Să dăm vieții sens, la orice vârstă! La pas prin Țara lui Moș Crăciun, cu Liliana Pintilie

0
466

Să dăm vieții sens, la orice vârstă! La pas prin Țara lui Moș Crăciun, cu Liliana Pintilie.

Vorbind cu mătușa zilele trecute, mi-a rămas gândul la o frază a dumneaei: “Pe stradă sunt mulți bătrâni. Triști, abătuți, bătrâni bolnavi de … tot și toate”. Și atunci mi-am amintit un aspect care îmi place mult aici: să dăm vieții sens, la orice vârstă. Tocmai atunci când cei mai în vârstă cred că viața lor nu mai are sens, seniorii de aici aleg să facă diferența. 

Biblioteca locală

Găzduiește periodic întâlniri pentru care cei mai în vârstă unde aceștia își aduc aportul în măsura posibilităților. Uneori vin să se cunoască și să se susțină reciproc prin discuții libere (prezentare minimală, ce le place, ce ar vrea să facă în viitor). Alteori vin doar să citească unor copii în trecere o povestioară ascunsă între coperțile unei cărți (întotdeauna există un micuț care nu își găsește locul pe acolo, cât părintele caută o carte). Sau poate stau la o masă și desenează ceva numai de ei știut, până când apare primul micuț care își arată curiozitatea cu un simplu “Ce faci aici?”.

“Tricotează cu noi” 

Câteva bunicuțe pasionate de împletit împărtășesc cu răbdare tainele lui “unu-pe-doi”. Nu toata lumea are căciulă frumoasă și nici ciorapi de lână, așa că se găsesc persoane interesate în rândul celor mai tinere care încă nu dețin acest meșteșug. Și apoi … motivele puloverelor nordice sunt atât de frumoase, încât este o bucurie să le porți, mai ales lucrate de mâna ta.

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

Plimbări în grup

“Apusul văzut de sus” – grupul de seniori care au înțeles că mișcarea este cheia, se adună într-un punct anunțat în prealabil, apoi cu sticla de apa la purtător, eventual un baston (adesea bețe asemănătoare cu cele de schi) și o gustărică/sandviș în buzunar, fac un traseu mai scurt sau mai lung, după preferințe și puteri, ca să vadă apusul panoramic.

“Senior la 100 de ani” – seniorii care își doresc să îmbătrânească frumos și activ, ies la plimbări săptămânale, ca și cum ar avea serviciu. Alungă șovăiala cu un zâmbet, știu că o fac spre binele lor și dacă pe traseu împărtășesc glume și momente frumoase cu ceilalți, atunci sunt pe plus. 

“Cafeaua de joi dimineață” – plimbăreții noștri servesc cafeaua din termos, în fiecare joi dimineața după un tur pe cinste, la pas, oriunde văd cu ochii. Importantă este mișcarea și socializarea.

“Plimbarea de marți cu autobuzul” – Nu-i așa că e plictisitor să te plimbi de fiecare dată prin aceleași locuri? Așa a apărut conceptul plimbării cu autobuzul. Autoritatea locală pune la dispoziție o cursă specială care culege plimbăreții de pe traseu și îi duce la diverse destinații (cum ar fi la noi stațiunile). Îi lasă acolo câteva ore să se bucure de natură, de informații, de muzeu, de priveliște, apoi revine să îi aducă din nou în oraș.

Școala are nevoie de bunici

Există mulți pensionari care se oferă voluntari să petreacă timp în curtea școlii în recreația mare (30 min) alături de copii. Eu îndrăznesc să spun că este o idee bună de ambele părți: sunt și copii care nu au bunicii în preajmă, există și pensionari care nu au nepoți deloc. Atunci de ce să nu împace și unii și ceilalți?! Știm cu toții ce impact are zâmbetul unui copil în viața unui senior.

ONG -ul cu foarte mulți pensionari

Există un ONG care sprijină familiile cu copii, care trec printr-o perioadă mai dificilă. Poate fi vorba de un deces în familie, un părinte bolnav, un copil cu nevoi speciale, sau poate 2-3 micuți într-o casă cu care e chiar greu să faci cumpărăturile. Aici intervin pensionarii noștri și se transformă repede în eroi pentru câteva ore, dăruind din ce au ei mai de preț: timpul lor (atât de puțin rămas, fie vorba între noi). Câți dintre noi nu au avut nevoie la un moment dat de o “bonă” pentru două ore, cât să ajungă la un cabinet, să meargă la coafor sau la o ședință cu părinții?
Notă: Despre acest subiect pot da detalii în privat, la nevoie.

Voluntariatul la putere

Exista metode de “recrutare” care subliniază diferența pe care o putem face în viețile celor care au nevoie. Și astfel numărul voluntarilor participanți, ca sprijin pentru cei mai necăjiți ca ei, crește de la zi la zi. Fac cumpărături pentru cei care nu pot ieși din casa (o pâine, un lapte – minim necesar), îi însoțesc la doctor, căci plimbarea le face bine amândurora, joacă o partidă de table, în schimbul unei cești de cafea, însoțesc o mămică singură la împinsul căruciorului (atenți la depresiile post-natale), profesorii pensionari oferă ajutor la lecții în cadrul After-School, sau mai nou prin telefon.

Biserica, cea care cântă și ne încântă

Mai bine zis există comitetul de la biserică care organizează întâlniri săptămânale cu diverse teme. Corurile sunt foarte des întâlnite printre norvegieni. Cântă toată lumea, fără studii și preferințe, cântă pentru bucuria de a fi împreună, de a fi de folos, de a împărtăși bucurie. O ureche muzicală (de dirijor) e de mare preț, desigur. Am întâlnit “Cor pentru sugari”, adică mămici care vin cu cei mici și exersează cântecele pentru copii la orele dimineții, “Cor pentru adulți” – își fac programul lor de cântece, “Corul bisericii” – cei care cântă la strană. Uneori se servește un ceai, o cafea, o prăjitură (clătite de exemplu), dar fiecare contribuie cu ce poate și dacă poate, nu este de datoria bisericii să asigure nimic altceva decât spațiul. Înaintea sărbătorilor este foarte obișnuit să citim în locuri publice o invitație la evenimentul corului care se pregătește intens în acest sens cu un repertoriu pe măsură.

Și când te gândești că lucrurile acestea se fac cu … VOINȚĂ. O dorință de viață, de mai bine, de dăruire, de a fi de folos celor din jur. Bravo lor! Nu ar strica să luăm și noi asemenea obiceiuri.


De altfel o inițiativă de lăudat a avut Adelina Pascu, acum câțiva ani în urmă, atunci când a pornit Șezătoarea Mangalia. Chiar dacă pandemia a pus la grea încercare activitatea, întâlnirile s-au reluat, iar fetele garantează buna dispoziție. Doritorii de tradiție și de frumos, pot găsi detalii despre întâlnirile susținute de Adelina, pe pagina ei de Facebook, sau chiar direct, pe pagina Șezătoare Mangalia.

Liliana Pintilie, iunie 2020.

MN: Alte gânduri scrise atât de inspirat de Liliana Pintilie, corespondenta noastră dragă din ”Nordul îndepărtat” și publicate de Mangalia News, sub genericul ”La pas, prin Țara lui Moș Crăciun”, puteți citi AICI.


Mangalia News, 02.07.2020.



piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply