Scafandrul Constantin Scarlat – eroul care a așezat harta Callatisului în cărțile de Istorie. Episodul 19 din serialul ”Municipiul Mangalia, la 25 de ani”, de Aurelia Lăpușan

0
956

”După 5000 ore în imer­siu­ne numai la Man­ga­lia, Con­stan­tin Scar­lat des­co­pe­ră că aici exis­ta­se cel mai mare cen­tru de pira­ţi din Pon­tul Euxin, că Por­tul Cal­la­tis a avut o con­stru­cţie anti­că inge­ni­oa­să, că vechii greci au cunos­cut bine reli­e­ful sub­ma­rin. Dar mai ales că por­tul Cal­la­tis depă­şeș­te nive­lul ori­că­rei con­stru­cţii por­tu­a­re moder­ne!”

”Dedic unul din cele 25 de repe­re prin­se în bran­dul ora­șu­lui Man­ga­lia per­so­na­li­tă­ții sca­fan­dru­lui român Con­stan­tin Scar­lat, cel care a recu­pe­rat pen­tru cul­tu­ra și civi­li­za­ția lumii isto­ria fas­ci­nan­tei cetăți anti­ce ascun­se în adân­cu­ri­le mării”. (Aure­lia Lăpușan).

Con­stan­tin Scar­lat  s‑a năs­cut la 21 mai 1935 în loca­li­ta­tea Cos­ti­șa, jude­țul Neamț și a murit la Con­stan­ța, într‑o zi de 23 mar­tie 2006. A fost una din copleşi­toa­re­le per­so­na­li­tă­ţi mili­ta­re  care şi‑a desfă­şu­rat cea mai mare par­te din carie­ră în Man­ga­lia, dezvol­tând o acti­vi­ta­te de pio­nie­rat în cer­ce­ta­rea sub­ma­ri­nă.

A acti­vat pe mai mul­te nave, prin­tre care şi în Divi­zio­nul 50 Vână­toa­re de sub­ma­ri­ne Man­ga­lia, a fost coman­dan­tul Gru­pu­lui 279 sca­fan­dri Man­ga­lia, pri­ma uni­ta­te de acest gen din ţară.

În 1971, pe pes­ca­do­rul Man­ga­lia, a par­ti­ci­pat la pri­ma cam­pa­nie de recol­ta­re a alge­lor mari­ne din Marea Nea­gră, pen­tru sco­puri indus­tri­a­le.

A fost timp de 15 ani coman­dant instruc­tor pe nave de sca­fan­dri la Bri­ga­da 29 Vede­te Man­ga­lia.

Acti­vi­ta­tea subac­va­ti­că fuse­se încu­ra­ja­tă în Româ­nia, înce­pând cu anul 1953, de către scu­fun­dă­tori ama­tori mari­nari. Diver­se momen­te din isto­ria sca­fan­dre­ri­ei româ­nești mai fuse­se­ră înre­gis­tra­te de‑a lun­gul tim­pu­lui, dar spo­ra­dic, în spe­cial în încleș­tări arma­te. (Un împă­ti­mit al aces­tui dome­niu, sca­fan­drul mili­tar Pas­ca­le Roibu, are în pre­gă­ti­re un impre­sio­nant excurs al sca­fan­dre­ri­ei națio­na­le, rod al unei cer­ce­tări de mare acu­ra­te­țe a arhi­ve­lor și a memo­ri­ei pre­sei).

În 1962, Con­stan­tin Scar­lat a înce­put să folo­seas­că Bacul mari­tim 124, pen­tru instru­i­rea în model „Cous­teau” a sca­fan­dri­lor auto­nomi de la nave­le mili­ta­re.

În luna  sep­tem­brie 1966, împre­u­nă cu un grup de sca­fan­dri auto­nomi au înce­put cer­ce­tă­ri­le sub­ma­ri­ne ale por­tu­lui Cal­la­tis, în zona digu­lui geno­vez aflat sub apă. Pie­se­le recu­pe­ra­te  cu pri­le­jul aces­tei expe­di­ţii au stat la baza înfi­inţă­rii noii secţii de arhe­o­lo­gie sub­ma­ri­nă şi cu acest pri­lej s‑a putut con­fi­gu­ra vechi­mea digu­lui şi întin­de­rea por­tu­lui antic.

Cu acest pri­lej au fost iden­ti­fi­ca­te trei epa­ve de coră­bii anti­ce, con­fe­cţio­na­te din lemn de tec, având ca par­ti­cu­la­ri­ta­te îmbi­na­rea bâr­ne­lor din bor­daj prin cuie de lemn. Con­sta­tă­ri­le cer­ce­tă­to­ri­lor con­duc la fap­tul că aici a fost cel mai mare cen­tru de pira­ţi din Pon­tul Euxin.

În toam­na anu­lui 1969, cer­ce­tă­ri­le subac­va­ti­ce sta­bi­lesc că izvoa­re­le din zonă sunt radi­oac­ti­ve, cuprin­zând izo­to­puri radi­oac­tivi natu­rali, iar aces­te izvoa­re sub­ma­ri­ne ter­ma­le sunt încon­ju­ra­te de o boga­tă flo­ră şi fau­nă sub­ma­ri­nă com­pu­să pre­do­mi­nant din midii ce conţin per­le natu­ra­le în can­ti­tă­ţi mari.

În 1970, Con­stan­tin Scar­lat a rea­li­zat pri­ma har­tă a fun­du­lui mării, de la Capul Midia la Vama Veche, iar în 1977 a orga­ni­zat pri­mul şan­ti­er arhe­o­lo­gic marin din Româ­nia.

Tot de atunci, Muze­ul Mari­nei, recent trans­fe­rat la Con­stanţa, a deți­nut un sec­tor de cer­ce­tări sub­ma­ri­ne în cadrul căru­ia a fost orga­ni­za­tă o secţie de sca­fan­dri spor­tivi ai Aso­ci­a­ţi­ei spor­ti­ve Mari­na. Un spri­jin major pen­tru sus­ți­ne­rea aces­tei acti­vi­tăți acor­dă con­tra­a­mi­ra­lul Sebas­ti­an Ulmea­nu. În cadrul Aso­ci­a­ți­ei Mari­na vor fi legi­ti­mați 150 tineri.

În 1974, Muze­ul Mari­nei Româ­ne între­prin­de cer­ce­tări în zona con­stru­cţi­i­lor hidro­teh­ni­ce din noul bazin por­tu­ar Man­ga­lia, cu sco­pul de a sal­va ves­ti­gi­i­le de arhe­o­lo­gie sub­ma­ri­nă. Cu acest pri­lej au fost iden­ti­fi­ca­te digu­ri­le sub­ma­ri­ne şi con­fi­gu­ra­ţia por­tu­lui Cal­la­tis, con­stru­cţie anti­că foar­te inge­ni­oa­să dove­dind buna cunoa­ş­te­re a cir­cu­la­ţi­ei curenţi­lor şi vân­tu­ri­lor şi sta­bi­lind pe baza lor locu­ri­le de acos­ta­re, o ingi­ne­rie mult mai pre­ci­să decât  cele moderne.[1]

Tre­bu­ie evi­den­ți­at și fap­tul că în 1970 s‑a înfi­inţat Insti­tu­tul Român de Cer­ce­tări Mari­ne, prin fuzio­na­rea tutu­ror uni­tă­ţi­lor de cer­ce­ta­re, spe­cia­li­za­te în stu­di­ul mării. Rezul­ta­te­le spec­ta­cu­loa­se în stu­di­ul com­plex al eco­sis­te­me­lor mari­ne, deter­mi­na­rea para­me­tri­lor hidro­lo­gici, fizici şi chi­mici de pe lito­ra­lul româ­nesc în sco­pul cunoa­ş­te­rii pro­ce­se­lor bio­lo­gi­ce şi fur­ni­ză­rii de solu­ţii prac­ti­ce pen­tru pro­iec­ta­rea şi exploa­ta­rea noi­lor obiec­ti­ve indus­tri­a­le, rea­li­za­rea de mij­loa­ce şi teh­no­lo­gii pen­tru com­ba­te­rea poluă­rii cu petrol, sta­bi­li­rea posi­bi­li­tă­ţi­lor de lucru cu sca­fan­dri la mari adân­cimi şi rea­li­za­rea de echi­pa­ment de scu­fun­da­re, ela­bo­ra­rea date­lor folo­si­te în diri­ja­rea flo­tei de pes­cu­it ocea­nic. Aflat în sub­or­di­nea Con­si­li­u­lui Naţio­nal pen­tru Şti­inţă şi Teh­no­lo­gie, noul insti­tut de la Con­stan­ța a pri­mit atri­bu­ţii de coor­do­na­re a tutu­ror cer­ce­tă­ri­lor din medi­ul marin.

Pri­ma  peri­oa­dă a cer­ce­tă­ri­lor topo­gra­fi­ce şi recon­sti­tu­i­rea zonei sub­ma­ri­ne a Man­ga­li­ei de către Con­stan­tin Scar­lat, şeful sec­to­ru­lui de cer­ce­tări subac­va­ti­ce al Muze­u­lui Mari­nei Româ­ne din Con­stanţa, con­du­că­to­rul şi instruc­to­rul pri­mei echi­pe de scu­fun­dă­tori cu apa­ra­te auto­no­me a durat între anii 1962–1972. Ală­tu­ri de el s‑au aflat mem­brii Clu­bu­lui scu­fun­dă­to­ri­lor şi sca­fan­drii de mare adân­ci­me V. Cos­ma, ingi­ner meca­nic, cineast, arhe­o­log ama­tor, A. Matei, A. Nichi­for, N. Radu, S. Voica, I. Bică, M. Mari­ne­scu, G. Oan­cea, G. Pelmuş[2].

Con­stan­tin Scar­lat rămâ­ne în memo­ria tim­pu­lui ca înte­me­ie­to­rul arhe­o­lo­gi­ei subac­va­ti­ce româ­neşti. Este auto­rul a nume­roa­se stu­dii de spe­cia­li­ta­te şi a căr­ți­lor: Geo­gra­fia sub­ma­ri­nă (1970), Por­tul antic sub­mers Cal­la­tis (1973), Căi navi­ga­bi­le anti­ce în Dobro­gea (1976), Epa­ve­le qui­ra­sa­te­lor de pe Dună­re (1977), „Ţăr­mul nevă­zut al Mării Negre”, Edi­tu­ra Mili­ta­ră 1982, „Acva­nau­ţii. Enci­clo­pe­dia copi­i­lor, Edi­tu­ra Ion Cre­an­gă, 1983, ”Iti­ne­ra­rii subac­va­ti­ce la Istru şi Pon­tul Euxin”, Edi­tu­ra Sport turism, 1988, „Călă­to­rie în adân­curi”, Edi­tu­ra Mili­ta­ră, 1989.

Într-un deta­li­at arti­col, Con­stan­tin Scar­lat des­cria rezul­ta­tul celor 5000 ore în imer­siu­ne numai la Man­ga­lia: ”Des­co­pe­ri­rea aces­tui întins bazin por­tu­ar (anii 1963–1967) s‑a făcut ca urma­re a obser­va­ţi­i­lor topo­gra­fi­ce asu­pra reli­e­fu­lui sub­ma­rin. După tra­sa­rea pe har­tă a con­tu­ru­lui tere­nu­lui stân­cos de sub apă, la a cărui extre­mi­tă­ţi de larg (capuri) au fost iden­ti­fi­ca­te con­stru­cţii teres­tre cu pavaj, rui­ne de cără­mi­dă anti­că, dife­ri­te dale de pia­tră faso­na­te etc — cer­te dovezi că acum două mile­nii — două mile­nii şi jumă­ta­te aici exis­ta usca­tul — s‑a remar­cat un mare golf în inte­ri­o­rul căru­ia se află diguri de pia­tră, che­iuri şi dane ce închid o incin­tă por­tu­a­ră anti­că la est şi la sud de zidu­ri­le de supra­fa­ţă ale fos­tei cetă­ţi Cal­la­tis. Dimen­siu­ni­le aces­tui golf sunt urmă­toa­re­le: lun­gi­mea 2Mm, lăţi­mea maxi­mă 2Mm şi lăţi­mea la intra­re 1Mm.

Recon­sti­tu­it, por­tul Cal­la­tis impre­sio­nea­ză prin supra­fa­ţa întin­să  şi nume­roa­să a bazi­ne­lor, prin aşe­za­rea lui în golf şi, în spe­cial, prin orien­ta­rea digu­ri­lor. Bazi­nul por­tu­lui, închis cu trei diguri de larg, bine orien­ta­te con­tra vân­tu­ri­lor şi valu­ri­lor din nord, nord est, est, sud-est şi cu două diguri situ­a­te în pre­lun­gi­rea malu­ri­lor, avea două incin­te: una exte­ri­oa­ră, apă­ra­tă de diguri şi alta inte­ri­oa­ră în zona gol­fu­lui, ulti­ma fiind astăzi cuprin­să de lacul Mangalia./…/ Pro­ba­bil, urme­le duc către peş­te­ra de lân­gă satul Lima­nu. Mici­le gro­te situ­a­te în mal, for­ma inte­re­san­tă şi ori­gi­nea foar­te curi­oa­să a aces­tui lac cu izvoa­re sul­fu­roa­se (pare-se folo­si­te din vechi tim­puri) fac, deo­cam­da­tă, din aceas­tă zonă o „pată albă” din punc­tul de vede­re al pro­ble­mei ce ne interesează./…/ La baza digu­ri­lor de larg, în exte­ri­or, la adân­ci­mea de 10–12 m, se obser­vă o for­ma­ţie de stân­că natu­ra­lă, par­te inte­gran­tă din sis­te­mul de con­stru­cţie por­tu­ar, dova­dă con­clu­den­tă că vechii greci au făcut reu­şi­te son­da­je şi au cunos­cut bine reli­e­ful sub­ma­rin.

Inge­ni­oa­sa orien­ta­re a digu­ri­lor por­tu­lui Cal­la­tis, pe care îl con­si­de­răm cel mai bine ame­na­jat din regiu­nea lito­ra­lu­lui ves­tic al Mării Negre, a pus pro­ble­ma cer­ce­tă­rii şi cunoa­ş­te­rii sis­te­me­lor de teh­ni­că anti­că folo­si­te şi în alte zone cu por­turi aco­pe­ri­te de apa mării./…/ Buna orien­ta­re a aces­tor diguri şi che­iuri care aveau rol de epiuri sau stă­vi­la­re sub apă, asi­gu­ra o reu­şi­tă mane­vră a coră­bi­i­lor la intra­rea şi ieşi­rea din port. Aceas­tă ope­ra­ţie în anti­chi­ta­te putea fi efec­tu­a­tă pen­tru ori­ce alu­ră de vânt, obţinân­du-se depla­sa­rea unei bune dire­cţii de îna­in­ta­re. De alt­fel, aceas­tă pla­sa­re a digu­ri­lor exclu­dea şi inter­fe­renţa valu­ri­lor de vânt, cu cele de hulă şi curenţii de la intra­rea în port, feno­men care pro­du­ce răs­tur­na­rea nave­lor. Din aces­te punc­te de vede­re, vechi­le por­turi şi, în spe­cial Cal­la­tis, depă­şesc nive­lul ori­că­rei con­stru­cţii por­tu­a­re moderne./…/ Inte­re­sant este de remar­cat fap­tul că în vechiul port Cal­la­tis deşi digu­ri­le sunt dete­ri­o­ra­te de valuri, astăzi, după mai bine de două mii de ani, la baza lor şi în inte­ri­o­rul bazi­ne­lor mici, nu se obser­vă depu­neri, dra­ga­jul fiind dato­rat exclu­siv călă­u­zi­rii cu pri­ce­pe­re a curen­tu­lui de fund principal”.[3]

Acest text rămâ­ne tes­ta­men­tar pen­tru con­struc­to­rii de por­turi și nave, pen­tru isto­rici dar și pen­tru ori­ca­re locu­i­tor al Man­ga­li­ei de astăzi și de mâi­ne, care sim­te apar­te­nen­ța iden­ti­ta­ră la locul cople­șit de o fas­ci­nan­tă și uni­că isto­rie.

Bibli­o­gra­fie:

[1] Moş­nea­gu, Mari­an, Arhe­o­lo­gia sub­ma­ri­nă — o pri­o­ri­ta­te şi o atra­cţie pen­tru Muze­ul Mari­nei Româ­ne, în Comu­ni­cări şti­inţi­fi­ce, Anu­a­rul Muze­u­lui Mari­nei Româ­ne, 2006, tom lX, p.125–143,
[2] Acta Musei Napo­cen­sis, X, extras, Muze­ul de isto­rie al Transil­va­niei, 1973, p34,
[3] C. Scar­lat. Por­tul antic Cal­la­tis, Acta Musei napo­cen­sis, Muze­ul de isto­rie al Transil­va­niei, Cluj, 1973, p.531–535.

(Text pre­lu­crat și adno­tat de autori — Aure­lia Lăpușan și Ște­fan Lăpușan, din lucra­rea MANGALIA 100 DE REPERE, Edi­tu­ra Next Book, Con­stan­ța, 2018).

MN: Între­gul seri­al ”Muni­ci­pi­ul Man­ga­lia, 25 de ani în 25 de epi­soa­de”, poa­te fi vizio­nat la rubri­ca ani­ver­sa­ră a coti­dia­nu­lui onli­ne Man­ga­lia News.

Citi­to­rii care doresc să-și pro­cu­re mono­gra­fia MANGALIA 100 DE REPERE, de Aure­lia Lăpușan și Ște­fan Lăpușan, sunt invi­tați să ne scrie, pe adre­sa redac­ți­ei: [email protected]

Vă invi­tăm să citiți AICI și cele­lal­te arti­co­le des­pre cer­ce­tă­ri­le subac­va­ti­ce din zona Por­tu­lui antic Man­ga­lia, care ar putea deve­ni un ori­gi­nal Parc arhe­o­lo­gic subac­va­tic, arti­co­le publi­ca­te de‑a lun­gul ani­lor de coti­dia­nul Man­ga­lia News.


Man­ga­lia News, Sâm­bă­tă, 27 iunie 2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply