Mangalia — staţiune climaterică, maritimă şi balneară’, de Aurelia Lăpușan. Episodul 7 din serialul ”Municipiul Mangalia la 25 de ani”

0
456

Isto­ria bal­ne­o­lo­gi­ei por­neş­te de la Hipo­cra­te, cu pes­te 460 ani a.Chr., eti­mo­lo­gic «bote­zul» aparţinându‑i medi­cu­lui fran­cez Bon­nar­di­e­re: apli­ca­rea apei de mare în scop tera­pe­u­tic cu tot ce este în ea, în afa­ra ei, în jurul ei, sub for­mă de băi, inje­cţii, băi cal­de, aso­ci­a­te sau nu cu nămol.”

Cali­tă­ţi­le ape­lor ter­ma­le din jurul Man­ga­li­ei  erau cunos­cu­te din tim­pul ocu­pa­ți­ei oto­ma­ne.

Baro­nul d’Hogguer publi­că în 1879 infor­ma­ţi­i­le sale asu­pra Dobro­gei şi, prin­tre alte­le, des­crie cu amă­nu­n­te: ”Ora­şul Man­ga­lia, încă de pe vre­mea geno­ve­zi­lor, avea o mare influ­enţă comer­ci­a­lă. Pe atunci popu­la­ţia Man­ga­li­ei avea 30.000 sufle­te. Por­tul său, bine con­stru­it şi vast, era foar­te bine adap­tat nave­lor de mic tonaj. În ulti­mii ani ai domi­na­ţi­ei tur­ce, popu­la­ţia Man­ga­li­ei se com­pu­nea din apro­xi­ma­tiv 2000 sufle­te, aproa­pe toţi agri­cul­tori şi un număr foar­te mic de comer­ci­anţi. Deşi vechiul port geno­vez a dis­pă­rut aproa­pe com­plet, câte­va rui­ne arun­ca­te ser­vesc încă şi for­mea­ză refu­giu pen­tru ambar­ca­ţiu­ni­le de mic tonaj. Dacă s‑ar reu­şi cură­ţa­rea nisi­pu­lui care de seco­le s‑a depus în port, şi dacă cu puţi­ne chel­tu­ieli s‑ar putea recon­strui con­stru­cţi­i­le de mult care sunt vizi­bi­le în toa­tă exten­sia lor când ape­le scad, s‑ar putea poa­te res­ta­bili vechiul port aşa cum era el odi­ni­oa­ră, dar avan­ta­je­le pen­tru come­rţul Dobro­gei a unui port la Man­ga­lia ar putea fi nule. Dez­as­tre­le ulti­mu­lui răz­boi au redus Man­ga­lia la o mare rui­nă, de trei ori arsă şi pră­da­tă de bas­bu­zuci şi de cir­ca­sieni, au făcut ca popu­la­ţia ei să fugă în masă. Abia după sosi­rea ruşi­lor, câte­va fami­lii de comer­ci­anţi s‑au întors, în pre­zent se poa­te eva­lua popu­la­ţia sa la aproa­pe 1600 sufle­te. Ora­şul Man­ga­lia este situ­at la extre­mi­ta­tea Capu­lui Tusla, ca si Kius­ten­d­ge, este expus vân­tu­ri­lor de sud-est, sud vest şi sud. Prin coli­ne­le ce‑l încon­joa­ră, ora­şul şi por­tul Man­ga­lia este apăr­tat de vân­tu­ri­le din nord. Foar­te aproa­pe de Man­ga­lia se află un lac mag­ni­fic cu o adân­ci­me de 30 paşi engle­zeşti şi o cir­con­fe­rinţă de 5–6 mile. Acest lac bogat în peş­te este o resur­să pen­tru hra­na ora­şu­lui şi sate­lor dis­tric­tu­lui. Apro­xi­ma­tiv 50 de sate fac par­te din acest aron­dis­ment aproa­pe toţi tătari. Aici mize­ria este mare căci răz­bo­i­ul a rui­nat totul. Este impor­tant ca guver­nul român să nu întâr­zie pen­tru a dis­tri­bui semin­țe­le nece­sa­re şi chiar ceva ani­ma­le aces­tei popu­la­ţii care nu doreş­te decât să-şi reia lucră­ri­le agri­co­le, pen­tru a putea ieşi din marea mize­rie actu­a­lă. La mică dis­tanţă de Man­ga­lia se întâl­neş­te şi un izvor puter­nic de ape sul­fu­roa­se des­pre care se spu­ne că sunt vin­de­că­toa­re, fac ade­vă­ra­te minuni celor sufe­rinzi. Ar fi extrem de impor­tant ca aces­tea să fie supu­se unor seri­oa­se ana­li­ze fizi­co-chi­mi­ce. Câm­pia între­gu­lui dis­trict este foar­te des­pă­du­ri­tă iar tere­nul se pre­tea­ză fără nici un fel de îndo­ia­lă plan­tă­rii tutu­ror spe­ci­i­lor de plan­te. Inul şi câne­pa pot fi cul­ti­va­te în locu­ri­le ume­de, duzii etc. În fine, totul este să se facă agri­cul­tu­ră inte­li­gen­tă iar rezul­ta­te­le vor fi exce­len­te dacă auto­ri­tă­ţi­le o vor pro­te­ja, aju­ta şi încu­ra­ja efor­tu­ri­le coloniştilor.”[1]

Ape­le ter­ma­le ale Man­ga­li­ei devin pro­pri­e­ta­tea comu­nei şi în anii 1886–1889, doc­to­rii C.Istrati şi Foti­no se aplea­că cu atenţie asu­pra stu­di­u­lui aces­tor pro­pri­e­tă­ţi tera­pe­u­ti­ce. C.I.Istrati (1850–1918) era unul din­tre pri­mii medici chi­mi­şti din Româ­nia, savant, om poli­tic, în ace­la­şi timp, care a avut o con­tri­bu­ţie însem­na­tă la cer­ce­ta­rea petro­lu­lui, dar şi la pro­pă­şi­rea edu­ca­ţi­ei fizi­ce şi a cul­tu­rii fizi­ce medi­ca­le naţionale.[2] Puţin mai târ­ziu, pen­tru acti­vi­ta­tea depu­să de doc­to­rul C.I.Istrati la înfi­inţa­rea par­cu­lui Fila­ret şi la orga­ni­za­rea Expo­zi­ţi­ei naţio­na­le din 1906, cu oca­zia împli­ni­rii a patru dece­nii de la urca­rea pe tron a rege­lui Carol, i‑au fost bătu­te două meda­lii jubi­li­a­re cu înscri­sul: ”Lui C.I. Istrati — cola­bo­ra­to­rii sei. Admi­ra­ţie sti­mă şi mul­tă dra­gos­te pen­tru neo­bo­si­ta sa mun­că. Bucu­resci, 1906.”[3]

Pri­mă­ria Man­ga­lia îl însăr­ci­nea­ză pe dr. I.Butărescu, din Brăi­la, să rea­li­ze­ze un raport şti­inţi­fic asu­pra con­di­ţi­i­lor de salu­bri­ta­te a Man­ga­li­ei, mate­ria­li­zat în broşu­ra: ”Câte­va cuvin­te asu­pra situ­a­ţiu­nii ora­şu­lui Man­ga­lia, con­si­de­rat ca sta­ţiu­ne cli­ma­te­rică, mari­ti­mă şi bal­nea­ră”, apă­ru­tă în Bucu­reşti în 1899.[4]

Este pri­ma menţiu­ne ofi­ci­a­lă a sta­ţiu­nii bal­nea­re Man­ga­lia. În ace­la­şi timp, ingi­ne­rul Băne­scu întoc­meş­te un plan sis­te­ma­tic al ora­şu­lui, cu sco­pul de a da aşe­ză­rii per­so­na­li­ta­tea unei sta­ţiuni bal­nea­re. Pla­nul pro­iec­tat de ingi­ne­rul Băne­scu pre­ve­dea un oraş modern şi model, pen­tru care s‑au pre­vă­zut plan­ta­ţii, bule­var­de şi stra­de largi. ”Man­ga­lia are avan­ta­gii asu­pra Con­stanţei, fiind şi mai adă­pos­ti­tă de vân­turi decât aceas­ta şi în spe­cial nu e atât de expu­să vân­tu­lui de nord, ceea ce face ca cli­ma să fie mai dul­ce şi tem­pe­ra­tu­ra, în tim­pul verii, mai plă­cu­tă şi mai suportabilă.”[5]

Se prea poa­te ca acest plan să fie şi pri­ma har­tă a loca­li­tă­ţii, cu par­ce­lă­ri­le pe care s‑au con­stru­it case­le. Anul pare a fi 1889.

Peri­oa­da este carac­te­ri­za­tă ca repre­zen­tând zorii turis­mu­lui autoh­ton, dezvol­ta­rea sta­ţiu­ni­lor bal­nea­re, cu pre­că­de­re mari­ti­me. Toc­mai de ace­ea, la 3 iunie 1886 fuse­se pro­mul­ga­tă Legea pen­tru încu­ra­ja­rea şi dezvol­ta­rea exploa­tă­rii ape­lor mine­ra­le din ţară şi a pro­du­se­lor lor, prin care se pre­ve­dea expres: „Sta­bi­li­men­te­le de băi şi ape mine­ra­le din ţară, atât cele exis­ten­te, cât şi cele ce se vor înfi­inţa în vii­tor, vor fi scu­ti­te de ori­ce dare către stat, judeţ sau comu­nă pe timp de 15 ani. (…) Un regu­la­ment spe­cial al Minis­te­ru­lui Lucră­ri­lor Publi­ce va asi­gu­ra trans­por­tul cu preţ scă­zut al vizi­ta­to­ri­lor”. Se insti­tu­ia cu ace­la­şi pri­lej şi fun­cţia de medic diri­gin­te al sta­ţiu­nii, reco­man­dat de Con­si­li­ul supe­ri­or sani­tar. Mai mult, acum se înfi­inţea­ză pe lân­gă Minis­te­rul de inter­ne un post de inspec­tor al sta­bi­li­men­te­lor bal­nea­re. Se lan­sau bile­te cu preţ redus, numi­te bile­te de băi, care se vin­deau în toa­te sta­ţi­i­le CFR, doar în inter­va­lul de la 15 iunie la 15 sep­tem­brie, pen­tru toa­te cla­se­le, pen­tru o şede­re de mini­mum 3 zile.

Pri­ma ana­li­ză chi­mi­că a ape­lor ter­ma­le din Man­ga­lia a fost făcu­tă de dr. Ber­nard, în Labo­ra­to­rul de chi­mie uni­ver­si­tar din Bucu­reşti. Se sta­bi­leş­te că sunt ape mine­ra­le sul­fu­roa­se, alca­li­ne, uşor clo­ru­ro-sodi­ce, iodu­ra­te. Izvo­rul nr. 7 este apre­ciat a fi ase­mă­nă­tor celui de la Pucioa­sa.

Tot atunci a înce­put cap­ta­rea ape­lor ter­ma­le, ame­na­jân­du-se cabi­ne pen­tru băi cal­de, două bazi­ne sis­te­ma­ti­ce şi s‑a tre­cut la con­stru­i­rea de hote­luri şi res­ta­u­ran­te. În nomen­cla­to­rul loca­li­tă­ţi­lor turis­ti­ce din Româ­nia Man­ga­lia era con­si­de­ra­tă în 1899 sta­ţiu­ne cli­ma­te­rică mari­ti­mă şi balneară[6].

În 1895 şi 1896 mine­ra­lo­gul A. de Richard călă­to­reş­te prin Dobro­gea şi ajun­ge şi la Man­ga­lia, unde remar­că belşug de peş­te: somn şi alte spe­cii mari, che­fali şi ţipari, de dimen­siuni extra­or­di­na­re, scrum­bii şi cal­can. Într‑o carie­ră de cal­car dolo­mi­tic află pri­mul izvor de apă sul­fu­roa­să, apoi pe al doi­lea până la opt, ală­tu­ri de un lac lung de 250 m şi larg de 9 m, izvoa­re­le având o tem­pe­ra­tu­ră de +22, 23, 24 gra­de C. Aproa­pe de unul din izvoa­re, nume­ro­tat de autor cu nr. 6, a găsit o ame­na­ja­re pri­mi­ti­vă for­ma­tă din o bara­că de scân­duri, două pis­ci­ne sepa­ra­te, cu câte­va cabi­ne dota­te cu scăl­dă­tori pen­tru băi­le cal­de, care pro­du­ceau din turis­mul prac­ti­cat cir­ca 300 franci anu­al. Aces­te ape mez­o­ter­ma­le, opi­na mine­ra­lo­gul fran­cez, aveau o valoa­re tera­pe­u­ti­că ana­lo­gă cu cea de la Pucioa­sa. Vizio­na­rul om de şti­inţă pre­ve­dea ca pe lacul Man­ga­lia să se prac­ti­ce spor­turi nau­ti­ce, iar pla­ja şi izvoa­re­le sul­fu­roa­se dădeau spe­ranţe că Man­ga­lia ar putea deve­ni chiar “regi­na pla­je­lor româ­neşti”, Con­stanţa tre­bu­ind să rămâ­nă emi­na­men­te ora­şul tra­fi­cu­lui naval.

Ei bine, și la Con­stan­ța anul 1899 este unul des­ti­nat turis­mu­lui bal­near. În Moni­to­rul Ofi­ci­al al comu­nei urba­ne Con­stanţa, care apă­rea de la 16 mai, se publi­ca­se:

Se adu­ce la conş­tinţa gene­ra­lă că la 1 iulie anul curent a înce­put sezo­nul băi­lor de mare la Con­stanţa. În vede­rea aces­tui sezon, pri­mă­ria a repa­rat sta­bi­li­men­te­le de băi şi le‑a pus în con­di­ţiuni de a fun­cţio­na în mod cu totul satis­fă­că­tor.

Pla­ja marei se întreţi­ne în cea mai mare cură­ţe­nie înfi­inţân­du-se un ser­vi­ciu per­ma­nent de cură­ţi­rea ier­bu­ri­lor arun­ca­te de valuri la mal.

Tera­sa Cazi­no­u­lui comu­nal s‑a lăr­git şi atât întreg cazi­no­ul, cât şi bule­var­dul de pe malul mărei, stra­de­le Roma­nă, Eli­nă, Pia­ţa Inde­pen­denţei, stra­da Carol I şi Tra­ian sunt ilu­mi­na­te cu elec­tri­ci­ta­te.

La Cazi­no­ul comu­nal, orches­tra d‑lui Cio­lac şi pe bule­vard şi Pia­ţa Ovi­diu, muzi­ca Regi­men­tu­lui 34, vor dis­tra zil­nic pe vizi­ta­tori. Ose­bit de aces­te îmbu­nă­tă­ţiri s‑a supri­mat pen­tru anul curent taxa ce se per­ce­pea până acum pen­tru muzi­că”.

Retoric, să între­băm: După 120 de ani de turism bal­near mari­tim, oare cine mai con­du­ce cla­sa­men­tul? Și în com­pe­ti­ție cu cine?

Bibli­o­gra­fie:

[1] Baron d’Hogguer, Ren­seig­ne­ments sur la Dobro­ud­ja, Impri­me­ria Aso­ci­a­ţi­ei Aca­de­mi­ei Româ­ne, 1879, p.38–39
[2] Nico­lae Pos­to­la­che, Isto­ria spor­tu­lui româ­nesc în date, Iaşi, Edi­tu­ra Juni­mea, 1979, p.140
[3] Alma­na­hul sănătăţii’78, Edi­tu­ra medi­ca­lă, Bucu­reşti, 1978, p.47
[4] Al.Saabner-Tuduri, Ape­le mine­ra­le şi sta­ţiu­ni­le cli­ma­te­rice din Româ­nia, Bucu­reşti, Tipo­gra­fia Curţii rega­le, 1900,p.395
[5] Al.Saabner-Tuduri, Ape­le mine­ra­le şi sta­ţiu­ni­le cli­ma­te­rice din Româ­nia, Bucu­reşti, Tipo­gra­fia Curţii rega­le, 1900, p.395
[6] Al.Saabner-Tuduri, Ape­le mine­ra­le şi sta­ţiu­ni­le cli­ma­te­rice din România,Bucureşti, Tipo­gra­fia Curţii rega­le, 1900, p.321.

(Text pre­lu­crat și adno­tat de autori — Aure­lia Lăpușan și Ște­fan Lăpușan, din lucra­rea MANGALIA 100 DE REPERE, Edi­tu­ra Next Book, Con­stan­ța, 2018).

MN: Între­gul seri­al ”Muni­ci­pi­ul Man­ga­lia, 25 de ani în 25 de epi­soa­de”, poa­te fi vizio­nat la rubri­ca ani­ver­sa­ră a coti­dia­nu­lui onli­ne Man­ga­lia News.

Citi­to­rii care doresc să-și pro­cu­re mono­gra­fia MANGALIA 100 DE REPERE, de Aure­lia Lăpușan și Ște­fan Lăpușan, sunt invi­tați să ne scrie pe adre­sa redac­ți­ei: [email protected]


Man­ga­lia News, Sâm­bă­tă, 07.03.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele