”Cu 50 de ani în urmă, pe vremea aceasta, o cheie aștepta, cuminte, pe o masă, pentru a deschide o ușă. Încă se mai mătura praful, încă se mai ștergeau geamuri… La deschidere, pe data de 15 septembrie 1970, ușa aceea m-a absorbit pentru toată viața: ca elevă – 8 ani – și apoi ca profesor (deja de 20 de ani). Când cobor, pe holuri, spre cancelarie, mai am tendința să dau ‘bună ziua’, bunilor mei din trecut, zâmbindu-le în eternitate.
Ecouri din trecut îmi trădează, încă, sufletul de copil, cu bucurii sau spaime, nepăsătoare la adultul care le percepe. Mă bântuie, încă, spaima de matematici, bucuria limbii engleze, gustul splendid de mentosane sau corcodușe verzi, oboseala și fericirea orelor de sport, vraja orelor de istorie. Uram și iubeam în fracțiuni de secundă, cu patimă, visam până la epuizare rolurile din cărți, mă jucam provocând universul.
Cu 50 de ani în urmă, Școala Gimnazială ‚Sfântul Andrei’, adică ‚Școala 2’, era foarte… altfel. Generația mea (1975 – 1983), a studiat în cabinete de Chimie și Fizică (perfect utilate cu tot necesarul de eprubete, truse de greutăți, substanțe în sticluțe maro, mari și mici – încă o aud pe dna prof. Bădoiu recomandându-ne să nu gustăm acidul clorhidric și să clătim bine chiuvetele după folosire!), în cabinetul de Biologie, la parter (vitrine pline de exponate în formol, microscoape proprii, lamele pregătite pentru ora de studiu a frunzei, proiector, scheletul în mărime naturală, din care dl. prof. Antonescu tot scotea bucăți de corp uman din plastic, spre groaza noastră!), în atelierele de fete și băieți (Educație tehnologică) – fetele coseau la mașinile de cusut sau făceau dulciuri (dulceață de gutui sau salam de biscuiți), băieții lucrau traforaj – cea mai impresonantă lucrare a fost carul tras de doi cai, făcut de Marius Vereș!
Doamna noastră de Muzică, înaltă și foarte frumoasă, (dna prof. Feraru Tereza) – făcea naveta București – Mangalia, cinci zile pe săptămână. Domnul prof. Zamosteanu mă alerga pe terenul de sport, previzionând deja: „Aleargă, fetițo, ca să poți să te legi la pantofi, când vei avea anii mei!”. Repetam exercițiul la saltea, acasă, pe plapuma din lână mai groasă – cred că aș putea reconstitui complexul de mișcări și acum.
Orele de Istorie ale d-nei profesoare Jaja Clementina, orele de Română ale d-nei prof. Antonescu Maria și orele de Matematică ale d-nei prof. Anica Popa Ana – cele mai pline de emoții în universul meu de copil – mă atrăgeau și cu bucurii, dar și cu spaime adânci, cu conexiuni directe spre tema de casă, repetarea materiei, atenția din timpul orei…, cam toată teoria pe care, ca adult, o predic și eu elevilor mei, la fel de atrași spre joacă și alte probleme ca și mine, la acei ani.
Dacă ar fi să iau totul de la capăt, sigur m-aș autobloca în momentul Engleză. Doamna prof. Dobrescu Eugenia, personajul meu de poveste, m-ar face, din nou, fericită până la capătul lumii, cu râsul ei vesel, cu știința ei, cu sacrificiul personal pentru noi, elevii ei. I-am adorat mănușile cu care scria (avea alergie la cretă), ochii albaștri, perucile, cântecele, ironiile fine, veselia permanentă, cuvântul ‚jupâne’, adresat celor leneși, stiloul cu care trecea notele mari. Am rămas, din acele zile, cu obiceiul de a citi cu voce tare (ca să mă aud), de a nota cuvintele noi în carnețele și de a face karaoke.
La mulți ani, Școala mea dragă! Să fii mereu adăpost pentru copiii tăi, indiferent de locul lor de baștină, să aduni profesori buni în Cancelarie, să ai parte de dotările care azi îți lipsesc, să faci fericiți părinți și copii, mulți ani de acum înainte!
La mulți ani, profesorilor mei! Sunt foarte fericită să vă mai am lângă mine! Vă iubesc mult, pe toți, pentru că fiecare mi-ați dăruit câte ceva, știut sau neștiut, daruri cu care am plecat pe drumul lung al vieții!
La mulți ani colegilor mei, cărora le doresc sănătate și putere de adaptare în vremuri grele! La mulți ani, elevilor mei! Să fiți sănătoși și înțelepți! La mulți ani, părinților școlii noastre, inimi calde, pe care îi dorim, în continuare, alături de noi!
Prof. Angela Elena Soare, final de august 2020, Mangalia.
(VIDEO, aici: facebook.com/asoare).
Angela Elena Soare: ”Va multumesc pentru sensibilitatea si dragostea dumneavoastra. Nu intotdeauna mi-am dorit ca postarile mele sa devina publice, dar, mai curajos decat mine, ati deviat sensul de circulatie al cuvintelor si le-ati lansat catre un public mult mai mare, pentru care nu sunt niciodata pregatita. De ani de zile va simt aproape de ceea ce sunt eu ca profesor in lumea aceasta! Va multumesc pentru sprijin, pentru delicatete si pentru incurajari! Pentru toti cei care iubesc scoala noastra, un scurt moment de amintire, din arhiva proprie”.
MN: Vă invităm să citiți și celelalte articole cu și despre doamna profesoară Angela Elena Soare, publicate cu drag AICI, în paginile ziarului online Mangalia News.
Mangalia News, 31.08.2020.
