MANGALIA — ORAȘUL COMORILOR. Episodul 16 din serialul ”Municipiul Mangalia, la 25 de ani”, de Aurelia Lăpușan

0
762

MANGALIA — ORAȘUL COMORILOR. Epi­so­dul 16 din seri­a­lul ”Muni­ci­pi­ul Man­ga­lia, la 25 de ani”, de Aure­lia Lăpușan.

Pri­ma menţiu­ne ca sta­ţiu­ne cli­ma­te­rică mari­ti­mă a Man­ga­li­ei, ală­tu­ri de cele­lal­te sta­ţiuni ale Româ­ni­ei, o face dr. Al. Saa­ber-Tuduri, într‑o con­sis­ten­tă mono­gra­fie publi­ca­tă la 1900. ”Lân­gă Man­ga­lia, în judeţul Con­stanţa, la 1 kilo­me­tru, se află ape­le mine­ra­le care izvo­răsc din o gro­tă săpa­tă acci­den­tal în masi­vul stân­cos de lân­gă lacul Man­ga­lia. Izvoa­re­le sunt în număr de şap­te. Pozi­ţia e încân­tă­toa­re, fiind situ­a­tă pe mar­gi­nea lacu­lui Man­ga­lia care-ţi amin­teş­te fru­moa­se­le lacuri din Elveţia şi având o pri­vi­re admi­ra­bi­lă spre mare. Ora­şul e situ­at pe un pla­tou ridi­cat”.

Şi pri­mul mono­gra­fist al Dobro­gei, Marin Ione­scu Dobro­gia­nu, des­cria, la 1904, Man­ga­lia: ”În tim­pul verii, ora­şul este vizi­tat de câte­va fami­lii pen­tru băi­le de mare şi cele sul­fu­roa­se. Pre­tu­tin­deni în Dobro­gea, Marea nu are o pla­je mai întin­să şi mai fru­moa­să ca la Man­ga­lia la închi­ză­tu­ra lacu­lui, apoi ape­le sul­fu­roa­se nea­vând insta­la­ţiuni, sunt foar­te puţin cău­ta­te.

La un sfert de oră spre mia­zăzi de oraş, întâl­nim băi­le sul­fu­roa­se de pe malul lacu­lui Man­ga­lia des­tul de puter­ni­ce în efec­tul lor, însă puţin cunos­cu­te şi apre­cia­te din cau­za lip­sei de con­fort, sta­bi­li­ment bal­near etc.”

Aşa era pre­zen­ta­tă aşe­za­rea Man­ga­lia în pri­mul dicţio­nar de amploa­re, rea­li­zat sub aus­pi­ci­i­le Aca­de­mi­ei Româ­ne.

Dar soar­ta nou­lui oraș cos­mo­po­lit a cunos­cut sinu­oa­se­le dru­muri ale isto­ri­ei stră­bă­tu­tă de două con­fla­gra­ții mondi­a­le, de căderi și urcu­șuri. Man­ga­lia a fost iubi­tă și cău­ta­tă de o lume bună, în spe­cial a Bucu­reș­ti­lor, de oame­nii poli­tici, de artiști, de pro­ti­pen­ta­da vre­mii, deve­nind o sta­țiu­ne de eli­tă pen­tru iubi­to­rii de artă și fru­mos. Nu atât lega­tă de bogă­ția ape­lor mine­ra­le cu care a fost bine­cu­vân­ta­tă, cât pen­tru atmosfe­ra de vacan­ță, monde­nă, de ade­vă­rat oraș cul­tu­ral exo­tic.

Bal­ne­o­lo­gia s‑a impus mult mai târ­ziu în via­ța țării. Pri­mul Insti­tut de bal­ne­o­lo­gie şi fizio­terapie din Româ­nia a fost cre­at la Bucu­reşti în 1949, cu rolul de a fi stu­di­ați fac­to­rii cura­tivi natu­rali, rea­li­zân­du-se regu­la­men­te de cură şi metodo­logie de tra­ta­ment. Insti­tu­tul a avut la înce­put trei secţii: stu­di­ul resur­se­lor natu­ra­le — cli­mă, ape mine­ra­le, nămo­luri, exploa­tări şi cap­tări de izvoa­re, insta­la­ţii bal­nea­re spe­ci­a­le etc; bal­ne­o­fi­zi­o­lo­gie expe­ri­men­ta­lă şi secţia de bal­ne­o­fi­zi­o­te­ra­pie cli­ni­că.

Nu întâm­plă­tor, pri­ma con­fe­rinţă naţio­na­lă de bal­neologie orga­ni­za­tă de noul insti­tut s‑a ţinut la Man­galia, în 1950. Cu acest pri­lej, pro­fe­so­rul M. Stur­d­za a lan­sat „Manu­a­lul de bal­ne­o­lo­gie“. Cu ace­la­şi pri­lej, sunt pro­pu­se spre stu­diu izvoa­re­le mine­ra­le sul­fu­roa­se-semi­ter­ma­le de lân­gă vechea insta­la­ţie de băi sul­fu­roa­se de pe malul lacu­lui Man­ga­lia. Cele trei izvoa­re care izvo­rau foar­te aproa­pe unul de altul şi la o foar­te mică înă­lţi­me dea­su­pra nive­lu­lui lacu­lui Man­ga­lia erau abu­n­den­te, cu o tem­pe­ra­tu­ră de cir­ca 22–23 gra­de Cel­si­us. S‑a sta­bi­lit că în zonă era o ioni­za­re mai puter­ni­că decât ori­un­de în regiu­nea pon­ti­că. [1]

În 1951 a fost ela­bo­ra­tă pri­ma lege care a cla­si­fi­cat sta­ţiu­ni­le, deli­mi­tân­du-le pe cele de odih­nă de cele de tra­ta­ment, pen­tru a se putea rea­li­za regi­mul de sanato­rizare. Anul urmă­tor, au fost înfi­inţa­te sana­to­ri­i­le bal­nea­re spe­cia­li­za­te pe gru­pe de boli, reor­ga­ni­zân­du-se tot­o­da­tă cabi­ne­te­le de spe­cia­li­ta­te de dia­gnos­tic şi tra­ta­ment, în locul cabi­ne­te­lor de poli­cli­ni­că.

În 1953 ia fiinţă, la Man­ga­lia, pri­mul sana­to­riu anti­re­u­ma­tic infan­til în cli­mat marin din Româ­nia. În ace­la­şi an, în zile­le de 30–31 august, se desfă­şoa­ră la Man­ga­lia Con­fe­rinţa naţio­na­lă de bal­ne­o­lo­gie cu tema „Locul actu­al al bal­ne­o­fi­zi­o­te­ra­piei în rea­dap­ta­rea fun­cţio­na­lă”.

Mai func­țio­na și Sana­to­ri­ul mari­tim TBC Man­ga­lia, str. Vână­tori 9, aflat sub tute­la Minis­te­ru­lui Sănă­tă­ţii, deser­vit de 111 sala­ri­a­ţi. Fuse­se înfi­in­țat în 1938, prin refor­ma­rea Orfe­li­na­tu­lui ”Olga Stur­d­za”, des­pre care am scris într-un arti­col ante­ri­or.

Minis­te­rul Sănă­tă­ţii şi Pre­ve­de­ri­lor Soci­a­le  înce­pe con­stru­i­rea în oraş a unui pavi­li­on nou de 500 paturi, pen­tru extin­de­rea sana­to­ri­u­lui TBC osteo-arti­cu­lar de copii.

Sana­to­ri­ul bal­near pen­tru adulţi, dat în folo­sinţă în 1960 la Man­ga­lia, îi avea ca arhi­te­cţi pe Cezar Lăză­res­cu şi Dinu Ghe­or­ghiu, două din cele mai impor­tan­te nume ale arhi­tec­tu­rii româ­neşti, la acea vre­me. Aşe­ză­mân­tul avea 500 paturi pen­tru copii, sub­sol, par­ter, 5 eta­je şi cen­tra­lă ter­mi­că pro­prie.

Meri­tă sub­li­ni­at că în zona în care a fost con­stru­it noul sana­to­riu bal­near s‑a des­co­pe­rit o cru­ce rup­tă în două bucă­ţi, cu un braţ incom­plet. Pe o faţă era o inscri­pţie grea­că, pe cea­lal­tă una lati­nă. Tex­tul suna ast­fel: „Aici s‑a făcut rugă­ciu­ne spre pome­ni­rea epi­sco­pi­lor Ste­fan“…, sin­gu­rul nume păs­trat pe pia­tră. Inscri­pţia ates­tă pen­tru pri­ma dată epi­scopi în alt oraş al Scy­thi­ei decât Tomis.

Rezul­ta­tă din nece­si­ta­tea mări­rii capa­ci­tă­ţii sana­to­ri­u­lui exis­tent, noua con­stru­cţie a fost ampla­sa­tă pe tere­nul din­tre cele două pavi­li­oa­ne sana­to­ri­a­le, pe fale­za de sud a ora­şu­lui, cu orien­ta­re sud-est. Pro­iec­ta­rea a tre­bu­it să asi­gu­re atât con­di­ţi­i­le favo­ra­bi­le tra­ta­men­tu­lui, dar şi o cali­ta­te arhi­tec­tu­ra­lă şi teh­no­lo­gi­că deo­se­bi­tă.

Edi­fi­ci­ul avea pro­fil bal­ne­o­lo­gic şi gine­co­lo­gic, poli­cli­ni­că pen­tru tra­ta­men­te bal­nea­re, club şi res­ta­u­ran­tul cu ane­xe­le sale, toa­te într‑o solu­ţie con­cep­tu­a­lă adap­ta­tă tere­nu­lui deni­ve­lat. Auto­rul prin­ci­pal al aces­tei cre­a­ţii arhi­tec­tu­ra­le îşi argu­men­ta ope­ra: „Plas­ti­ca exte­ri­oa­ră este vibra­tă, cadenţa lame­la­ră ver­ti­ca­lă împre­u­nă cu fila ori­zon­ta­lă a planşe­e­lor şi para­pe­te­lor desenând o tex­tu­ră albă, deta­şa­tă de fun­dul în penu­m­bră al logi­i­lor. Bazi­nul pen­tru hidro­te­ra­pie, aco­pe­rit în evan­tai cu pân­ze subţiri cuta­te de beton armat, este în între­gi­me vitrat asi­gu­rând o plă­cu­tă con­ti­nu­i­ta­te cu natu­ra încon­ju­ră­toa­re şi cu pei­sa­jul marin.”39

Sana­to­ri­ul avea de la înce­put ame­na­ja­te insta­la­ţii de băi cal­de, băi de lumi­nă, insta­la­ţii de elec­tro şi fizi­o­te­ra­pie, ioni­zări, săli de gim­nas­ti­că medi­ca­lă etc.

Lucra­rea plas­ti­că „Marea şi ten­cu­ie­li­le colo­ra­te“, de la Clu­bul Sana­to­ri­u­lui bal­near îi avea ca autori pe Olga Porum­ba­ru şi Ion Mitrici.

O nouă con­fe­rinţă naţio­na­lă de bal­ne­o­lo­gie şi‑a desfă­şu­rat lucră­ri­le în zile­le de 30 august — 1 sep­tem­brie 1961, la Man­ga­lia, pen­tru a mar­ca 50 ani de la pri­ma cer­ce­ta­re expe­ri­men­ta­lă cu ape mine­ra­le din Româ­nia şi 12 ani de la cre­a­rea Insti­tu­tu­lui de Bal­ne­o­lo­gie şi Fizi­o­lo­gie.

Pri­me­le tra­ta­men­te bal­nea­re s‑au făcut în sana­to­ri­ul de la Man­ga­lia cu nămol din Techir­ghi­ol. Până când o comi­sie guver­na­men­ta­lă care a ana­li­zat situ­a­ţia lacu­lui Techir­ghi­ol a decis sis­ta­rea extra­ge­rii şi trans­por­tu­lui de nămol pen­tru alte uni­tă­ţi bal­nea­re decât cele rive­ra­ne lacu­lui şi a pro­pus exploa­ta­rea inte­gra­lă a nămo­lu­lui din lacul Agi­gea, aflat în curs de dez­a­fec­ta­re. În acest con­text exca­va­rea de nămol din tur­bă­ria Her­ghe­li­ei de la Man­ga­lia devi­ne o nece­si­ta­te. Tur­ba se recol­ta prin mij­loa­ce semi­me­ca­ni­za­te şi se depo­zi­ta pe un teren apro­pi­at, apoi se trans­por­ta spre sana­to­riu. Con­stru­i­rea unei sta­ţii com­ple­xe pen­tru extra­cţie şi pre­gă­ti­rea aces­tui pro­dus natu­ral la împa­che­tări era impe­ri­os necesară.[2]

Zăcămân­tul de tur­bă de la Man­ga­lia are pro­pri­e­tă­ţi deo­se­bi­te, fiind apre­ciat ca supe­ri­or altor tur­be din ţară şi stră­i­nă­ta­te. Din punct de vede­re al acţiu­nii tera­pe­u­ti­ce, aceas­ta este în strân­să legă­tu­ră cu pro­pri­e­tă­ţi­le fizi­co-chi­mi­ce pe care le are, pelo­id, pre­pon­de­rent orga­nic. În con­tact cu apa de mare, el şi‑a îmbo­gă­ţit conţi­nu­tul mine­ral, în pri­mul rând cu Cl, NaCl şi săruri de fier, ceea ce îi con­fe­ră per­so­na­li­ta­te şi, mai ales, cu can­ti­ta­tea de acizi humici pe care o pose­dă, expli­când ast­fel marea can­ti­ta­te de apă pe care tur­ba o poa­te reţine.[3]

Comi­te­tul Exe­cu­tiv al Con­si­li­u­lui popu­lar judeţean deci­de fuzio­na­rea Sana­to­ri­u­lui bal­near de recu­pe­ra­re Man­ga­lia, cu Sana­to­ri­ul bal­near Saturn, sub denu­mi­rea Sana­to­ri­ul bal­near Man­ga­lia, uni­ta­te de gra­dul l, de sub­or­do­na­re judeţea­nă. Noua uni­ta­te dis­pu­nea de 455 paturi pe tură şi alte 880 încă­l­zi­te, în două secţii de tra­ta­ment,  având cabi­net de spe­cia­li­ta­te, labo­ra­tor cli­nic, labo­ra­tor de radi­o­lo­gie, pro­ce­duri de bal­ne­o­fi­zi­o­te­ra­pie, hidro­te­ra­pie, elec­tro­te­ra­pie şi uni­tă­ţi sezo­ni­e­re. Este numit direc­tor Octa­vian Stă­ne­scu, medic spe­cia­list.

Recon­stru­cţia ora­şu­lui Man­ga­lia. Nece­si­ta­te sau abuz?

În cadrul DSAPC Con­stanţa, un colec­tiv de pro­iec­ta­re con­dus de arh. Ghe­or­ghe Dumi­tra­ş­cu, ela­bo­ra­se un stu­diu pri­vind pro­ble­me­le lega­te de  dezvol­ta­rea turis­mu­lui pe lito­ral, la nive­lul unei pri­me eta­pe: 1966–1970, pre­cum şi a anu­lui 2000. Stu­di­ul de sis­te­ma­ti­za­re a lito­ra­lu­lui în vede­rea dezvol­tă­rii turis­mu­lui se refe­rea la întrea­ga Dobro­ge, inclu­siv Del­ta Dună­rii. Pro­iec­tul a pri­mit pre­mi­ul Uniu­nii Arhi­te­cţi­lor din Româ­nia pe anul 1966.

Stu­di­ul por­nea de la fap­tul că supra­fa­ţa pla­je­lor exis­ten­te de‑a lun­gul cor­do­nu­lui lito­ral româ­nesc per­mi­te pri­mi­rea unui număr foar­te mare de turi­şti — cir­ca 600.000 pe zi. O ana­li­ză a lacu­ri­lor cu pro­pri­e­tă­ţi tera­pe­u­ti­ce evi­denţia, ală­tu­ri de Techir­ghi­ol sur­se­le de la Man­ga­lia pen­tru cură exter­nă, exis­tenţa depo­zi­te­lor de tur­bă tera­pe­u­ti­că pen­tru care lito­ra­lul ar fi putut pre­lua cir­ca 400.000 per­soa­ne anu­al în cir­ca 12.000 paturi per­ma­nen­te şi 25.000 paturi de caza­re sezo­ni­e­re ce tre­bu­iau con­stru­i­te la Efo­rie Nord şi Sud şi Man­ga­lia. Pen­tru copii, nece­sa­rul de tri­mi­teri la cură bal­nea­ră pe lito­ral urma să fie asi­gu­rat de cca 13.500 paturi, din care 1.500 per­ma­nen­te.

Stu­di­ul sta­bi­lea mai mul­te com­par­ti­men­te orga­ni­za­te în com­ple­xe turis­ti­ce pe pri­mul loc figu­rând cel al coas­tei de sud de la gra­ni­ţa cu Bul­ga­ria până la Cos­ti­neşti, având cen­trul coor­do­na­tor Man­ga­lia şi inclu­zând sta­ţiu­ni­le Vama Veche, Doi Mai, Man­ga­lia, Man­ga­lia Nord şi Nept­un. Pen­tru sec­to­rul Man­ga­lia se pro­pu­nea extin­de­rea zonei turis­ti­ce şi sana­to­ri­a­le cu 2.700 de locuri în hote­luri, două com­ple­xe sana­to­ri­a­le (din care unul pen­tru 500 de copii, altul pen­tru 1000 adulţi), un pavi­li­on de tra­ta­ment cu 500 pro­ce­duri pe zi şi, în sfârşit, cre­a­rea noii sta­ţiuni la nord de oraş, cu o capa­ci­ta­te de 12.000 locuri, pla­ja asi­gu­rând şi 6000 locuri pen­tru vizitatori.[4]

Şef de pro­iect pen­tru recon­stru­cţia ora­şu­lui Man­ga­lia a fost desem­nat arhi­tec­tul Cezar Lăză­res­cu. Avea doar 32 ani şi îşi asu­ma o imen­să răs­pun­de­re pen­tru pre­zent şi viitor[4]. De alt­fel şi între­gul plan de sis­te­ma­ti­za­re pen­tru lito­ra­lul Mării Negre, de la Năvo­dari la Man­ga­lia, poar­tă sem­nă­tu­ra arh. Cezar Lăză­res­cu, arh. Ghe­or­ghe Dumi­tra­ş­cu şi arh. Ion Cojocaru.[5]

Man­ga­lia devi­ne repe­de un sin­gur şan­ti­er. Sub colţii bul­do­ze­re­lor se ivesc, însă, din pământ, ves­ti­gi­i­le cetă­ţii Cal­la­tis. Dile­ma rămâ­ne doar la nive­lul spe­cia­li­ş­ti­lor şi al local­ni­ci­lor. Deci­zia orga­ne­lor de par­tid era una sin­gu­ră. Să se vadă din vii­toa­re­le con­stru­cţii măreţia nou­lui regim!

Arhi­tec­tul pre­ve­de ca pla­nul de sis­te­ma­ti­za­re a ora­şu­lui să trans­for­me radi­cal zona cen­tra­lă, punând în valoa­re fru­mu­seţi­le natu­ra­le, dar şi urme­le tre­cu­tu­lui antic. ”Tra­se­ul zidu­ri­lor vechii cetă­ţi deli­mi­tea­ză zona fale­zei, zona rezer­va­tă dezvol­tă­rii cen­tru­lui de odih­nă, scria clar şeful de pro­iect. Încon­ju­ra­te de ver­dea­ţă şi flori, aces­te bătrâ­ne ziduri şi porţi ieşi­te din nou la lumi­na soa­re­lui vor poves­ti tine­re­lor gene­ra­ţii via­ţa vechii cetăţi.”[7]

Arhi­tect Gri­go­re Ione­scu, auto­rul unei masi­ve isto­rii a Arhi­tec­tu­rii româ­neşti scria:

”La Man­ga­lia, recon­stru­cţia aproa­pe tota­lă, făcu­tă nu fără bru­ta­li­ta­te une­ori pen­tru o aşe­za­re veche, boga­tă în ves­ti­gii arhe­o­lo­gi­ce şi colţuri pito­reşti, ne‑a dat un oraş nou, în bună par­te şi de locu­i­re per­ma­nen­tă, ale cărui clă­diri — hote­luri, res­ta­u­ran­te, clu­buri, vile, case şi sana­to­rii — vădesc o vari­e­ta­te de com­bi­na­ţii plas­ti­ce din păca­te nu întru totul ori­gi­na­le şi armo­ni­za­te. Hote­lu­ri­le, expre­si­ve şi con­for­ta­bi­le, uşor dife­ri­te ca înfă­ţi­şa­re de cele de la Efo­rie Nord, şi dotă­ri­le sezo­ni­e­re sunt dis­pu­se în linie de‑a lun­gul fale­zei (arhi­te­cţi Cezar Lăză­res­cu, Dinu Ghe­or­ghiu, C. Ione­scu, N. Sules­cu, M. Mate­es­cu şi E. Wie­ner). În spa­te­le lini­ei de hote­luri, stra­da de acces în loca­li­ta­te a fost mobi­la­tă cu mici blo­curi de locu­i­re per­ma­nen­tă şi cu câte­va clă­diri admi­nis­tra­ti­ve (arhi­te­cţi: I. Novi­ţchi, A. Flo­rea şi V. Mora­riu). Legă­tu­ra majo­ră cu stra­da de acces în oraş la fale­ză se face printr‑o pia­ţă lar­gă des­chi­să către mare, care are drept fun­dal pere­te­le opac aco­pe­rit de un mare mozaic al Casei de cul­tu­ră (arh. Nico­lae Vlădescu)“.[2]

În pri­mul an de recon­stru­cţie s‑au rea­li­zat cen­trul de odih­nă, cu o capa­ci­ta­te de 1.000 de paturi, un prim lot de 120 apar­ta­men­te şi par­cul spor­tiv.

Mai târ­ziu, un fiu al ora­şu­lui, arhi­tec­tul Ste­phan Ele­u­the­ri­a­dis, scria din Bra­zi­lia:

”Este de necre­zut cum regi­mul comu­nist şi‑a aro­gat drep­tul de a plan­ta pe rui­ne­le cetă­ţii Cal­la­tis hote­luri şi con­stru­cţii cu fina­li­tă­ţi turis­ti­ce şi uti­li­ta­re, pen­tru a vâna devi­ze de la turi­ş­tii occi­den­tali. Tot ast­fel este de necre­zut că având atâ­tea docu­men­te şi cer­ti­tu­dini des­pre exis­tenţa unei civi­li­za­ţii medi­te­ra­ne­e­ne în par­tea cea mai evo­lu­a­tă şi pros­pe­ră din­tre toa­te cetă­ţi­le gre­ceşti de pe teri­to­ri­ul Româ­ni­ei de astăzi, ace­la­şi regim comu­nist a ignorat‑o, făcându‑i să tacă pe arhe­o­logi şi rămânând surd la ape­lu­ri­le „Comi­si­ei Monu­men­te­lor Isto­ri­ce” şi a îndrăz­nit să plan­te­ze ora­şul turis­tic cu o expre­sie stră­i­nă mediu­lui, cli­mei şi tre­cu­tu­lui lui isto­ric, lăsând să zacă sub aces­te con­stru­cţii como­ri­le unei civi­li­za­ţii de 2700 de ani”.[9]

”Per­le­le” lito­ra­lu­lui

Nu depar­te de Cos­ti­neşti, către Man­ga­lia, sus pe un pro­monto­riu, în veci­nă­ta­tea unui golf cu unda mării cal­mă şi pla­jă de argint, s‑a des­chis tot anul tre­cut( în 1960 n.n.) o nouă sta­ţiu­ne, deo­cam­da­tă mică (hote­lul are numia 250 locuri). Nume­le ei, Nept­un, anul aces­ta a fost pri­ma dată ros­tit de vile­gi­a­tu­ri­şti, dar în scurt timp, fără îndo­ia­lă, va deve­ni renu­me. Căci Nept­u­nul se bucu­ră de o admi­ra­bi­lă aşe­za­re la ţăr­mul mării, de apro­pi­e­rea unui lac cu apă dul­ce, stra­ş­nic de bogat în peş­te, şi a unei păduri pli­ne de fazani”.[5] Așa scri­au zia­riș­tii tim­pu­lui, con­fir­mând nume­le noii sta­țiuni, pri­ma din lan­țul celor care vor împo­dobi lito­ra­lul româ­nesc.

Nept­un este aşe­za­tă între pădu­rea Como­ro­va şi ţăr­mul mării, dis­pu­ne de două lacuri arti­fi­ci­a­le for­ma­te la mar­gi­nea mării-Nept­un şi Jupi­ter-are 17 hote­luri, vile, un sat de vacanţă, un cam­ping de mare capa­ci­ta­te, o poli­cli­ni­că bal­nea­ră pen­tru tra­ta­men­te cu nămol de Techir­ghi­ol, un cen­tru de tra­ta­ment geri­a­tric.

Pri­ma eta­pă a sta­ţiu­nii turis­ti­ce Nept­un s‑a înche­iat în 1967, avându‑i ca arhi­te­cţi pe Vic­tor Sebes­tyen, Ludwig Sta­a­de­c­ker, Horia Hudi­ţă, Con­stan­tin Săves­cu, Vir­gi­nia Lupu, Andrei Solari Grimberg.[6]

Cea de‑a doua eta­pă datea­ză din 1970 şi‑i are ca arhi­te­cţi pe A.Solari Grim­berg, Lili­a­na Belea, Sul­ly Ber­co­vici, Anca Bor­go­van, Ale­xan­dru Popes­cu Necşeşti.[7]

Mai târ­ziu, pe rând s‑au năs­cut din spu­ma mării și alte ”per­le”.

În 1970 au fost date în exploa­ta­re 17 hote­luri şi 16 res­ta­u­ran­te şi s‑a con­tu­rat sta­ţiu­nea Saturn.

Saturn a intrat în cir­cu­i­tul turis­tic în 1973. Este cre­a­ţia arhi­te­cţi­lor Con­stan­tin Rulea, Mir­cea Anan­nia, Dan Ioa­no­vici, Toma Adam. Sta­ţiu­nea se află mai la sud de ”suro­ri­le” sale şi se înve­ci­nea­ză cu Man­ga­lia, fiind prac­tic car­ti­e­rul de nord al vechiu­lui oraş. Între Saturn şi Venus, între mare şi Ieze­rul Man­ga­li­ei se află cea mai bună pla­jă natu­ra­lă din Româ­nia.

Capa­ci­ta­tea de caza­re este de 8.500 de locuri, sta­ţiu­nea fiind avan­ta­ja­tă şi de dis­tanţa scur­tă până la Gara Man­ga­lia.

Venus, sta­ţiu­nea loca­li­za­tă în par­tea sudi­că a lito­ra­lu­lui, între Cap Auro­ra şi Saturn, dis­pu­ne de o sal­bă de hote­luri cu nume de fete.

Con­stru­cţia ei a înce­put în 1970, sub actul de cre­a­ţie arhi­tec­tu­ra­lă sem­na­tă Şer­ban Mano­les­cu, Kemal Ghen­gi­o­mer, Nico­lae Cui­md­jo­glu, Vasi­le Ţelea, Mir­cea Ana­nia, Con­stan­tin Ghio­ca.

Sta­ţiu­nea a demon­strat poten­ți­a­lul de valo­ri­fi­ca­re a ampla­sa­men­tu­lui şi de dife­renţi­e­re a modu­lui de caza­re a turi­ş­ti­lor de la dife­ri­te capa­ci­tă­ţi, for­me şi regim de înă­lţi­me până la uni­tă­ţi de caza­re de tip vilă gru­pa­te în incin­te, stra­de­le sau alte for­me de spa­ţii inti­me, diver­se ca dimen­siuni şi aspect, ele­men­te cu aport impor­tant în ofer­ta turis­ti­că.

Jupi­ter se întin­de între pădu­rea Como­ro­va şi ţăr­mul mării, care cobo­a­ră şi aici în pan­tă lină sub apă. Cen­trul său îl for­mea­ză lacul arti­fi­ci­al Tis­ma­na, pe ale cărui maluri a fost con­stru­it hote­lul Tis­ma­na cu 538 locuri, un res­ta­u­rant, barul de noap­te Para­dis, hote­lul Cozia.

Olimp, cel mai nor­dic din­tre sate­li­ţii ora­şu­lui Man­ga­lia, a apă­rut pe har­tă în 1965. Sta­ţiu­nea era com­pu­să pen­tru înce­put din trei suban­sam­bluri hote­li­e­re dis­tinc­te. Un ansam­blu rea­li­zat între anii 1970–1972, cuprin­dea 5 hote­luri cu nume de ora­şe româ­neşti: Arad, Gala­ţi, Sibiu, Sla­ti­na şi Crai­o­va — având împre­u­nă o capa­ci­ta­te de 1560 locuri. Un alt ansam­blu, struc­tu­rat cu rafi­na­ment pe jocuri de volu­me şi tera­se, con­stru­it în 1972, este com­pus din hote­lu­ri­le Pano­ra­mic — 425 locuri, Amfi­tea­tru — 680 locuri şi Bel­ve­de­re — 467 locuri, toa­te orien­ta­te cu feres­tre­le spre mare.

Al tre­i­lea ansam­blu este Olimp Nord, for­mat din hote­luri pur­tând nume­le regiu­ni­lor isto­ri­ce româ­neşti: Banat, Cri­şa­na.

În 1973 s‑a dat în fun­cţiu­ne cea mai inte­re­san­tă din­tre noi­le sta­ţiuni, Auro­ra, repre­zen­ta­tă de 10 hote­luri şi 8 res­ta­u­ran­te cu nume de pie­tre preţi­oa­se: Agat, Coral, Dia­mant, Rubin, Safir etc. Sta­ţiu­nea este situ­a­tă pe un mic pro­mo­to­riu denu­mit Cap Auro­ra.

Con­ce­pţia arhi­tec­tu­ra­lă este îndrăz­nea­ţă, ori­gi­na­lă şi rafi­na­tă, hote­lu­ri­le cu nume de pie­tre preţi­oa­se fiind con­stru­i­te pe fale­za cu o înă­lţi­me de până la 20 de metri, cu des­creş­teri volu­me­tri­ce până la nive­lul pla­jei, ast­fel încât toa­te hote­lu­ri­le se ofe­ră pri­vi­rii sub for­ma unor amfi­tea­tre cu faţa către mare.

Sta­ţiu­nea dis­pu­nea de 2.500 de locuri de caza­re în cele 10 hote­luri cla­sa­te la 2 ste­le, toa­te având res­ta­u­rant pro­priu şi acces facil la pla­ja afla­tă la 30–40 m.

Autori: arh. Dinu Ghe­or­ghiu, Gabriel Turea­nu, Şte­fan Ste­blea, Gabriel Ior­dă­ches­cu, Ilea­na Nei­cu. Direc­to­rul şan­ti­e­ru­lui a fost ing. Con­stan­tin Dumi­tres­cu, sub con­du­ce­rea căru­ia fuse­se rea­li­zat şi com­ple­xul turis­tic din sta­ţiu­nea Olimp — ”Bel­ve­de­re”, ”Amfi­tea­tru”, ”Pano­ra­mic”.

Bibli­o­gra­fie:

[1] Ata­na­siu, Geor­ge, Ope­re ale­se, Edi­tu­ra Aca­de­mi­ei RSR,1977,p.371
[2] Arhi­ve­le Pri­mă­ri­ei Man­ga­lia, fond Con­si­li­ul local, dosar 6/1979,f.n.
[3] Lau­ri­an Şdic, Tera­pe­u­ti­că şi recu­pe­ra­re pe lito­ral, Cinci ani de învă­ţământ, cer­ce­ta­re şi de tera­pe­u­ti­că pe lito­ral,  1979, Constanţa.p.33
[4] Actu­a­li­ta­tea teh­ni­că din ţara noa­tră, în Arhi­tec­tu­ra, nr.4, 1967, p.1–3
[5] O.D.Lirtoalul pri­veş­te spre soa­re. În Alma­na­hul turis­tic 1961, p.51
[6]. Ţelea, Vasi­le, Arhi­tec­tu­ra seco­lu­lui 20, Bucu­reşti, edi­tu­ra Capi­tel, 2005, p.69
[7]. Ţelea, Vasi­le, Arhi­tec­tu­ra seco­lu­lui 20, Bucu­reşti, edi­tu­ra Capi­tel, 2005, p.73.

(Text pre­lu­crat și adno­tat de autori — Aure­lia Lăpușan și Ște­fan Lăpușan, din lucra­rea MANGALIA 100 DE REPERE, Edi­tu­ra Next Book, Con­stan­ța, 2018).

MN: Între­gul seri­al ”Muni­ci­pi­ul Man­ga­lia, 25 de ani în 25 de epi­soa­de”, poa­te fi vizio­nat la rubri­ca ani­ver­sa­ră a coti­dia­nu­lui onli­ne Man­ga­lia News.

Citi­to­rii care doresc să-și pro­cu­re mono­gra­fia MANGALIA 100 DE REPERE, de Aure­lia Lăpușan și Ște­fan Lăpușan, sunt invi­tați să ne scrie pe adre­sa redac­ți­ei: [email protected]


Man­ga­lia News, Sâm­bă­tă, 23 mai 2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply