MANGALIANOUL MODEL CALLATIAN. Episodul 20 din serialul ”Municipiul Mangalia, la 25 de ani”, de Aurelia Lăpușan

0
424

MANGALIANOUL MODEL CALLATIAN. Epi­so­dul 20 din seri­a­lul ”Muni­ci­pi­ul Man­ga­lia, la 25 de ani”.

Decem­brie 89, la poar­ta țării

Locu­i­to­rii Man­ga­li­ei, aido­ma între­gii ţări, pri­vesc la tele­vi­zor cum mulţi­mea Bucu­reş­ti­u­lui vuieş­te, răz­vră­tin­du-se con­tra dic­ta­tu­rii Ceau­şes­cu. Ies în stra­dă. Maşi­ni­le cla­xo­nea­ză, sire­ne­le din port se ală­tu­ră stri­gă­te­lor de bucu­rie ale  oame­ni­lor. O dele­ga­ţie con­sti­tu­i­tă ad-hoc din Robert Con­druţ, Irfan Moloa­mer, Ichim Camin­schi, Mihai Sotro­pa, Nico­lae Cioa­ta, Elo­rie Manea, Radu Bâr­că şi Mir­cea Cio­la­cu, pătrund în biro­ul pri­ma­ru­lui Nico­lae Simio­ne­scu şi‑i cer să pără­seas­că insti­tu­ţia. Aces­ta le spu­ne: « Sunt ală­tu­ri de dum­ne­a­voas­tră! Vă stau la dis­po­zi­ţie şi vă ajut cu tot ce pot ». Este con­tac­tat gene­ra­lul Guşă, care con­fir­mă că ţara este în revo­lu­ţie. Se con­sti­tu­ie un comi­tet con­dus de dr. Bogdan Dumi­tres­cu.

În şan­ti­e­rul naval, cea mai mare între­prin­de­re din oraş, se con­sti­tu­ie, din pri­me­le ore ale revo­lu­ţi­ei, un coman­dament  com­pus din nava­li­şti care să veghe­ze la păs­tra­rea ordi­nii şi inte­gri­tă­ţii în acest impor­tant obiec­tiv stra­te­gic al ora­şu­lui: Ion Ene, Ţuţu­ia­nu, Con­stan­tin Horez, Mir­cea Cos­tea, Zan­fir Ior­guş şi alţii. Tre­bu­ia inter­ve­nit cu atât mai mult cu cât zvo­nis­ti­ca alar­mis­tă era întreţi­nu­tă din toa­te părţi­le: a fost otră­vi­tă apa, au debar­cat tru­pe stră­i­ne, tero­ri­ş­tii au ocu­pat por­tul etc.

O gru­pă de mun­ci­tori din şan­ti­er, coor­do­na­ţi de ing. Mir­cea Cos­tea, a pri­mit muni­ţia în ladă să ape­re zona cos­ti­e­ră din­spre 2 Mai şi o alta, fără arma­ment, să veghe­ze che­iul de arma­re. Toa­tă aceas­tă miş­ca­re era coor­do­na­tă de Con­stan­tin Horez, Mir­cea Cos­tea, direc­to­rul Ion Ene, direc­to­rul Ţuţu­ia­nu. În şan­ti­er nu s‑au înre­gis­trat inci­den­te de nici un fel. Pes­te 200 de mun­ci­tori  au stat să veghe­ze la ordi­nea din zonă şi să pre­vi­nă jaful.

În după-ami­a­za zilei de 23 decem­brie toa­te nave­le mili­ta­re  au ieşit în larg,  dar la mie­zul nopţii s‑a tras în spi­tal, în spe­cial în eta­jul l şi la par­ter. Din­spre mare. Car­tu­şe de 14 mm, răma­se pe par­do­sea­la saloa­ne­lor. S‑a spart o con­duc­tă. Dimi­nea­ţa s‑au pre­zen­tat pri­mii 5 răni­ţi prin împu­ş­ca­re. Nu s‑a înre­gis­trat nici un dece­dat în spi­tal.

După 25 decem­brie, momen­tul în care cei doi dic­ta­tori au fost împu­ş­ca­ţi, s‑a insta­lat o acal­mie gene­ra­lă.

Moar­tea  a sece­rat prin gar­ni­zoa­nă

Memo­ri­i­le coman­do­ru­lui în rezer­vă Eugen Bul­boa­că recom­pun cele mai impor­tan­te momen­te ale revo­lu­ţi­ei văzu­tă prin ochii unui mili­tar de carie­ră aflat la dato­rie. Repro­du­ce­rea parţi­a­lă a tex­tu­lui pe care l‑a încre­dinţat auto­ri­lor este pre­să­ra­tă cu pre­ci­ză­ri­le isto­ri­ci­lor şi ale ana­li­ş­ti­lor poli­tici. Veri­di­ci­ta­tea date­lor cade în res­pon­sa­bi­li­ta­tea  sur­se­lor cita­te.

Revo­lu­ţia a pus Mari­na mili­ta­ră în situ­a­ţia de a acţio­na în con­di­ţii rea­le de lup­tă. La 17 decem­brie, ora 18,50, se lan­sa­se către toa­te uni­tă­ţi­le şi mari­le uni­tă­ţi indi­ca­ti­vul Radu cel Fru­mos, însem­nând alar­mă de lup­tă parţi­a­lă. Se ordo­na­se insta­la­rea punc­te­lor de coman­dă, întă­ri­rea pazei uni­tă­ţi­lor, depo­zi­te­lor şi muni­ţi­ei, insti­tu­i­rea patru­le­lor în uni­tă­ţi şi gar­ni­zoa­ne. A doua zi dimi­nea­ţă s‑a dis­pus cunoa­ş­te­rea situ­a­ţi­ei ope­ra­ţio­na­le a nave­lor şi a teh­ni­cii de lup­tă, con­sti­tu­i­rea a patru patru­le în gar­ni­zoa­na Man­ga­lia, decon­ser­va­rea nave­lor şi a teh­ni­cii de lup­tă, pre­gă­ti­rea celor două bate­rii ale Arti­le­ri­ei de coas­tă pen­tru tra­ge­re.

În 20 decem­brie, la ora 22,30, Bri­ga­da 29 Vede­te rapor­ta că a fina­li­zat pre­gă­ti­rea a şase tor­pi­le pen­tru sub­ma­rin. La 21 decem­brie, ora 8,58, a fost scoa­să în mare o altă navă de gar­dă, în drep­tul sta­ţiu­nii Nept­un, reşe­dinţa pre­zi­denţi­a­lă de vară. După fuga dic­ta­to­ri­lor, la ora 23,10, s‑a tre­cut la pune­rea în apli­ca­re a pla­nu­lui de apă­ra­re a por­tu­lui Man­ga­lia.

În zile­le urmă­toa­re, nave­le mili­ta­re din dota­rea Gar­ni­zoa­nei Man­ga­lia se aflau dislo­ca­te pe diver­se loca­ţii în mare, dis­tru­gă­to­rul « Mără­şeşti » şi alte nave fiind anco­ra­te în port.

Sân­ge­ro­sul decem­brie 1989 a semă­nat moar­te şi în gar­ni­zoa­na Man­ga­lia. Mai­s­trul mili­tar Dumi­tru Stan a căzut sub focul gloanţe­lor aces­tui nevă­zut ina­mic.  Avea 45 ani şi 2 copii. Fuse­se timo­ni­er şi şef de echi­paj pe nave de lup­tă. În noap­tea de 22/23 decem­brie a ple­cat în patru­la­re pe lacul Man­ga­lia, şalu­pa făcea ron­dul în bazi­nul por­tu­lui pen­tru a se întoar­ce la bază. O ploa­ie de gloanţe şi Dumi­tru Stan cade răpus pe pun­tea ambar­ca­ţiu­nii. I‑au urmat, la 25 decem­brie,  plt.maj.Vasile Pri­să­ca­ru, tatăl unui copil, plt. maj. Con­stan­tin Pilat, cu doi copii, şi cpt. rg. lll Ion Ser­că­ia­nu. Aces­ta din urmă a ple­cat volun­tar în misiu­ne în noap­tea de 22/23 decem­brie spre rele­ul de la Tuz­la. Aproa­pe de obiec­ti­vul pe care vro­ia să‑l ape­re, o rafa­lă de auto­mat i‑a sece­rat via­ţa. Rănit  în braţ şi ope­rat în spi­ta­lul din Man­ga­lia a fost şi Şte­fan Sza­bo de la S.N. Man­ga­lia.

Mili­ta­rii în ter­men Ion Vasi­le, Daniel Stan, Con­stan­tin Raho­vea­nu, Mari­an Sto­ian, ‑com­pa­nia de pom­pieri, Ion Gavri­lă, Şte­fan Iri­mes­cu, Vale­ri­că Nedel­cu, răni­ţi  pe teri­to­ri­ul ora­şu­lui, dar domi­ci­li­ind în alte loca­li­tă­ţi, au fost spi­ta­li­za­ţi în Man­ga­lia şi ulte­ri­or trans­fe­ra­ţi la Spi­ta­lul mili­tar Con­stanţa.

Din Regi­men­tul Eli­cop­te­re Tuz­la au căzut la dato­rie col. Efti­mie Sâr­ghei, mai­or Mihai Ena­che, slt. Şte­fan Petrea, slt. Ghe­or­ghe Delea­nu, lăsând fără tată copii şi soţii.

Româ­nia în caval­ca­da schim­bă­ri­lor

Decem­brie 1989 a adus româ­ni­lor liber­ta­tea. A schim­bat o jumă­ta­te de secol de dic­ta­tu­ră, cea mai dură for­mă de cen­zu­ră a fiinţei uma­ne, cu liber­ta­tea, adu­când slo­bo­dul gust al demo­cra­ţi­ei, des­chi­de­rea ori­zon­tu­lui cunoa­ş­te­rii, via­ţa fără fron­ti­e­re.

După abo­li­rea sis­te­mu­lui tota­li­tar în decem­brie 1989, nu doar poli­tic, ci şi eco­no­mic, prin desfi­inţa­rea vechi­lor struc­turi în toa­te dome­ni­i­le impor­tan­te ale soci­e­tă­ţii, Româ­nia a tre­cut printr‑o tranzi­ţie grea la eco­no­mia  de pia­ţă. Trans­for­ma­rea fos­te­lor între­prin­deri de stat în soci­e­tă­ţi comer­ci­a­le şi auto­no­mi­za­rea lor, schim­ba­rea regi­mu­lui pro­pri­e­tă­ţii de stat prin trans­for­ma­rea sta­tu­lui din pro­pri­e­tar în acţio­nar, fun­damen­ta­rea lega­lă a res­truc­tu­ră­rii uni­tă­ţi­lor eco­no­mi­ce, abo­li­rea mono­po­lu­lui de stat asu­pra come­rţu­lui exte­ri­or, pre­cum şi al ace­lu­ia asu­pra cir­cu­la­ţi­ei valu­ta­re, libe­ra­li­za­rea preţu­ri­lor, dobân­zi­lor şi sala­ri­i­lor, tre­ce­rea la con­ver­ti­bi­li­ta­tea inter­nă a leu­lui, prin­ci­pi­i­le şi meca­nis­me­le pri­va­ti­ză­rii s‑au înre­gis­trat trep­tat.

Oda­tă cu aces­tea res­ti­tu­i­rea drep­tu­lui de pro­pri­e­ta­te pri­va­tă asu­pra tere­nu­ri­lor agri­co­le pe baza Legii 18/1991 a fon­du­lui fun­ci­ar, pri­va­ti­za­rea între­prin­de­ri­lor şi trans­for­ma­rea lor în soci­e­tă­ţi comer­ci­a­le sau pe acţiuni, reda­rea pro­pri­e­tă­ţi­lor imo­bi­li­a­re ade­vă­ra­ţi­lor pro­pri­e­tari, schim­ba­rea for­mei de admi­nis­tra­re a loca­li­tă­ţi­lor şi în pri­mul rând impu­ne­rea unui regim poli­tic demo­cra­tic, au fost roa­de­le câş­ti­ga­te prin demo­cra­ţie şi liber­ta­te.

Man­ga­lia în pri­mul an al liber­tă­ţii româ­neşti

Între­prin­de­rea de In de la Man­ga­lia deve­ni­se  una din „cenu­şă­re­se­le“ judeţu­lui şi chiar ale ţării. În 1989, în cel mai bun an din punct de vede­re al pro­du­cţi­ei, au fost livra­te 1.200 tone. La 20 mar­tie 1990, „ope­ra­ti­va“ înre­gis­tra: 29 tone fibră in, 170 tone tul­pini topi­te şi un stoc de câlţi de pes­te 500 tone. În sche­mă, 370 de mun­ci­tori per­ma­nenţi.

În pei­sa­jul indus­tri­al al Man­ga­li­ei se afla de pes­te 13 ani, o inves­ti­ţie de pes­te 60 mili­oa­ne lei, care, deşi pusă în fun­cţiu­ne, a func­țio­nat cu inter­mi­ten­țe: Fabri­ca de pro­du­se lac­ta­te, secţie a Între­prin­de­rii de Indus­tria­li­za­re a Lap­te­lui Con­stanţa, cu o capa­ci­ta­te de 100.000 litri lap­te rece­pţio­nat în 24 de ore şi cu o posi­bi­lă pro­du­cţie anu­a­lă esti­ma­tă la 253 mii hl pro­du­se proas­pe­te. Uti­la­je­le afla­te în dota­rea secţi­ei au fost noi, şi, une­le din ele, adu­se chiar din import.

În febru­a­rie 1990, Her­ghe­lia Man­ga­lia numă­ra 477 cai, din care 203 din rasă pur sân­ge. Direc­tor era dr. vet. Nico­lae Streţean.

Vra­chi­e­rul “Feteşti” este pri­ma navă con­stru­i­tă la Man­ga­lia după revo­lu­ţie, având un depla­sa­ment de 25.000 tdw, adap­tat trans­por­tu­lui de mine­reu, fos­fat, căr­bu­ne, apa­ti­tă şi cere­a­le.

Pe patri­mo­ni­ul fos­tu­lui Com­plex agro-indus­tri­al Nept­un se înfi­inţea­ză SC Olim­pus SA. Avea un obiect de acti­vi­ta­te extrem de divers: pro­du­ce­rea, indus­tria­li­za­rea şi comer­ci­a­li­za­rea legu­me­lor, stru­gu­ri­lor, fruc­te­lor, căr­nii, lap­te­lui, cere­a­le­lor, fura­je­lor, indus­tria bău­tu­ri­lor alco­o­li­ce şi răco­ri­toa­re, ser­vi­cii de ali­men­ta­ţie publi­că, pres­tări ser­vi­cii şi acti­vi­tă­ţi de turism, trans­port călă­tori cu mij­loa­ce auto şi aero­na­va­le, pes­cu­it. Şase fer­me agro­in­dus­tri­a­le, cu 3.500 ha şi 520 ha de pădu­re, luciu de apă ame­na­jat pen­tru cres­că­to­rii de peş­te, 51 maga­zi­ne pro­prii, patru baze turis­ti­ce: com­plex Como­ro­va, com­plex Olim­pus, com­plex Tatla­ge­ac, com­plex Darie, în total 720 locuri de caza­re şi 1000 de locuri în ali­men­ta­ţie publi­că. Pes­te 900 sala­ri­a­ţi per­ma­nent şi alţi 500 sezo­ni­er, o bază des­ti­na­tă exclu­siv turis­mu­lui din zonă.

În plus, Olim­pus SA deţi­nea o puter­ni­că pepi­nie­ră den­dro­lo­gi­că cu spe­cii de plan­te rare a căror des­ti­na­ţie era nu doar înfru­mu­seţa­rea lito­ra­lu­lui, ci şi expor­tul, în spe­cial Ita­lia şi Aus­tria. Era, în fapt, ceea ce rămă­se­se din ves­ti­ta Sta­ţiu­ne expe­ri­men­ta­lă « Dobro­gea », cre­a­tă în 1938 de mare­le sil­vi­cul­tor Marin Dră­cea.

Regia auto­no­mă de gos­po­dă­ri­re oră­şe­neas­că, loca­ti­vă şi dru­muri Man­ga­lia — G.O.L.D.-R.A. - a fost înfi­inţa­tă la 1 febru­a­rie 1991, pre­lu­ând acti­vi­tă­ţi­le fos­te­lor subu­ni­tă­ţi de pe raza ora­şu­lui: I.C.R.A.L., I.T.R.I.T., I.G.C. şi Pri­mă­ria, în prin­ci­pal pres­tări ser­vi­cii pre­cum pro­du­ce­rea şi dis­tri­bu­i­rea agen­tu­lui ter­mic, admi­nis­tra­rea fon­du­lui loca­tiv, vân­za­rea de locu­inţe, repa­ra­ţii şi întreţi­ne­re fond loca­tiv, cen­tra­le şi reţe­le ter­mi­ce, repa­ra­ţii şi întreţi­ne­rea tra­mei stra­da­le, a spa­ţi­i­lor verzi, mar­ca­je ruti­e­re, colec­tat guno­i­ul mena­jer şi mătu­rat stra­dal, diver­se acti­vi­tă­ţi şi ser­vi­cii pen­tru terţi. Cen­tra­le­le ter­mi­ce ce ali­men­tau ora­şul erau în număr de 18, din care una apa­rţi­nea sana­to­ri­u­lui bal­near, cele­lal­te trec în pro­pri­e­ta­tea noii regii. Ele fuse­se­ră con­stru­i­te înce­pând cu anul 1959 şi pre­zen­tau dife­ri­te sta­gii de vechi­me.

S.C. Man­ga­lia SA va deve­ni pri­ma soci­e­ta­te de turism  bal­near pri­va­ti­za­tă pe lito­ral. Din păca­te, baza ei de tra­ta­ment a tre­cut de la un minis­ter la altul şi apoi în gri­ja con­si­li­u­lui local, ceea ce a cre­at pro­ble­me în lun­gul drum al pri­va­ti­ză­rii com­ple­te.

Mai târ­ziu, S.C. Man­ga­lia SA a reu­şit să ia în con­ce­siu­ne  mai mul­te son­de de apă sul­fu­roa­să din Dobro­gea, pe  une­le le‑a vân­dut, trei son­de au fost  trans­fe­ra­te la SC Saturn.  SC Man­ga­lia SA  deţi­nea  şi la Cap Auro­ra, Techir­ghi­ol şi Efo­rie  sur­se natu­ra­le de tra­ta­ment bal­near.

Mode­lul Cal­la­tis

Abia insta­la­te noi­le orga­ne admi­nis­tra­ti­ve şi, la 1 febru­a­rie 1990, Muze­ul de Arhe­o­lo­gie Cal­la­tis îşi dobân­deş­te per­so­na­li­ta­te juri­di­că  şi înce­pe  o poli­ti­că de dezvol­ta­re prin forţe pro­prii, ampli­fi­când acţiu­ni­le de cer­ce­ta­re şi con­ser­va­re arhe­o­lo­gi­că şi reu­şind în scurt timp să se impu­nă prin­tre insti­tu­ţi­i­le de pro­fil din ţară. Sub­or­do­nat la înce­put Con­si­li­u­lui judeţean, aces­ta finanţea­ză cer­ce­ta­rea arhe­o­lo­gi­că şi res­ta­u­ra­rea de monu­men­te, repa­ra­ţi­i­le curen­te şi capi­ta­le şi susţi­ne mani­fes­tă­ri­le inter­na­ţio­na­le lega­te de spe­ci­fi­cul insti­tu­ţi­ei. Puţin mai târ­ziu, cu fon­duri de la Con­si­li­ul judeţean, reu­şeş­te să recre­e­ze spa­ţi­i­le expo­zi­ţio­na­le, să ambien­te­ze săli­le şi să valo­ri­fi­ce turis­tic patri­mo­ni­ul exis­tent. Rea­li­zea­ză două hărţi la sca­ra 1/500 care sem­na­lau toa­te zone­le inclu­se în rezer­va­ţia arhe­o­lo­gi­că, are­a­le deja con­sem­na­te în nomen­cla­to­rul gene­ral al monu­men­te­lor, întoc­mit de Dire­cţia Monu­men­te­lor, Ansam­blu­ri­lor şi Situ­ri­lor Arhe­o­lo­gi­ce. Pri­ma har­tă pre­zen­ta ceta­tea roma­no-bizan­ti­nă din sec.Vl p.Chr., cea de‑a doua, peri­me­trul cetă­ţii ele­nis­ti­ce încon­ju­ra­tă, în sec.lV a.Chr., de un zid de incin­tă care cuprin­dea 80 de hec­ta­re.

În 1991 se reia în Româ­nia cer­ce­ta­rea subac­va­ti­că cu carac­ter arhe­o­lo­gic. Par­tea din ceta­tea Cal­la­tis afla­tă în ape­le Mării Negre, inclu­zând şi zidul de incin­tă, tre­bu­ia cunos­cu­tă şi stu­di­ată. Un con­tract între Muze­ul de arhe­o­lo­gie Cal­la­tis şi Coo­pe­ra­ti­va Meta­nau­co din Pado­va-Ita­lia, pe dura­ta mai mul­tor cam­pa­nii de cer­ce­ta­re şi par­cur­sul a şase ani,  a avut o serie de suc­ce­se. Se punea pro­ble­ma creă­rii unei şcoli româ­neşti de cer­ce­ta­re subac­va­ti­că. Cer­ce­tă­ri­le con­ti­nuă în anii urmă­tori, des­co­pe­rin­du-se zidul de incin­tă aflat sub apă la 350 m de la ţăr­mul actu­al, zid datat în sec.IV a.Hr. In felul aces­ta a fost repro­du­să ima­gi­nea supra­feţei cu incin­tă a Cal­la­ti­dei din sec.IV a.Hr., care avea pes­te 120 ha.

Cen­trul de Afa­ceri Marea Nea­gră

Cu încre­de­re în dezvol­ta­rea zonei Man­ga­lia, a por­tu­lui, a şan­ti­e­re­lor nava­le, o posi­bi­lă con­cen­tra­re a unor acţiuni de cola­bo­ra­re la Marea Nea­gră, şi nu în ulti­mul rând a turis­mu­lui, repre­zen­tanţii de atunci ai Came­rei de Come­rţ şi Indus­trie a Româ­ni­ei şi ai Came­rei de Come­rţ, Indus­trie şi Navi­ga­ţie Con­stanţa, au decis să rea­li­ze­ze la Man­ga­lia un Cen­tru de Afa­ceri, un loc des­ti­nat dia­lo­gu­lui de afa­ceri, cu faci­li­tă­ţi şi ser­vi­cii în prin­ci­pal pen­tru oame­nii de afa­ceri.

Aşa se înfi­inţea­ză, la înce­pu­tul anu­lui 1993, Soci­e­ta­tea Comer­ci­a­lă Cen­trul Român de Afa­ceri” Marea Nea­gră” S.A., denu­mi­tă din vara anu­lui 2006 Cen­trul  de Afa­ceri “Marea Nea­gră“ Pre­si­dent S.A.

Ec. Cor­ne­lia Boan­tă, pri­mul şi sin­gu­rul direc­tor al cen­tru­lui, de la înfi­inţa­re, memo­rea­ză cu acri­bie fie­ca­re eta­pă a lucră­ri­lor care astăzi poar­tă nume­le Mode­lul Cal­la­tis. “A fost achi­zi­ţio­nat prin lici­ta­ţie fos­tul Com­plex Sca­la, o loca­ţie cu un grad de con­fort foar­te redus, şi bra­se­ria Nept­un din Man­ga­lia, la care acţio­na­rii hotă­răsc, în iar­na anu­lui 1993, să se dema­re­ze ample lucrări de recon­stru­cţie şi moder­ni­za­re  pen­tru rea­li­za­rea unui com­plex modern cu faci­li­tă­ţi­le nece­sa­re sco­pu­lui  pro­pus ini­ţi­al. S‑au ală­tu­rat ulte­ri­or, în anul 1994, SC.Romexpo S.A şi SC.Rominvent S.A, două soci­e­tă­ţi ale Came­rei de Come­rţ şi Indus­trie a Româ­ni­ei.

Des­co­pe­ri­rea unui valo­ros site arho­lo­gic la nive­lul fun­da­ţi­ei clă­di­rii, în tim­pul lucră­ri­lor de recon­stru­cţie şi ame­na­ja­re, par­te din vechea Ceta­te Cal­la­tis, a impus adap­ta­rea pro­iec­tu­lui la situ­a­ţia exis­ten­tă şi obli­ga­rea bene­fi­ci­a­ru­lui să res­ta­u­re­ze şi să pună în valoa­re, înglo­bân­du-se ast­fel în arhi­tec­tu­ra moder­nă, uni­că, în ansam­blul ei, a aces­tor des­co­pe­riri cu valoa­re de patri­mo­niu naţio­nal.

Lucră­ri­le de recon­stru­cţie şi moder­ni­za­re, desfă­şu­ra­te în inter­va­lul 1993–1995, au alter­nat cu cer­ce­ta­rea arhe­o­lo­gi­că desfă­şu­ra­tă în eta­pe, ce au însu­mat cir­ca şase luni de zile.

Ime­di­at după fina­li­za­rea lucră­ri­lor şi pune­rea în fun­cţiu­ne a com­ple­xu­lui, au înce­put lucră­ri­le de res­ta­u­ra­re, rea­li­za­te după un pro­iect autoh­ton, pri­ma ope­ra­ţiu­ne de o ase­me­nea valoa­re şi minu­ţi­o­zi­ta­te. Pro­iec­tul de res­ta­u­ra­re a fost rea­li­zat de către arh.Gabriela Rado­cea, din cadrul Car­pa­eri Pro­iect S.A, care de alt­fel este şi coor­do­na­toa­rea între­gu­lui pro­iect de rea­me­na­ja­re şi res­ta­u­ra­re a com­ple­xu­lui, în cola­bo­ra­re cu  arh. Ani­şoa­ra Sion din cadrul DMISI.

Este de remar­cat inte­re­sul mani­fes­tat de inves­ti­tori pen­tru  res­ta­u­ra­re, a echi­pei de spe­cia­li­şti   care a  fost impli­ca­tă în rea­li­za­rea aces­tei inves­ti­ţii, coor­do­na­tă de Geor­ge Cojo­ca­ru, pe atunci secre­ta­rul gene­ral al pres­ti­gi­oa­sei insti­tu­ţii Came­ra de Come­rţ şi Indus­trie a Româ­ni­ei, dar şi con­tri­bu­ţia deo­se­bi­tă a prof. Vale­riu Geor­ges­cu, direc­to­rul Muze­u­lui de Arhe­o­lo­gie Cal­la­tis Man­ga­lia din acea peri­oa­dă.

Pri­ma eta­pă  de res­ta­u­ra­re a fost tur­nul Cetă­ţii Cal­la­tis, aflat chiar la intra­rea în com­plex, urma­tă de eta­pa a doua, prin res­ta­u­ra­rea celor pes­te 800 mp din sub­so­lul clă­di­rii, zona deve­nind un veri­ta­bil muzeu, care ada­u­gă valoa­re între­gu­lui com­plex.

A fost o expe­rienţă, pri­ma de acest fel din Româ­nia. I s‑a spus ”Mode­lul Cal­la­tis”.

Poves­teş­te muze­o­lo­gul Tatia­na Odo­bes­cu, ex-direc­tor al Muze­u­lui de arhe­o­lo­gie Cal­la­tis: ”Situl res­ta­u­rat de la hote­lul Pre­si­dent este uni­cat, prin for­ma fina­lă a ope­rei. Pe apro­xi­ma­tiv 1.000 mp putem vedea in situ o stra­de­lă în par­tea sudi­că a cetă­ţii, orien­ta­tă  est-vest, cu cana­le colec­toa­re, situ­a­te pe trei nive­luri, la hotel Pre­si­dent. Se obser­vă şi cana­lul colec­tor adânc, orien­tat de‑a lun­gul stra­de­lei prin­ci­pa­le în care dever­sau cana­le­le colec­toa­re mai mici. După cum se ştie, în epo­ca roma­nă, unei aşe­ză­ri nu i se con­fe­rea titlul de muni­ci­piu decât dacă avea o cana­li­za­re bine pusă la punct. Cal­la­ti­sul dove­deş­te că era de rang muni­ci­pal şi prin exe­cu­ţia impe­ca­bi­lă a aces­tei reţe­le de fân­tâni şi cana­le colec­toa­re, dar şi  prin modul lor de ampla­sa­re.

Un alt punct aflat în con­ser­va­re la Pre­si­dent este edi­fi­ci­ul ter­mal ando­sat incin­tei, rea­li­zat în opus mix­tum — o teh­ni­că ce alter­nea­ză pia­tra de cal­car cu cără­mi­da, o teh­ni­că de dată mai târ­zie. Se mai poa­te obser­va o mică tăvi­ţă pla­ca­tă cu mar­mu­ră, cu locul de pos­ta­re a mâi­nii,  foar­te spec­ta­cu­los. Cana­lul şi stra­da au fun­cţio­nat în decur­sul seco­le­lor Vl-Vll d.Hr., lucru dove­dit de mone­de­le des­co­pe­ri­te la faţa locu­lui, datând din tim­pul împă­ra­ţi­lor Ius­tin l, Ius­tin al ll-lea şi Sofia. Ulte­ri­or, acti­vi­ta­tea con­struc­ti­vă roma­no-bizan­ti­nă, înce­pu­tă în seco­lul al lV-lea p.Chr., în epo­ca Dio­cli­ţian, Con­stan­tin cel Mare, a dis­trus printr‑o nive­la­re masi­vă depu­ne­ri­le arhe­o­lo­gi­ce de epo­că roma­nă şi parţi­al ele­nis­ti­ce. Acest lucru a afec­tat şi alte situri de pe teri­to­ri­ul Cal­la­ti­su­lui”.

Vizi­ta­to­rii Man­ga­li­ei puteau citi, prin­tre alte­le, pe pan­car­de­le din sub­so­lul hote­lu­lui: ”Vizi­ta­rea situ­lui arhe­o­lo­gic Pre­si­dent, de alt­fel o pre­mie­ră în dome­niu în Româ­nia, ofe­ră o ima­gi­ne asu­pra cur­ti­nei sudi­ce a incin­tei cal­la­ti­e­ne şi a unui turn de pe aceas­tă latu­ră, pre­cum şi asu­pra unei părţi a unui car­ti­er cal­la­tian (sec.lV-Vll p.Chr.), a cărui evo­lu­a­tă con­ce­pţie urba­nis­ti­că este demon­stra­tă pe stra­da prin­ci­pa­lă pre­vă­zu­tă cu un mare canal colec­tor, bor­da­tă pe de‑o par­te şi de alta de edi­fi­cii impu­nă­toa­re, din care amin­tim un Hor­re­um şi mica insta­la­ţie ter­ma­lă ado­sa­tă incin­tei…”.

Din păca­te, astăzi, turiș­tii nu mai pot re/vedea patri­mo­ni­ul public de o ine­ga­la­bi­lă fru­mu­se­țe al situ­lui nou bote­za­tu­lui ”Hotel Bel­ve­de­re”, fiind decla­rat pro­pri­e­ta­te pri­va­tă. (?)

(Text pre­lu­crat și adno­tat de autori — Aure­lia Lăpușan și Ște­fan Lăpușan, din lucra­rea MANGALIA 100 DE REPERE, Edi­tu­ra Next Book, Con­stan­ța, 2018).

MN: Între­gul seri­al ”Muni­ci­pi­ul Man­ga­lia, 25 de ani în 25 de epi­soa­de”, poa­te fi vizio­nat la rubri­ca ani­ver­sa­ră a coti­dia­nu­lui onli­ne Man­ga­lia News.

Citi­to­rii care doresc să-și pro­cu­re mono­gra­fia MANGALIA 100 DE REPERE, de Aure­lia Lăpușan și Ște­fan Lăpușan, sunt invi­tați să ne scrie, pe adre­sa redac­ți­ei: [email protected]

Vă invi­tăm să citiți AICI și arti­co­le­le des­pre cer­ce­tă­ri­le subac­va­ti­ce din zona Por­tu­lui antic Man­ga­lia, care ar putea deve­ni un ori­gi­nal Parc arhe­o­lo­gic subac­va­tic, arti­co­le publi­ca­te de‑a lun­gul ani­lor de coti­dia­nul Man­ga­lia News.


Man­ga­lia News, Sâm­bă­tă, 27 iunie 2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply