În noaptea de 23 spre 24 iunie, Sânzienele cântă, dansează și dau rod holdelor. Pe 24 este şi Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

0
368

Plu­tesc în aer sau se prind în horă pe pământ, cân­tă şi dansea­ză, împart rod hol­de­lor, vin­de­că pe cei bol­navi şi apa­ră semă­nă­tu­ri­le de grin­di­nă. Sân­zie­ne­le, sau Dră­gai­ca, este sin­gu­ra săr­bă­toa­re păgâ­nă admi­să în calen­da­rul cre­ş­tin-orto­dox care con­sem­nea­za în ace­ea­şi zi şi Naş­te­rea Sfân­tu­lui Ioan Bote­ză­to­rul.

Săr­bă­toa­rea Sân­zie­ne­lor mar­che­ză în calen­da­rul popu­lar înce­pu­tul verii, la 3 zile după sols­ti­ţi­ul de vară, şi i se mai spu­ne de ace­ea şi Cap de vară.

Săr­bă­toa­rea ar avea la ori­gi­ne un cult geto-dacic al Soa­re­lui, Sân­zie­ne­le fiind ade­sea repre­zen­ta­te de traci înlan­tu­i­te într‑o hora, sau, după alte opi­nii, un cult închi­nat Dia­nei, zei­ţa roma­nă a vână­to­rii.

Nume­le săr­bă­to­rii ar putea deri­va din Sanc­ta Dia­na, ce s‑a trans­for­mat ulte­ri­or în Sân­zia­na, sau Sanc­tus Dies Johan­nis, adi­că ziua Sfân­tu­lui Ioan de vară.

În Mun­te­nia şi Olte­nia săr­bă­toa­rea poar­tă nume­le slav “Dră­gai­ca”, iar ritu­a­lu­ri­le sunt ase­mă­nă­toa­re cu cele din Transil­va­nia şi au fost des­cri­se pen­tru pri­ma dată de căr­tu­ra­rul Dimi­trie Can­te­mir în ”Des­cri­e­rea Mol­do­vei”.

Can­te­mir spu­ne că săr­bă­toa­rea Sân­zie­ne­lor ar pro­ve­ni din ”vechii idoli ai daci­lor”:

”… când încep să se coa­că semă­nă­tu­ri­le, toa­te fete­le ţăra­ni­lor din sate­le înve­ci­na­te se adu­nă şi o aleg pe cea mai fru­moa­să din­tre ele, căre­ia îi dau nume­le de Dră­gai­ca. O petrec pe ogoa­re cu mare alai, o gătesc cu o cunu­nă împle­ti­tă din spi­ce şi cu mul­te năfra­me colo­ra­te şi‑i pun pe mâini che­i­le de la jit­ni­ţe.

Dră­gai­ca împo­do­bi­tă în acest chip se întoar­ce de la câmp spre casă, cu mâi­ni­le întin­se şi cu năfra­me­le flu­tu­rând în vânt, de par­că ar zbu­ra, şi cutre­ie­ră toa­te sate­le din care s‑a adu­nat lume s‑o petrea­că, cân­tând şi jucând lao­lal­tă cu toa­te tova­ră­şe­le ei de joc, care o numesc foar­te des sora şi mai-marea lor în cân­te­ce­le alcă­tu­i­te cu des­tu­lă iscu­sinţă.

Fete­le din Mol­do­va doresc din toa­tă ini­ma să aibă par­te de aceas­tă cin­ste săteas­că, deşi în cân­te­ce­le lor spun mereu, după dati­nă, că fata care a întru­chi­pat Dră­gai­ca nu se poa­te mări­ta decât abia după trei ani”.

În popor se cre­de că Sân­zie­ne­le sunt niş­te fete foar­te fru­moa­se, cu păr gal­ben şi rochii de abur, care tră­iesc prin păduri şi în aceas­tă noap­te zbo­a­ra prin aer, sau se prind în horă, pe pământ.

Au puteri magi­ce şi atin­ge­rea lor e bin­e­fa­ca­toa­re, “dau puteri” deo­se­bi­te flo­ri­lor şi buru­ie­ni­lor care devin plan­te de leac, împart rod hol­de­lor, înmul­tesc păsă­ri­le şi ani­ma­le­le şi apă­ră semă­nă­tu­ri­le de grin­di­nă.

Citiți con­ti­nu­a­rea pe stiri.tvr.ro


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply