Cosmin Neidoni: ”Doamna aceea cu mâinile impecabil îngrijite a scos din coșul ei două pachețele de șervetele și le‑a pus în coșul meu, zâmbind prin masca ce‑i acoperea jumătate din chip. Am zâmbit și eu și i‑am mulțumit cu o voce care sigur îmi trăda surprinderea”

0
400

Am fost la super­mar­ket, aveam nevo­ie de câte­va lucruri, între alte­le de șer­ve­te­le dez­in­fec­tan­te. Am ieșit din casă, având un sen­ti­ment de eli­be­ra­re, dar și o doză de semi-îngri­jo­ra­re, gân­din­du-mă că toa­te obiec­te­le pe care le ating devin un vec­tor de trans­mi­te­re a viru­su­lui ăsta ciu­dat cu nume de cur­te rega­lă.

În maga­zin, de tea­ma con­ta­giu­nii, oame­nii evi­tau până și con­tac­tul vizu­al, de cel epi­der­mic nu se pune pro­ble­ma nici măcar din gre­șe­a­lă. Cei mai multi pur­tau mas­că tra­să până la ochi, alții pur­tau si mănuși și se apro­vi­zio­nau, alt­fel decât până acum, în vir­tu­tea unui ins­tinct de supra­vie­țu­i­re care se acti­vea­ză in om toc­mai în momen­te de cri­ză și pani­că colec­ti­vă. Raf­tu­ri­le cu pro­du­se nepe­ri­sa­bi­le erau goa­le, doar eti­che­te­le anun­țau că pe aco­lo s‑au dat mici lup­te. La raf­tul cu role de bucă­tă­rie si hâr­tie igie­ni­că au rămas doar role­le.

Mă duc spre locul unde știu că sunt șer­ve­te­le dez­in­fec­tan­te. În fața mea o doam­nă, să fi avut în jur de 35 de ani, cu mas­ca pe față, dar fără mănuși, așa că am i‑am putut admi­ra mani­chiu­ra impe­ca­bi­lă, a luat câte­va pache­te de șer­ve­te­le dez­in­fec­tan­te, dar intu­ind, poa­te, că mă îndrept și eu cu ace­lași gând, mi‑a lăsat și mie ulti­mul pachet. Mi-am inter­sec­tat pri­vi­rea, preț de două secun­de, cu pri­vi­rea doam­nei și am aple­cat ușor capul în semn de mul­țu­mi­re. M‑am apro­pi­at de casa de mar­cat, dar m‑am oprit să veri­fic un mesaj pe tele­fon. Apoi doam­na ace­ea cu mâi­ni­le impe­ca­bil îngri­ji­te a scos din coșul ei două pache­țe­le de șer­ve­te­le și le‑a pus în coșul meu, zâm­bind prin mas­ca ce‑i aco­pe­rea jumă­ta­te din chip. Am zâm­bit și eu și i‑am mul­țu­mit cu o voce care sigur îmi tră­da sur­prin­de­rea.

Ges­tul doam­nei și cli­pi­rea ochi­lor ei, ca băta­ia de aripi a unui flu­tu­re, a declan­șat, în pli­nă cri­ză pan­de­mi­că, un surâs, cel mai molip­si­tor surâs.

Fiind în mași­nă, în drum spre casă, mi-au venit în gând cuvin­te­le din car­tea lui Gar­cia Marqu­ez, ”Dra­gos­tea în vre­mea hole­rei”:

Când mă gân­desc la moar­te, sin­gu­rul lucru de care-mi pare rău e că s‑ar putea să nu mor din dra­gos­te!”

MN: Absol­vent de Filo­so­fie, fre­e­lan­cer în dome­ni­ul tra­du­ce­ri­lor, poe­tul și scri­i­to­rul timi­șo­rean Cos­min Nei­doni publi­că și în coti­dia­nul onli­ne Man­ga­lia News. Arti­co­le­le ce poar­tă sem­nă­tu­ra sa, le puteți citi AICI.


Man­ga­lia News, 19.03.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply