Lucian Ciuchiță | Lumea abisală | Fragment din romanul CERCUL NEGRU

0
293

Lucian Ciu­chi­ță | Lumea abi­sa­lă | Frag­ment din roma­nul CERCUL NEGRU.

Ora­șul” este lumea din zile­le noas­tre, lumea așa cum este ea de fapt, aglo­me­ra­tă și mur­da­ră, pli­nă de com­pro­mis și ava­ta­ruri coti­die­ne, lip­si­tă de valoa­re și nor­me mora­le. Ea a fost adu­să în pra­gul hao­su­lui cu bună ști­in­ță, sub mas­ca pro­gre­su­lui teh­no­lo­gic atât de des trâm­bi­țat, cu un plan dia­bo­lic bine pus la punct.

Gad­ge­turi care au deve­nit în zile­le noas­tre atât de bana­le, încât nici nu le mai băgăm în sea­mă. Drept răs­puns la dez­as­trul pe care tot „ei” l–au pro­vo­cat, ne este ofe­rit acest „Oraș al nop­ții”, unde apa­rent tră­im la comun și avem par­te de ace­leași con­di­ții, când, de fapt, soci­e­ta­tea a fost, este și va fi împăr­ți­tă pe cla­se soci­a­le. Evi­dent, unii vor fi întot­dea­u­na sclavi și alții vor con­du­ce ple­bea de la dis­tan­ță.

Sunt, desi­gur, foar­te bine pre­zen­ta­te toa­te cate­go­ri­i­le soci­a­le și locul lor în soci­e­ta­te. Degea­ba s–au făcut atâ­tea expe­ri­men­te care să „aju­te” la supra­vie­țu­i­rea spe­ci­ei… totul a fost în zadar. Nimic nu se con­fir­mă, ba chiar se trans­for­mă într–un veri­ta­bil dez­as­tru.

Che­ia și mesa­jul se refe­ră la a ne bucu­ra cu ce avem și, mai ales, a pro­te­ja cu sfin­țe­nie natu­ra din care și noi facem par­te.

Din aces­te expe­ri­men­te trau­ma­ti­zan­te au rămas doar cei mai puter­nici, foar­te puțini, cei care au demon­strat că „ini­ția­to­rii” sau cei care au tras frâie­le nu dețin ace­le cali­tăți pe care și le aro­gă. Nu sunt nici puter­nici, nici cura­joși și nici inte­li­genți. Toa­te aces­te cali­tăți le lip­sesc cu desă­vâr­și­re. Se lau­dă între ei de proști ce sunt! De fapt, sunt o ruși­ne pen­tru spe­cia uma­nă. Sunt lip­siți total de valoa­re și doar influ­en­țea­ză în mod nega­tiv evo­lu­ția fireas­că a ome­ni­rii. O împie­di­că voit să evo­lu­e­ze în plan spi­ri­tu­al. Vor rămâ­ne cu buza umfla­tă, căci ori­câți bani ai avea, nu poți să con­duci Lumea ca pe o tur­mă de vite, decât cel mult pe ter­me­ne scur­te.

Oame­nii pose­dă inte­li­gen­ță și, mai devre­me sau mai târ­ziu, își vor da sea­ma de mani­pu­la­re. Nicio văgă­u­nă, niciun bun­căr, cu atât mai mult „ora­șe­le groa­zei” nu îi vor putea ascun­de sau pro­te­ja pe acești infrac­tori de drept comun. Tăvă­lu­gul isto­ri­ei și al civi­li­za­ți­ei o să–i facă una cu pămân­tul. Vor rămâ­ne pro­fund dez­a­mă­giți pen­tru că au iro­sit resur­se și timp și pen­tru că și–au cre­at ilu­zii deșar­te că vor răs­tur­na pla­ne­ta, când, de fapt, vor închi­de ochii, ca niș­te oameni mici…, cu suflet negru de întris­ta­re că n–au înțe­les ros­tul exis­ten­ței.

Indi­fe­rent de ce ai, de ce n–ai, indi­fe­rent de cine ai fost, tot vei închi­de ochii la un moment dat. Da, dar unii plea­că feri­ciți de ce lasă în urma lor, în schimb, ei degea­ba au avut bani cu nemi­lu­i­ta, vor pri­mi ceea ce meri­tă. Indi­fe­ren­ța mase­lor!

Dacă tu nu judeci rațio­nal, atunci lași gân­du­ri­le altu­ia să cui­bă­reas­că în capul tău și să clo­ceas­că fel de fel de inep­ții. Asta se întâm­plă când nu vrei să gân­dești… din ace­le ouă eclo­zea­ză cra­sa igno­ran­ță.

Am înțe­les, într–un final, că noi, oame­nii, avem o mare slă­bi­ciu­ne: Nu ne pla­ce să tră­im sin­guri și ne chi­nu­ie cum­plit sin­gu­ră­ta­tea. Și atunci, fără resem­nări și fără remu­ș­cări, sim­țim nevo­ia unor oameni ade­vă­rați lân­gă noi.

Da, ace­le fiin­țe care par lip­si­te de impor­tan­ță la pri­ma vede­re, pen­tru că nu „scli­pesc” prin bani, hai­ne, case și mașini scum­pe, dar care, con­trar aștep­tă­ri­lor, pot să–ți ofe­re neste­ma­te­le bucu­ri­ei de a trăi fru­mos, ca să nu rătă­cești pe cără­ri­le pier­za­niei… Acei oameni, sim­pli la pri­ma vede­re, îți trans­mit zi de zi o vor­bă fru­moa­să, un zâm­bet sin­cer, ori o păre­re din suflet…

Din păca­te, acei oameni minu­nați sunt pe cale de dis­pa­ri­ție. Prea­pli­nul gro­tesc al capi­ta­lis­mu­lui rapa­ce care dis­tru­ge omul și sen­ti­men­te­le, ne trans­for­mă încet, dar sigur, în neo­a­meni… roboți fără ima­gi­na­ție… sau oameni fără suflet?! Și, totuși, unii pri­vesc în sus, aștep­tând o mână cereas­că.

Cred că sunt mai mulți oameni care pri­vesc cerul noap­tea decât cei care fac ace­lași lucru ziua, ce–i drept, doar noap­tea ste­le­le stră­lu­cesc pe bol­ta unde tim­pul a înghe­țat.

Pri­vind cerul înste­lat, este impo­si­bil să nu observi că astre­le sunt minu­ți­os dră­mu­i­te și fie­ca­re are un rol bine sta­bi­lit. Nici­u­nul nu face ceva ana­po­da, toți au o tra­iec­to­rie pres­ta­bi­li­tă. Pres­ta­bi­lit… câteo­da­tă, unul din­tre aștri moa­re și atunci, din explo­zia sa res­tu­ri­le plea­că în toa­te direc­ți­i­le.

Da, vor­bim acum de o miș­ca­re hao­ti­că prin­tre ste­le…, dar până și acea explo­zie va gene­ra o alta, sau mai mul­te cor­puri cerești, care și ele, la rân­dul lor, vor intra în jocul cre­a­ți­ei…, al Uni­ver­su­lui dual al Bine­lui și Rău­lui, ori în cele două Uni­ver­suri… fie­ca­re cu Dum­ne­ze­ul lui: Unul Bun și Unul Rău!

(frag­ment din roma­nul Cer­cul Negru, de Lucian Ciu­chi­ță).


MN: Lucian Ciu­chi­ță este poet, roman­ci­er, dra­ma­turg, ese­i­st si sce­na­rist român. S‑a năs­cut la 10.02.1969, în Râm­ni­cu-Vâl­cea, jud. Vâl­cea; tatăl său, Apos­tol Ciu­chi­ță, ofi­țer de carie­ră, iar mama, Lucia Ciu­chi­ță (năs­cu­tă Scar­lat), era edu­ca­toa­re. A fost elev al Sco­lii Gene­ra­le Nr. 2 și a absol­vit Lice­ul Ener­ge­tic din Rm. Vâl­cea, in 1987. Este absol­vent al Facul­tă­ții de Ciber­ne­ti­că din ASE Bucu­res­ti (1988–1993). In 1999, obține doc­to­ra­tul in Ciber­ne­ti­că și Sta­tis­ti­că, la ASE Bucu­res­ti.

A lucrat in Tele­vi­ziu­nea Româ­nă, in peri­oa­da 1990–2002, ca repor­ter spe­cial, redac­tor și rea­li­za­tor de emi­siuni. A ince­put acti­vi­ta­tea jur­na­lis­ti­că cu pri­ma emi­siu­ne stu­den­țeas­că „Gau­dea­mus”, ime­di­at după revo­lu­tia din ’89, fiind unul din­tre stu­den­ții revo­lu­țio­nari care au par­ti­ci­pat la eve­ni­men­te. In iunie 1990 este anga­jat redac­tor la redac­ția de știri a TVR. După rea­li­za­rea a două fil­me docu­men­ta­re, este pri­mit in Uniu­nea Cine­aș­ti­lor din Româ­nia, iar în mai 1991, în Aso­ci­a­tia Dra­ma­tur­gi­lor de Film.

A rea­li­zat pes­te 1000 de repor­ta­je și sute de emi­siuni, cele mai cunos­cu­te fiind: „Lege și fără­de­le­ge”, „Trans­fo­ca­tor”, „Actu­a­li­tăți”, „Poli­ția in acțiu­ne”, „Bună dimi­nea­ța”, pre­cum și rubrici în cadrul altor emi­siuni de cul­tu­ră și artă.

A fost pro­fe­sor uni­ver­si­tar și a pre­dat Sta­tis­ti­ca și Mode­la­re Eco­no­mi­ca la ASE, Uni­ver­si­ta­tea Româ­no-Ame­ri­ca­nă și Uni­ver­si­ta­tea N.Titulescu. De ase­me­nea, a pre­dat Eco­no­mie la Aca­de­mia de Poli­ție. In momen­tul de față este cer­ce­tă­tor sti­in­ți­fic aso­ci­at la Aca­de­mia Româ­nă.

Ca scri­i­tor, debu­tea­ză in 1996, cu volu­mul de poe­zii „Oameni si țăr­muri”, cu pre­fa­ța de Marin Sores­cu. Este dis­ci­po­lul maes­tru­lui Marin Sores­cu, cu care a avut o fru­moa­să cola­bo­ra­re, in ulti­mii ani de via­ță ai regre­ta­tu­lui scri­i­tor. Au urmat alte două volu­me de poe­zii, „Cău­tă­to­rul de zim­bri” și „Flo­ri­le bine­lui”, iar pri­mul roman, „Comi­sa­rul Caron-Dis­pa­ri­ția”, a fost publi­cat in 2005. In peri­oa­da 1997–2006 a publi­cat mai mul­te cărți eco­no­mi­ce și o ana­li­ză a feno­me­nu­lui tero­rist con­tem­po­ran.

A scris trei sce­na­rii de film de lung metraj și a rea­li­zat trei fil­me docu­men­ta­re. Până in momen­tul de față, a publi­cat 30 de cărți, atât volu­me de poe­zie cât și roma­ne, nuve­le, ese­uri. Cele două­spre­ze­ce roma­ne se găsesc în toa­te libră­ri­i­le din Româ­nia și se bucu­ră de apre­ci­e­rea citi­to­ri­lor.

Iată o lis­tă cu aces­tea: Insu­la Pur­ga­to­ri­u­lui (roman dis­to­pic); Copo­i­ul din Car­di­ff (roman poli­țist-filo­zo­fic), Tai­fun in adan­curi (thri­l­ler), Geme­nii lui Bor­mann (roman isto­ric), Celes­te-Pla­ne­ta Pur­ga­to­ri­u­lui (SF, fan­ta­sy), un volum de ese­uri filo­zo­fi­ce inti­tu­lat “Mona­da Ratiu­nii”, roma­nul pam­flet “Deșer­tul flu­tu­ri­lor albi”, Sub­ma­ri­nul tero­riș­ti­lor (roman de spi­o­naj) si roma­nul semi-auto­bi­o­gra­fic, “250 de kilo­me­tri si un secol de amin­tiri”, “Pasă­rea de Foc a tine­re­ții” (roman), “Pluto­nul nătă­fle­ți­lor si alte poves­tiri”…, “Cer­cul Negru”.

In 25 iunie 2019, a fost lan­sat roma­nul “Cuți­te­le rosii”, la Muze­ul Națio­nal al Lite­ra­tu­rii Româ­ne. Roma­nul “L’i­le du pur­ga­to­ire”, lan­sat la Salon du Livre-Paris in data de 17 mar­tie 2019, se bucu­ră de recu­noaș­te­re inter­națio­na­lă, fiind pro­mo­vat in țări­le fran­co­fo­ne. Roma­nul amin­tit a fost lan­sat și la Salon du Livre de Montre­al 20–25 noiem­brie, 2019… De fapt, o dub­lă lan­sa­re, doa­re­ce cel mai recent roman, „Ce cau­tă poves­tea mea în fil­mul lor”, a fost lan­sat in data de 24 noiem­brie 2019, la Târ­gul Gau­dea­mus.

Lucian Ciu­chi­ță este cunos­cut inter­națio­nal și pen­tru pro­ce­sul de pla­gi­at pe care îl are cu 5 case de pro­duc­ție de la Hol­lywood, care au rea­li­zat fil­mul Esca­pe Plan, cu Arnold Schwar­ze­n­e­gger și Syl­ves­ter Sta­l­lo­ne in rolu­ri­le prin­ci­pa­le. Pro­du­ca­to­rii fil­mu­lui au folo­sit sce­na­ri­ul lui Lucian Ciu­chi­ță, dar au uitat să‑l trea­că pe gene­ric și, desi­gur, să‑i plă­teas­că drep­tu­ri­le cuve­ni­te. Un pro­ces ine­chi­ta­bil care durea­ză de sase ani și acum se află pe rol la Cur­tea de Apel Bucu­rești.

MN: Poet, roman­ci­er, dra­ma­turg, ese­i­st si sce­na­rist român redu­ta­bil, Lucian Ciu­chi­ță este pre­zent și în pagi­ni­le coti­dia­nu­lui onli­ne Man­ga­lia News.


Man­ga­lia News, 07.06.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply