 este anga­jat redac­tor la redac­ția de știri a TVR. După rea­li­za­rea a două fil­me docu­men­ta­re, este pri­mit in Uniu­nea Cine­aș­ti­lor din Româ­nia, iar în mai 1991, în Aso­ci­a­tia Dra­ma­tur­gi­lor de Film.

A rea­li­zat pes­te 1000 de repor­ta­je și sute de emi­siuni, cele mai cunos­cu­te fiind: „Lege și fără­de­le­ge”, „Trans­fo­ca­tor”, „Actu­a­li­tăți”, „Poli­ția in acțiu­ne”, „Bună dimi­nea­ța”, pre­cum și rubrici în cadrul altor emi­siuni de cul­tu­ră și artă.

A fost pro­fe­sor uni­ver­si­tar și a pre­dat Sta­tis­ti­ca și Mode­la­re Eco­no­mi­ca la ASE, Uni­ver­si­ta­tea Româ­no-Ame­ri­ca­nă și Uni­ver­si­ta­tea N.Titulescu. De ase­me­nea, a pre­dat Eco­no­mie la Aca­de­mia de Poli­ție. In momen­tul de față este cer­ce­tă­tor sti­in­ți­fic aso­ci­at la Aca­de­mia Româ­nă.

Ca scri­i­tor, debu­tea­ză in 1996, cu volu­mul de poe­zii „Oameni si țăr­muri”, cu pre­fa­ța de Marin Sores­cu. Este dis­ci­po­lul maes­tru­lui Marin Sores­cu, cu care a avut o fru­moa­să cola­bo­ra­re, in ulti­mii ani de via­ță ai regre­ta­tu­lui scri­i­tor. Au urmat alte două volu­me de poe­zii, „Cău­tă­to­rul de zim­bri” și „Flo­ri­le bine­lui”, iar pri­mul roman, „Comi­sa­rul Caron-Dis­pa­ri­ția”, a fost publi­cat in 2005. In peri­oa­da 1997–2006 a publi­cat mai mul­te cărți eco­no­mi­ce și o ana­li­ză a feno­me­nu­lui tero­rist con­tem­po­ran.

A scris trei sce­na­rii de film de lung metraj și a rea­li­zat trei fil­me docu­men­ta­re. Până in momen­tul de față, a publi­cat 30 de cărți, atât volu­me de poe­zie cât și roma­ne, nuve­le, ese­uri. Cele două­spre­ze­ce roma­ne se găsesc în toa­te libră­ri­i­le din Româ­nia și se bucu­ră de apre­ci­e­rea citi­to­ri­lor.

Iată o lis­tă cu aces­tea: Insu­la Pur­ga­to­ri­u­lui (roman dis­to­pic); Copo­i­ul din Car­di­ff (roman poli­țist-filo­zo­fic), Tai­fun in adan­curi (thri­l­ler), Geme­nii lui Bor­mann (roman isto­ric), Celes­te-Pla­ne­ta Pur­ga­to­ri­u­lui (SF, fan­ta­sy), un volum de ese­uri filo­zo­fi­ce inti­tu­lat “Mona­da Ratiu­nii”, roma­nul pam­flet “Deșer­tul flu­tu­ri­lor albi”, Sub­ma­ri­nul tero­riș­ti­lor (roman de spi­o­naj) si roma­nul semi-auto­bi­o­gra­fic, “250 de kilo­me­tri si un secol de amin­tiri”, “Pasă­rea de Foc a tine­re­ții” (roman), “Pluto­nul nătă­fle­ți­lor si alte poves­tiri”…, “Cer­cul Negru”.

In 25 iunie 2019, a fost lan­sat roma­nul “Cuți­te­le rosii”, la Muze­ul Națio­nal al Lite­ra­tu­rii Româ­ne. Roma­nul “L’i­le du pur­ga­to­ire”, lan­sat la Salon du Livre-Paris in data de 17 mar­tie 2019, se bucu­ră de recu­noaș­te­re inter­națio­na­lă, fiind pro­mo­vat in țări­le fran­co­fo­ne. Roma­nul amin­tit a fost lan­sat și la Salon du Livre de Montre­al 20–25 noiem­brie, 2019… De fapt, o dub­lă lan­sa­re, doa­re­ce cel mai recent roman, „Ce cau­tă poves­tea mea în fil­mul lor”, a fost lan­sat in data de 24 noiem­brie 2019, la Târ­gul Gau­dea­mus.

Lucian Ciu­chi­ță este cunos­cut inter­națio­nal și pen­tru pro­ce­sul de pla­gi­at pe care îl are cu 5 case de pro­duc­ție de la Hol­lywood, care au rea­li­zat fil­mul Esca­pe Plan, cu Arnold Schwar­ze­n­e­gger și Syl­ves­ter Sta­l­lo­ne in rolu­ri­le prin­ci­pa­le. Pro­du­ca­to­rii fil­mu­lui au folo­sit sce­na­ri­ul lui Lucian Ciu­chi­ță, dar au uitat să‑l trea­că pe gene­ric și, desi­gur, să‑i plă­teas­că drep­tu­ri­le cuve­ni­te. Un pro­ces ine­chi­ta­bil care durea­ză de sase ani și acum se află pe rol la Cur­tea de Apel Bucu­rești.

MN: Poet, roman­ci­er, dra­ma­turg, ese­i­st si sce­na­rist român redu­ta­bil, Lucian Ciu­chi­ță este pre­zent și în pagi­ni­le coti­dia­nu­lui onli­ne Man­ga­lia News.


Man­ga­lia News, 18.08.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply