Cornel Udrea — Onisîm și muierea lui grasă, bălăioară…

0
369

Cor­nel Udrea: Nu’ș ce drac’ s‑o fost întîm­pla­tă, mă, că la muieri-mea, zice Oni­sîm, de răs-alal­tă­ieri, cum ar veni, ști­rea asta cu rela­xa­rea, o avut un efe­gt rela­xa­tiv: de atunci să scu­zați, o fo prin­să o cufu­re­a­lă, de în tri zile, pă dru­mu’ spre gru­pul sani­tar de veceu din fun­du’ gră­di­nii, o aju­tat pămîn­tul c‑on îngră­șa­mînt natu­ral, de‑o cres­cut ier­bi­le și floa­ri­le ca la dupe Cer­no­bil, cînd le‑o plez­nit reac­to­ru­lul cia­la. Zici că‑i jun­glă, mă, te aștepți să iasă vre­on dino­za­ur, ie zo, or un poli­ti­cian cu 3 picioa­re și cu c**ie, în loc de urechi!

Jeme, mă, aco­lo înlă­un­tru de este­ri­or, liric și sfîși­e­tor, de zici că‑i Fue­go, în zîua lui bună, atun­cu cînd s‑fo vini­tă la tele­vi­zie c‑o fir­hong, per­dea, mă, cu ste­lu­țe și pitici, fura­tă din casa mumă-sa prin adop­ție de nece­si­ta­te pă por­ta­tiv, Iri­na, fai­nă muie­re și de ispra­vă, suflet jene­ros, că l‑o înfi­et gra­tis pă cop­chi­lu’ cea­la din Tur­da nemeș.

Mă trag io colo cătă o latu­re de budă, să nu țîpe cu te miri ce oareș­ce, în mine, din­lon­tru și încep a între­ba inte­ro­ga­tiv:

- Spu­ne, tu, mioa­ră, gra­să bălă­i­oa­ră, că te c*ci de-asa­ră, ce ai vré acuș, să pui ustu­puș?

Ei, sfîn­tă Lute­ție, ocro­ti­toa­rea pri­vi­ghe­to­ri­lor cu boli ruși­noa­se și a mici­lor mese­ri­ași din indus­tria pre­lu­cră­rii blă­nii de șear­pe, ce mi‑o fo’ dat să aud nu poci repro­du­ce, săra­ca mama!

M‑am dis­trat bine, pînă ieri, că aco­lo o șî dur­nit, sub liliacu‑n floa­re, ce să mai facă drum în casă, ca să aibă de unde vini, fiind­că m‑o apu­cat pă mine pîn­te­că­ra­ia. Șăd cu coa­ti­le pă gerunți și mă cuget la exis­ten­ți­a­lis­mul vie­ții, ce alt­ce­va poți f ace aici, unde ai luat în chi­rie un spa­țiu fores­ti­er de dis­tan­ța­re soci­a­lă, mai ales că nici mas­ca nu stri­că da’ din alte moti­ve de cau­ză!

O aud vinind: îi ora ei de glo­rie! Mi‑o lăsat la ușă, în caz că să gată hîr­tia igie­nis­tă, tri ciu­ca­lăi de porumb și doi săcu­leți cu măci­u­lii de sca­ie­te. Și on afiș de la cam­pa­nia elec­to­ra­lă, ce‑o fo pînă acum în grajd, dea­su­pra la ieslea vacii, sin­gu­ra admi­ra­toa­re a par­ti­du­lui ala: stă­tea Angyal, așe o chea­mă și rume­ga, cu uăchii ăia bul­bu­ciți, pă afiș, mujea pre­lung, a che­ma­re elec­to­ra­lă de împre­u­na­re prin coa­li­ție și iar mai smul­jé on șmoci de fîn. Amu’, ciu­ciu afiș, ciu­ciu par­tid, dar nici mie nu‑m tră­bă: mai bine cu sca­ie­ții, macar știi ce‑i aia o plă­ce­re vio­len­tă de scur­tă dura­tă.

MN: Scri­e­ri­le cari­ca­tu­ral-aci­de ale umo­ris­tu­lui clu­jean Cor­nel Udrea, publi­ca­te de Man­ga­lia News, pot fi re/văzute AICI.


Man­ga­lia News, 11.05.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply