Dimineţile sunt altfel, pentru luptători!”, afirmă Lucian Ciuchiță

0
319

”Dimi­neţi­le sunt alt­fel, pen­tru lup­tă­tori!”, afir­mă Lucian Ciu­chi­ță.

Un OM, un scri­i­tor supus al Ade­vă­ru­lui şi al Conş­ti­inţei Cos­mi­ce, liber cuge­tă­tor, cău­tă­tor de sens şi spe­ranţă; une­ori, par un om trist din cau­za rău­tă­ţii inco­men­su­ra­bi­le care aca­pa­rea­ză Lumea. Totu­şi, în pofi­da vici­si­tu­di­ni­lor, găsesc resur­se­le nece­sa­re ca să lupt împo­tri­va nedrep­tă­ţii.

Dimi­neţi­le sunt alt­fel, pen­tru lup­tă­tori!

Sin­gu­ră­ta­tea cre­a­ti­vă te izo­lea­ză pe o Insu­lă a Spe­ranţei, ori a Dez­nă­dej­dii. Fie­ca­re scri­i­tor are o insu­lă numai a lui, aşa cum toţi oame­nii, mai devre­me sau mai târ­ziu vor avea câte o pla­ne­tă, unde vor medi­ta o veş­ni­cie la ce au făcut pe Pământ.

Anii trec păti­maş, dar par lip­si­ţi de ampren­ta dorinţe­lor noas­tre; alţii vin tru­fa­şi şi ne aco­pe­ră zeni­tul spe­ranţei cu plăs­mu­iri bine ticlu­i­te. Rămâ­nem, noi, cei care muş­căm din fruc­te­le pier­za­niei, cu ace­ea­şi amă­ră­ciu­ne că ziua de ieri a fost doar greşe­a­la noas­tră.

Mâi­ne, oare ce ne mai aşteap­tă?

Dum­ne­zeu a cre­at lumea în câte­va zile (6 plus una de odih­nă şi con­tem­pla­re!) şi este greu să per­ce­pem măreţia infor­ma­ţi­ei pri­mor­di­a­le dacă nu înţe­le­gem o lucra­re de trans­for­ma­re inte­ri­oa­ră, ori nece­si­ta­tea unui vii­tor mai sigur pen­tru gene­ra­ţia urmă­toa­re!

Răs­pun­sul ime­di­at este rece, fals şi are o ten­tă de tera­pie emoţio­na­la, numai accep­ta­rea inte­ri­oa­ra a rea­li­tă­ţii are o doză de puri­ta­te-ade­văr şi poa­te gene­ra eco­ul sine­lui, să ofe­re o cale de mij­loc în pro­pria viziu­ne de oco­li­re a rău­lui care se extin­de şi aca­pa­rea­ză lumea!

Este înşe­lă­toa­rea lini­ş­te a tăce­rii care se aba­te mes­chin asu­pra noas­tră, acea pasi­vi­ta­te colec­ti­vă care domneş­te pes­te oame­nii înfri­coşa­ţi de nepu­tinţă şi laşi­ta­te, de medi­o­cri­ta­te şi fal­se spe­ranţe că va fi – că LE va fi – mai bine.

Ce se întâm­plă în momen­tul de faţă în aceas­tă ţară este ca o tra­ge­die din Gre­cia anti­că, doar că, deşi acto­rii sun­tem noi, nu mai putem să facem dis­tin­cţie între sce­nă şi rea­li­ta­te!

Este o dra­mă-tera­pie pri­vi­tă ca o solu­ţie pen­tru cei care au avut expe­rienţe trau­ma­ti­zan­te în via­ţă şi nu mai pot comu­ni­ca prin cuvin­te. Sunt cei care îşi aleg lim­ba­jul non-ver­bal şi dau din mâini într‑o dis­pe­ra­re mută că nu-şi mai găsesc cuvin­te­le potri­vi­te, aşa cum comu­ni­cau oame­nii pri­mi­tivi după des­co­pe­ri­rea focu­lui!

Alţii îşi inter­pre­tea­ză rolul într-un tea­tru al absur­du­lui, ca niş­te actori ama­tori, cabo­tini, ori ca un mim într‑o come­die a momen­tu­lui, în care auto­iro­nia este de suc­ces!

După capa­ci­ta­tea de dece­la­re a fie­că­ru­ia se aleg moda­li­tă­ţi dife­ri­te de expri­ma­re, poa­te mai faci­le, dar, cu sigu­ranţă, anco­ra­te în con­tex­tul dra­mei pe care o tră­ieş­te din plin. Este o fal­să impre­sie de sigu­ranţă inte­ri­oa­ră, doar o supa­pă de refu­la­re a expri­mă­rii emoţio­na­le şi o cale sigu­ră spre dez­as­tru!

De ce nu se întâm­plă şi ceva bun şi corect în lumea asta?

Doar răul se per­pe­tu­ea­ză sub diver­se for­me pe care nu le mai dis­tin­gem şi le con­fun­dăm cu ceva bun şi nor­mal.

Sun­tem chiar atât de inco­re­cţi cu noi înşi­ne?

Bate şi ţi se va des­chi­de, cere şi ţi se va da, cau­tă şi vei afla!”

Cui, ce şi de ce, pen­tru cine, de cine, cu ce…?

Lucian Ciu­chi­ţă, mar­tie 2020.

MN: Poet, roman­ci­er, dra­ma­turg, ese­i­st si sce­na­rist român redu­ta­bil, Lucian Ciu­chi­ță este pre­zent și în pagi­ni­le coti­dia­nu­lui onli­ne Man­ga­lia News.


Man­ga­lia News, 26.03.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply