Cosmin Neidoni: “Mă gândeam, în termenii cei mai onești, cum se face că un om care nu a fost nici școlit, nu a fost cărturar, prinț sau rege, nu a fost șef al vreunei organizații spirituale, general sau căpetenie de legiune militară, nu a provenit dintr-o familie de aristocrați, fiind sărac, iubit de unii, dar contestat de cei mai multi, batjocorit, hulit si apoi răstignit, să ajungă cel mai cunoscut dintre toți pământenii, urmat, după mai bine de 2000 de ani de zeci de milioane oameni? Cum se face?
În făptura Lui, a avut loc întâlnirea triumfală dintre uman și divin. El, Isus, asumându-și omenescul până la ultimele consecințe, pătimind alături de oameni, iubindu-i cu o măsură nemaiîntâlnită până atunci, transmite cea mai frumoasă, mai dezirabilă și universală lecție: aceea a iubirii, a smereniei și a iertării.
Până aici încă nimic spectaculos, veți spune! Ei bine, știți ce mi se pare, de-a dreptul fabulos, faptul de a-i fi iubit si pe cei care L-au detestat și hulit. De a se fi pus pe sine nu doar în serviciul celor bogați sau al cărturarilor de rang înalt, ci, cu umilință desăvârșită, a devenit servantul nobil al tuturor oamenilor. A ajuns până într-acolo încât a îngenunchiat în fața ucenicilor săi, ba chiar mai mult, în fața leproșilor, spălându-le picioarele. E putin lucru? Gândiți-vă sincer, cui ați spălat ultima oară picioarele, în slujba cui ați putea să vă puneți, fără a pretinde nimic în schimb?
Cu ce scop toate aceasta? Cu scopul nobil de a ne învăța să ne îngăduim mai frumos unii pe alții, cu dorința de a ne învăța că nu acela care pedepsește este puternic, ci acela care iartă, că bogat sau avut este cel care dăruiește mai mult decât cel care primește. Ne vrea Isus oameni fără cusur, fără greșeli, ne vrea perfecți? Nici vorbă, ne cere doar să-i urmăm, cât se poate de mult, exemplul. Și ne mai cere ceva, dar o face cu o nefirească răbdare. În termeni teologici se numește chenoză, dar am să folosesc o metaforă pentru a ilustra mai simplu: Ni se cere să ne comportăm aidoma unei mări, să ne retragem apele la țărm, pentru a face loc oglindirii chipului lui Dumnezeu la țărmul propriei noastre ființe.
Când am făcut asta, ce urmează? Urmează înseninarea noastră și constatarea faptului că suntem vii, mai ales pe dinăuntru. Așa fiind, ne calificăm pentru a ne transmite unii altora cel mai frumos mesaj al creștinătății: Hristos a înviat!“
Cosmin Neidoni, aprilie 2020.
Mangalia News, Duminica Sfintelor Paști, 19 Aprilie 2020.
