MANGALIA – NOUL MODEL CALLATIAN. Episodul 20 din serialul ”Municipiul Mangalia, la 25 de ani”, de Aurelia Lăpușan

0
898

MANGALIA – NOUL MODEL CALLATIAN. Episodul 20 din serialul ”Municipiul Mangalia, la 25 de ani”.

Decembrie 89, la poarta țării

Locuitorii Mangaliei, aidoma întregii ţări, privesc la televizor cum mulţimea Bucureştiului vuieşte, răzvrătindu-se contra dictaturii Ceauşescu. Ies în stradă. Maşinile claxonează, sirenele din port se alătură strigătelor de bucurie ale  oamenilor. O delegaţie constituită ad-hoc din Robert Condruţ, Irfan Moloamer, Ichim Caminschi, Mihai Sotropa, Nicolae Cioata, Elorie Manea, Radu Bârcă şi Mircea Ciolacu, pătrund în biroul primarului Nicolae Simionescu şi-i cer să părăsească instituţia. Acesta le spune: « Sunt alături de dumneavoastră! Vă stau la dispoziţie şi vă ajut cu tot ce pot ». Este contactat generalul Guşă, care confirmă că ţara este în revoluţie. Se constituie un comitet condus de dr. Bogdan Dumitrescu.

În şantierul naval, cea mai mare întreprindere din oraş, se constituie, din primele ore ale revoluţiei, un comandament  compus din navalişti care să vegheze la păstrarea ordinii şi integrităţii în acest important obiectiv strategic al oraşului: Ion Ene, Ţuţuianu, Constantin Horez, Mircea Costea, Zanfir Iorguş şi alţii. Trebuia intervenit cu atât mai mult cu cât zvonistica alarmistă era întreţinută din toate părţile: a fost otrăvită apa, au debarcat trupe străine, teroriştii au ocupat portul etc.

O grupă de muncitori din şantier, coordonaţi de ing. Mircea Costea, a primit muniţia în ladă să apere zona costieră dinspre 2 Mai şi o alta, fără armament, să vegheze cheiul de armare. Toată această mişcare era coordonată de Constantin Horez, Mircea Costea, directorul Ion Ene, directorul Ţuţuianu. În şantier nu s-au înregistrat incidente de nici un fel. Peste 200 de muncitori  au stat să vegheze la ordinea din zonă şi să prevină jaful.

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

În după-amiaza zilei de 23 decembrie toate navele militare  au ieşit în larg,  dar la miezul nopţii s-a tras în spital, în special în etajul l şi la parter. Dinspre mare. Cartuşe de 14 mm, rămase pe pardoseala saloanelor. S-a spart o conductă. Dimineaţa s-au prezentat primii 5 răniţi prin împuşcare. Nu s-a înregistrat nici un decedat în spital.

După 25 decembrie, momentul în care cei doi dictatori au fost împuşcaţi, s-a instalat o acalmie generală.

Moartea  a secerat prin garnizoană

Memoriile comandorului în rezervă Eugen Bulboacă recompun cele mai importante momente ale revoluţiei văzută prin ochii unui militar de carieră aflat la datorie. Reproducerea parţială a textului pe care l-a încredinţat autorilor este presărată cu precizările istoricilor şi ale analiştilor politici. Veridicitatea datelor cade în responsabilitatea  surselor citate.

Revoluţia a pus Marina militară în situaţia de a acţiona în condiţii reale de luptă. La 17 decembrie, ora 18,50, se lansase către toate unităţile şi marile unităţi indicativul Radu cel Frumos, însemnând alarmă de luptă parţială. Se ordonase instalarea punctelor de comandă, întărirea pazei unităţilor, depozitelor şi muniţiei, instituirea patrulelor în unităţi şi garnizoane. A doua zi dimineaţă s-a dispus cunoaşterea situaţiei operaţionale a navelor şi a tehnicii de luptă, constituirea a patru patrule în garnizoana Mangalia, deconservarea navelor şi a tehnicii de luptă, pregătirea celor două baterii ale Artileriei de coastă pentru tragere.

În 20 decembrie, la ora 22,30, Brigada 29 Vedete raporta că a finalizat pregătirea a şase torpile pentru submarin. La 21 decembrie, ora 8,58, a fost scoasă în mare o altă navă de gardă, în dreptul staţiunii Neptun, reşedinţa prezidenţială de vară. După fuga dictatorilor, la ora 23,10, s-a trecut la punerea în aplicare a planului de apărare a portului Mangalia.

În zilele următoare, navele militare din dotarea Garnizoanei Mangalia se aflau dislocate pe diverse locaţii în mare, distrugătorul « Mărăşeşti » şi alte nave fiind ancorate în port.

Sângerosul decembrie 1989 a semănat moarte şi în garnizoana Mangalia. Maistrul militar Dumitru Stan a căzut sub focul gloanţelor acestui nevăzut inamic.  Avea 45 ani şi 2 copii. Fusese timonier şi şef de echipaj pe nave de luptă. În noaptea de 22/23 decembrie a plecat în patrulare pe lacul Mangalia, şalupa făcea rondul în bazinul portului pentru a se întoarce la bază. O ploaie de gloanţe şi Dumitru Stan cade răpus pe puntea ambarcaţiunii. I-au urmat, la 25 decembrie,  plt.maj.Vasile Prisăcaru, tatăl unui copil, plt. maj. Constantin Pilat, cu doi copii, şi cpt. rg. lll Ion Sercăianu. Acesta din urmă a plecat voluntar în misiune în noaptea de 22/23 decembrie spre releul de la Tuzla. Aproape de obiectivul pe care vroia să-l apere, o rafală de automat i-a secerat viaţa. Rănit  în braţ şi operat în spitalul din Mangalia a fost şi Ştefan Szabo de la S.N. Mangalia.

Militarii în termen Ion Vasile, Daniel Stan, Constantin Rahoveanu, Marian Stoian, -compania de pompieri, Ion Gavrilă, Ştefan Irimescu, Valerică Nedelcu, răniţi  pe teritoriul oraşului, dar domiciliind în alte localităţi, au fost spitalizaţi în Mangalia şi ulterior transferaţi la Spitalul militar Constanţa.

Din Regimentul Elicoptere Tuzla au căzut la datorie col. Eftimie Sârghei, maior Mihai Enache, slt. Ştefan Petrea, slt. Gheorghe Deleanu, lăsând fără tată copii şi soţii.

România în cavalcada schimbărilor

Decembrie 1989 a adus românilor libertatea. A schimbat o jumătate de secol de dictatură, cea mai dură formă de cenzură a fiinţei umane, cu libertatea, aducând slobodul gust al democraţiei, deschiderea orizontului cunoaşterii, viaţa fără frontiere.

După abolirea sistemului totalitar în decembrie 1989, nu doar politic, ci şi economic, prin desfiinţarea vechilor structuri în toate domeniile importante ale societăţii, România a trecut printr-o tranziţie grea la economia  de piaţă. Transformarea fostelor întreprinderi de stat în societăţi comerciale şi autonomizarea lor, schimbarea regimului proprietăţii de stat prin transformarea statului din proprietar în acţionar, fundamentarea legală a restructurării unităţilor economice, abolirea monopolului de stat asupra comerţului exterior, precum şi al aceluia asupra circulaţiei valutare, liberalizarea preţurilor, dobânzilor şi salariilor, trecerea la convertibilitatea internă a leului, principiile şi mecanismele privatizării s-au înregistrat treptat.

Odată cu acestea restituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor agricole pe baza Legii 18/1991 a fondului funciar, privatizarea întreprinderilor şi transformarea lor în societăţi comerciale sau pe acţiuni, redarea proprietăţilor imobiliare adevăraţilor proprietari, schimbarea formei de administrare a localităţilor şi în primul rând impunerea unui regim politic democratic, au fost roadele câştigate prin democraţie şi libertate.

Mangalia în primul an al libertăţii româneşti

Întreprinderea de In de la Mangalia devenise  una din „cenuşăresele“ judeţului şi chiar ale ţării. În 1989, în cel mai bun an din punct de vedere al producţiei, au fost livrate 1.200 tone. La 20 martie 1990, „operativa“ înregistra: 29 tone fibră in, 170 tone tulpini topite şi un stoc de câlţi de peste 500 tone. În schemă, 370 de muncitori permanenţi.

În peisajul industrial al Mangaliei se afla de peste 13 ani, o investiţie de peste 60 milioane lei, care, deşi pusă în funcţiune, a funcționat cu intermitențe: Fabrica de produse lactate, secţie a Întreprinderii de Industrializare a Laptelui Constanţa, cu o capacitate de 100.000 litri lapte recepţionat în 24 de ore şi cu o posibilă producţie anuală estimată la 253 mii hl produse proaspete. Utilajele aflate în dotarea secţiei au fost noi, şi, unele din ele, aduse chiar din import.

În februarie 1990, Herghelia Mangalia număra 477 cai, din care 203 din rasă pur sânge. Director era dr. vet. Nicolae Streţean.

Vrachierul “Feteşti” este prima navă construită la Mangalia după revoluţie, având un deplasament de 25.000 tdw, adaptat transportului de minereu, fosfat, cărbune, apatită şi cereale.

Pe patrimoniul fostului Complex agro-industrial Neptun se înfiinţează SC Olimpus SA. Avea un obiect de activitate extrem de divers: producerea, industrializarea şi comercializarea legumelor, strugurilor, fructelor, cărnii, laptelui, cerealelor, furajelor, industria băuturilor alcoolice şi răcoritoare, servicii de alimentaţie publică, prestări servicii şi activităţi de turism, transport călători cu mijloace auto şi aeronavale, pescuit. Şase ferme agroindustriale, cu 3.500 ha şi 520 ha de pădure, luciu de apă amenajat pentru crescătorii de peşte, 51 magazine proprii, patru baze turistice: complex Comorova, complex Olimpus, complex Tatlageac, complex Darie, în total 720 locuri de cazare şi 1000 de locuri în alimentaţie publică. Peste 900 salariaţi permanent şi alţi 500 sezonier, o bază destinată exclusiv turismului din zonă.

În plus, Olimpus SA deţinea o puternică pepinieră dendrologică cu specii de plante rare a căror destinaţie era nu doar înfrumuseţarea litoralului, ci şi exportul, în special Italia şi Austria. Era, în fapt, ceea ce rămăsese din vestita Staţiune experimentală « Dobrogea », creată în 1938 de marele silvicultor Marin Drăcea.

Regia autonomă de gospodărire orăşenească, locativă şi drumuri Mangalia – G.O.L.D.-R.A. – a fost înfiinţată la 1 februarie 1991, preluând activităţile fostelor subunităţi de pe raza oraşului: I.C.R.A.L., I.T.R.I.T., I.G.C. şi Primăria, în principal prestări servicii precum producerea şi distribuirea agentului termic, administrarea fondului locativ, vânzarea de locuinţe, reparaţii şi întreţinere fond locativ, centrale şi reţele termice, reparaţii şi întreţinerea tramei stradale, a spaţiilor verzi, marcaje rutiere, colectat gunoiul menajer şi măturat stradal, diverse activităţi şi servicii pentru terţi. Centralele termice ce alimentau oraşul erau în număr de 18, din care una aparţinea sanatoriului balnear, celelalte trec în proprietatea noii regii. Ele fuseseră construite începând cu anul 1959 şi prezentau diferite stagii de vechime.

S.C. Mangalia SA va deveni prima societate de turism  balnear privatizată pe litoral. Din păcate, baza ei de tratament a trecut de la un minister la altul şi apoi în grija consiliului local, ceea ce a creat probleme în lungul drum al privatizării complete.

Mai târziu, S.C. Mangalia SA a reuşit să ia în concesiune  mai multe sonde de apă sulfuroasă din Dobrogea, pe  unele le-a vândut, trei sonde au fost  transferate la SC Saturn.  SC Mangalia SA  deţinea  şi la Cap Aurora, Techirghiol şi Eforie  surse naturale de tratament balnear.

Modelul Callatis

Abia instalate noile organe administrative şi, la 1 februarie 1990, Muzeul de Arheologie Callatis îşi dobândeşte personalitate juridică  şi începe  o politică de dezvoltare prin forţe proprii, amplificând acţiunile de cercetare şi conservare arheologică şi reuşind în scurt timp să se impună printre instituţiile de profil din ţară. Subordonat la început Consiliului judeţean, acesta finanţează cercetarea arheologică şi restaurarea de monumente, reparaţiile curente şi capitale şi susţine manifestările internaţionale legate de specificul instituţiei. Puţin mai târziu, cu fonduri de la Consiliul judeţean, reuşeşte să recreeze spaţiile expoziţionale, să ambienteze sălile şi să valorifice turistic patrimoniul existent. Realizează două hărţi la scara 1/500 care semnalau toate zonele incluse în rezervaţia arheologică, areale deja consemnate în nomenclatorul general al monumentelor, întocmit de Direcţia Monumentelor, Ansamblurilor şi Siturilor Arheologice. Prima hartă prezenta cetatea romano-bizantină din sec.Vl p.Chr., cea de-a doua, perimetrul cetăţii elenistice înconjurată, în sec.lV a.Chr., de un zid de incintă care cuprindea 80 de hectare.

În 1991 se reia în România cercetarea subacvatică cu caracter arheologic. Partea din cetatea Callatis aflată în apele Mării Negre, incluzând şi zidul de incintă, trebuia cunoscută şi studiată. Un contract între Muzeul de arheologie Callatis şi Cooperativa Metanauco din Padova-Italia, pe durata mai multor campanii de cercetare şi parcursul a şase ani,  a avut o serie de succese. Se punea problema creării unei şcoli româneşti de cercetare subacvatică. Cercetările continuă în anii următori, descoperindu-se zidul de incintă aflat sub apă la 350 m de la ţărmul actual, zid datat în sec.IV a.Hr. In felul acesta a fost reprodusă imaginea suprafeţei cu incintă a Callatidei din sec.IV a.Hr., care avea peste 120 ha.

Centrul de Afaceri Marea Neagră

Cu încredere în dezvoltarea zonei Mangalia, a portului, a şantierelor navale, o posibilă concentrare a unor acţiuni de colaborare la Marea Neagră, şi nu în ultimul rând a turismului, reprezentanţii de atunci ai Camerei de Comerţ şi Industrie a României şi ai Camerei de Comerţ, Industrie şi Navigaţie Constanţa, au decis să realizeze la Mangalia un Centru de Afaceri, un loc destinat dialogului de afaceri, cu facilităţi şi servicii în principal pentru oamenii de afaceri.

Aşa se înfiinţează, la începutul anului 1993, Societatea Comercială Centrul Român de Afaceri” Marea Neagră” S.A., denumită din vara anului 2006 Centrul  de Afaceri “Marea Neagră“ President S.A.

Ec. Cornelia Boantă, primul şi singurul director al centrului, de la înfiinţare, memorează cu acribie fiecare etapă a lucrărilor care astăzi poartă numele Modelul Callatis. “A fost achiziţionat prin licitaţie fostul Complex Scala, o locaţie cu un grad de confort foarte redus, şi braseria Neptun din Mangalia, la care acţionarii hotărăsc, în iarna anului 1993, să se demareze ample lucrări de reconstrucţie şi modernizare  pentru realizarea unui complex modern cu facilităţile necesare scopului  propus iniţial. S-au alăturat ulterior, în anul 1994, SC.Romexpo S.A şi SC.Rominvent S.A, două societăţi ale Camerei de Comerţ şi Industrie a României.

Descoperirea unui valoros site arhologic la nivelul fundaţiei clădirii, în timpul lucrărilor de reconstrucţie şi amenajare, parte din vechea Cetate Callatis, a impus adaptarea proiectului la situaţia existentă şi obligarea beneficiarului să restaureze şi să pună în valoare, înglobându-se astfel în arhitectura modernă, unică, în ansamblul ei, a acestor descoperiri cu valoare de patrimoniu naţional.

Lucrările de reconstrucţie şi modernizare, desfăşurate în intervalul 1993-1995, au alternat cu cercetarea arheologică desfăşurată în etape, ce au însumat circa şase luni de zile.

Imediat după finalizarea lucrărilor şi punerea în funcţiune a complexului, au început lucrările de restaurare, realizate după un proiect autohton, prima operaţiune de o asemenea valoare şi minuţiozitate. Proiectul de restaurare a fost realizat de către arh.Gabriela Radocea, din cadrul Carpaeri Proiect S.A, care de altfel este şi coordonatoarea întregului proiect de reamenajare şi restaurare a complexului, în colaborare cu  arh. Anişoara Sion din cadrul DMISI.

Este de remarcat interesul manifestat de investitori pentru  restaurare, a echipei de specialişti   care a  fost implicată în realizarea acestei investiţii, coordonată de George Cojocaru, pe atunci secretarul general al prestigioasei instituţii Camera de Comerţ şi Industrie a României, dar şi contribuţia deosebită a prof. Valeriu Georgescu, directorul Muzeului de Arheologie Callatis Mangalia din acea perioadă.

Prima etapă  de restaurare a fost turnul Cetăţii Callatis, aflat chiar la intrarea în complex, urmată de etapa a doua, prin restaurarea celor peste 800 mp din subsolul clădirii, zona devenind un veritabil muzeu, care adaugă valoare întregului complex.

A fost o experienţă, prima de acest fel din România. I s-a spus ”Modelul Callatis”.

Povesteşte muzeologul Tatiana Odobescu, ex-director al Muzeului de arheologie Callatis: ”Situl restaurat de la hotelul President este unicat, prin forma finală a operei. Pe aproximativ 1.000 mp putem vedea in situ o stradelă în partea sudică a cetăţii, orientată  est-vest, cu canale colectoare, situate pe trei niveluri, la hotel President. Se observă şi canalul colector adânc, orientat de-a lungul stradelei principale în care deversau canalele colectoare mai mici. După cum se ştie, în epoca romană, unei aşezări nu i se conferea titlul de municipiu decât dacă avea o canalizare bine pusă la punct. Callatisul dovedeşte că era de rang municipal şi prin execuţia impecabilă a acestei reţele de fântâni şi canale colectoare, dar şi  prin modul lor de amplasare.

Un alt punct aflat în conservare la President este edificiul termal andosat incintei, realizat în opus mixtum – o tehnică ce alternează piatra de calcar cu cărămida, o tehnică de dată mai târzie. Se mai poate observa o mică tăviţă placată cu marmură, cu locul de postare a mâinii,  foarte spectaculos. Canalul şi strada au funcţionat în decursul secolelor Vl-Vll d.Hr., lucru dovedit de monedele descoperite la faţa locului, datând din timpul împăraţilor Iustin l, Iustin al ll-lea şi Sofia. Ulterior, activitatea constructivă romano-bizantină, începută în secolul al lV-lea p.Chr., în epoca Diocliţian, Constantin cel Mare, a distrus printr-o nivelare masivă depunerile arheologice de epocă romană şi parţial elenistice. Acest lucru a afectat şi alte situri de pe teritoriul Callatisului”.

Vizitatorii Mangaliei puteau citi, printre altele, pe pancardele din subsolul hotelului: ”Vizitarea sitului arheologic President, de altfel o premieră în domeniu în România, oferă o imagine asupra curtinei sudice a incintei callatiene şi a unui turn de pe această latură, precum şi asupra unei părţi a unui cartier callatian (sec.lV-Vll p.Chr.), a cărui evoluată concepţie urbanistică este demonstrată pe strada principală prevăzută cu un mare canal colector, bordată pe de-o parte şi de alta de edificii impunătoare, din care amintim un Horreum şi mica instalaţie termală adosată incintei…”.

Din păcate, astăzi, turiștii nu mai pot re/vedea patrimoniul public de o inegalabilă frumusețe al sitului nou botezatului ”Hotel Belvedere”, fiind declarat proprietate privată. (?)

(Text prelucrat și adnotat de autori — Aurelia Lăpușan și Ștefan Lăpușan, din lucrarea ”MANGALIA 100 DE REPERE”, Editura Next Book, Constanța, 2018).

MN: Întregul serial ”Municipiul Mangalia, 25 de ani în 25 de episoade”, poate fi vizionat la rubrica aniversară a cotidianului online Mangalia News.

Cititorii care doresc să-și procure monografia ”MANGALIA 100 DE REPERE”, de Aurelia Lăpușan și Ștefan Lăpușan, sunt invitați să ne scrie, pe adresa redacției: [email protected]

Vă invităm să citiți AICI și articolele despre cercetările subacvatice din zona Portului antic Mangalia, care ar putea deveni un original Parc arheologic subacvatic, articole publicate de-a lungul anilor de cotidianul Mangalia News.


Mangalia News, Sâmbătă, 27 iunie 2020.



piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply