Bărbații care se mulțumesc cu “ambalajul”, cu el vor rămâne!” – interviu cu scriitorul CORNEL UDREA

0
166

Băr­ba­ții care se mul­țu­mesc cu “amba­la­jul”, cu el vor rămâ­ne!” – inter­viu cu scri­i­to­rul CORNEL UDREA.

Eram prin liceu, când spar­ta­nul meu tată – fur­ni­zo­rul meu de sfa­turi, învă­ță­min­te, repro­șuri, pedep­se dar mai ales cărți (iar pe vre­mea ace­ea, car­tea era “inter­ne­tul” nos­tru!) mi‑a adus de la ser­vici un volum de pro­ză umo­ris­ti­că. Titlul m‑a inci­tat și, deși țin min­te că era peri­oa­dă de teze, am citit‑o pe neră­su­fla­te.

Obi­ce­iuri de nun­tă la can­gu­rii șchi­opi” – se numea, iar umo­rul pe care o înghe­su­i­se în ea auto­rul său Cor­nel Udrea (“arde­lean de-al meu” – mi‑a zis tata, mân­dru și… la rându‑i Cor­nel!😁) m‑a făcut să mă îndră­gos­tesc pe loc de aces­ta. Dar cum, la acea vâr­stă, iubi­ri­le de băieți erau mai puter­ni­ce decât cele de scri­i­tori, l‑am aban­do­nat o vre­me pe dis­tin­sul autor, pen­tru a‑l redes­co­peri, mult mai târ­ziu, și nu numai în libră­rii, cât și pe gene­ri­ce­le unor emi­siuni, pie­se de tea­tru și spec­ta­co­le. Deși anii tre­cu­se­ră, Cor­nel Udrea își păs­tra­se (ba chiar mul­ti­pli­ca­se!) pros­peți­mea, talen­tul și – ceea ce mă fas­ci­na cel mai mult – sucu­len­tul umor, cu care l‑au bla­go­slo­vit ursi­toa­re­le.

De la debu­tul său și până în pre­zent, Cor­nel Udrea a publi­cat pes­te 130 de cărţi (de poe­zie, pro­ză, tea­tru, mono­gra­fii ale unor per­so­na­li­tă­ţi, ese­uri), une­le din­tre ele chiar in mai mul­te edi­tii. Spre exem­plu, “can­gu­rii” ado­les­cen­ței mele au văzut lumi­na tipa­ru­lui în 15 rân­duri! Pes­te 145.000 de exem­pla­re din “Obi­ce­iu­ri­le de nun­tă la can­gu­rii șchi­opi” colo­rea­ză bibli­o­te­ci­le româ­ni­lor de pre­tu­tin­deni! Într-un Guin­ne­ss Book mio­ri­tic, acest număr s‑ar fi lăfă­it pe pri­mul loc, la sec­tiu­nea “cărți umo­ris­ti­ce”.

Și iată că via­ța mi l‑a înscris, la un moment dat, pe extra­or­di­na­rul autor în șirul pri­e­te­ni­lor mei vir­tu­ali de pe Face­bo­ok! Nu știu exact cum a ajuns aco­lo Cor­nel Udrea. I‑oi fi cerut eu pri­e­te­nia? Mi‑o fi cerut‑o el, prin ges­tul meca­nic al tri­mi­te­rii unei “cereri”, faci­li­ta­te pe care Face­bo­o­kul ne‑o pune la îndemâ­nă? Onoa­rea unui ase­me­nea pri­e­ten a fost dub­la­ta de bucu­ria de a putea citi, cu poftă, zi de zi, pos­tă­ri­le cu care ilus­trul autor de umor îno­bi­lea­ză, de aco­lo, din mie­zul Clu­ju­lui, spa­ți­ul vir­tu­al al pla­ne­tei.

Bref! Zile­le tre­cu­te am intrat în vor­bă și i‑am cerut dom­nu­lui Cor­nel Undrea per­mi­siu­nea de a‑i tri­mi­te câte­va între­bări, pen­tru un inter­viu. Vir­tu­al si el. Deși l‑am aver­ti­zat că nu vom vor­bi des­pre cărți, tira­je, amin­tiri din copi­la­rie, subiec­te de inspi­ra­ție și pla­nuri de vii­tor – bana­le­le subiec­te ala majo­ri­tă­ții inter­viu­ri­lor “de pe pia­ță”, ci des­pre un subiect… poa­te mai deli­cat, dar ori­cum ati­pic (des­pre femei! 😁), a zis DA, pe loc! Drept care astăzi vă rog să vă rupeți o felie din fina­lul vos­tru de săp­tămâ­nă, pen­tru a face o pro­men­a­dă prin­tre gân­du­ri­le unu­ia din­tre cei mai valo­roa­se con­de­ie ale Pre­zen­tu­lui.

Mari­na Almă­șan: – Aveți un CV impre­sio­nant: o stră­lu­ci­tă carie­ră de scri­i­tor, pes­te care se supra­pu­ne cea de jur­na­list, dar și de orga­ni­za­tor de pro­gra­me de diver­tis­ment. Și iată – sur­pri­za! – acest inter­viu nu va vor­bi des­pre niciu­na din latu­ri­le dvs “pro­fe­sio­na­le”. Vom vor­bi des­pre cali­ta­tea dvs de băr­bat. De 10, fireș­te, pen­tru că alt­fel nu v‑aș fi adus față‑n față cu feme­i­le de 10! Așa­dar, pre­gă­tiți-vă, și mai ales pre­gă­tiți-vă sim­țul umo­ru­lui, căci veți avea nevo­ie copi­os de el! Pen­tru înce­put, am să vă întreb ce anu­me cre­deți că trans­form o feme­ie de 10, într‑o feme­ie de 4?

Cor­nel Udrea: – Dacă ar tre­bui să acor­dăm note, de par­că am avea noi, băr­ba­ții, toa­te com­pe­ten­țe­le nece­sa­re, ca poli­ti­cie­nii, ei bine, ar tre­bui să fie de la 1 la 100!

O feme­ie tre­bu­ie să valo­ri­fi­ce tot ceea ce a pri­mit de la Dum­ne­zeu, să ada­u­ge aco­lo unde El a tre­cut cu vede­rea. Nici­o­da­tă să nu pri­meas­că, dacă nu a dăru­it! Nu mă văd capa­bil, chiar dacă am sărit bini­șor de 70, să fiu cel cu sen­tin­țe­le, pre­șe­din­te de ”juriu”. O feme­ie, ori­cum este, sau pare că este, tre­bu­ie citi­tă, de la pre­fa­ță, la cuprins. Cine doar ”răs­fo­ieș­te”, nu poa­te poves­ti mare lucru: păcat de car­tea iro­si­tă!

Mari­na Almă­șan: – Deja mă simt într‑o bibli­o­te­că! 😁 Ori­cum, astăzi lumea se cam gră­beș­te, nu prea mai este încli­na­tă spre “lec­tu­ra teme­i­ni­ca”, mai mult spre “răs­fo­it”! …As  vrea să vă întreb dacă vă ima­gi­nați o lume popu­la­tă numai cu femei. Cum ar ară­ta ea? V‑ați vedea tră­ind într‑o ast­fel de lume? (Pe ce pozi­ție?😁)

Cor­nel Udrea: – O ase­me­nea situ­a­ție-limi­tă a înfi­er­bân­tat ima­gi­na­ția mul­to­ra, s‑au închi­pu­it dife­ri­te sce­na­rii exclu­si­vis­te, cu atri­bu­i­re de func­ții și acti­vi­tăți spe­ci­fi­ce băr­ba­ți­lor. Aceas­tă lume pe care o numesc Ama­zo­nia (care n‑are nicio legă­tu­ră cu flu­vi­ul epo­nim) este popu­la­tă de răz­bo­i­ni­ce care se lup­tă pen­tru a obține câte un băr­bat. Aceștia sunt foar­te rari, greu de găsit și îna­in­te de toa­te și de bună-cre­din­ță: exact ca și în zile­le noas­tre, atâ­ta doar că feme­i­le au des­că­le­cat.

În ceea ce mă pri­veș­te pe mine, aș avea un sta­tut spe­cial, de con­si­li­er. Întot­dea­u­na unde o insti­tu­i­ție este sub­sti­tu­i­tă de ima­gi­na­ție, tre­bu­ie să exis­te un con­si­li­er. Sunt con­vins că sfa­tu­ri­le mele vor fi total nepro­duc­ti­ve, iar ama­zoa­ne­le, înce­tul cu înce­tul, se vor întoar­ce la mici­le tre­buri cas­ni­ce, iar băr­ba­ții vor ieși din pădu­ri­le care n‑au ajuns la export, să rea­șe­ze lumea pe vechi­le cutu­me. Recu­nosc, sunt un miso­gin pon­de­rat, dar care poa­te să fie de folos la casa omu­lui.

Mari­na Almă­șan: – Sper ca aceas­tă ulti­mă con­fe­siu­ne să nu vă sub­ție­ze numă­rul de fane!😁 Iată un alt test de ima­gi­na­ție – capi­tol la care exce­lați! Dom­nu­le Cor­nel Udrea, cum v‑o ima­gi­nați pe legen­da­ra Eva? Prin ce cre­deți că l‑a ade­me­nit, în rea­li­ta­te, pe Adam? Dacă Eva ar trăi în zile­le noas­tre, ce chip cre­deți că ar avea?

Cor­nel Udrea: – Pe soția mea o chea­mă Eva, pe cum­na­tul meu Adam! Fără glu­mă! Vă dați sea­ma că am la dis­po­zi­ție o par­ce­lă din Rai înta­bu­la­tă pe mine, unde mă ocup de pomi­cul­tu­ră și de creș­te­rea șer­pi­lor. Pri­ma doam­nă a Rai­u­lui l‑a ade­me­nit pe Adam cu tera­pe­u­ti­că vege­ta­ri­a­nă, explicându‑i că un măr mân­cat dimi­nea­ță pe sto­ma­cul gol asi­gu­ră sănă­ta­tea și izgo­ni­rea din Rai.

Eva tră­ieș­te în zile­le noas­tre, mul­ti­pli­ca­tă în aproa­pe toa­te feme­i­le care știu ce vor, așa că nu am s‑o citez, în niciun caz pe nepoa­ta mea, Ele­na Udrea, cu care… nu am niciun grad de rude­nie!

Mari­na Almă­șan: – Un răs­puns diplo­mat, care vă rea­șea­ză toa­te fane­le la locul lor! O între­ba­re care, pro­ba­bil, pen­tru fie­ca­re băr­bat are răs­pun­sul său. Care cre­deți că este ade­vă­ra­tul motiv pen­tru care băr­ba­ții spun DA?

Cor­nel Udrea: – Înțe­lep­tul cedea­ză întot­dea­u­na și dă un răs­puns afir­ma­tiv ori­că­rei ten­ta­ti­ve de nega­re. Aceas­ta este poli­ti­ca stru­țu­lui care-și bagă capul în apă detur­nând ast­fel cli­șe­ul ace­la cu capul vârât în nisip. Totul se face pen­tru ca să exis­te armo­nia atât de nece­sa­ră într‑o căs­ni­cie, și‑n poves­ti­ri­le S.F.

Citiți nea­pă­rat con­ti­nu­a­rea inter­vi­u­lui AICI.

MN: Scri­e­ri­le spu­moa­se, cari­ca­tu­ral-aci­de ale umo­ris­tu­lui clu­jean Cor­nel Udrea, publi­ca­te de Man­ga­lia News, pot fi re/văzute AICI.


Man­ga­lia News, 05.07.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele