Cosmin Neidoni: ”Doamna aceea cu mâinile impecabil îngrijite a scos din coșul ei două pachețele de șervetele și le-a pus în coșul meu, zâmbind prin masca ce-i acoperea jumătate din chip. Am zâmbit și eu și i-am mulțumit cu o voce care sigur îmi trăda surprinderea”

0
902

Am fost la supermarket, aveam nevoie de câteva lucruri, între altele de șervetele dezinfectante. Am ieșit din casă, având un sentiment de eliberare, dar și o doză de semi-îngrijorare, gândindu-mă că toate obiectele pe care le ating devin un vector de transmitere a virusului ăsta ciudat cu nume de curte regală.

În magazin, de teama contagiunii, oamenii evitau până și contactul vizual, de cel epidermic nu se pune problema nici măcar din greșeală. Cei mai multi purtau mască trasă până la ochi, alții purtau si mănuși și se aprovizionau, altfel decât până acum, în virtutea unui instinct de supraviețuire care se activează in om tocmai în momente de criză și panică colectivă. Rafturile cu produse neperisabile erau goale, doar etichetele anunțau că pe acolo s-au dat mici lupte. La raftul cu role de bucătărie si hârtie igienică au rămas doar rolele.

Mă duc spre locul unde știu că sunt șervetele dezinfectante. În fața mea o doamnă, să fi avut în jur de 35 de ani, cu masca pe față, dar fără mănuși, așa că am i-am putut admira manichiura impecabilă, a luat câteva pachete de șervetele dezinfectante, dar intuind, poate, că mă îndrept și eu cu același gând, mi-a lăsat și mie ultimul pachet. Mi-am intersectat privirea, preț de două secunde, cu privirea doamnei și am aplecat ușor capul în semn de mulțumire. M-am apropiat de casa de marcat, dar m-am oprit să verific un mesaj pe telefon. Apoi doamna aceea cu mâinile impecabil îngrijite a scos din coșul ei două pachețele de șervetele și le-a pus în coșul meu, zâmbind prin masca ce-i acoperea jumătate din chip. Am zâmbit și eu și i-am mulțumit cu o voce care sigur îmi trăda surprinderea.

Gestul doamnei și clipirea ochilor ei, ca bătaia de aripi a unui fluture, a declanșat, în plină criză pandemică, un surâs, cel mai molipsitor surâs.

Fiind în mașină, în drum spre casă, mi-au venit în gând cuvintele din cartea lui Garcia Marquez, ”Dragostea în vremea holerei”:

“Când mă gândesc la moarte, singurul lucru de care-mi pare rău e că s-ar putea să nu mor din dragoste!”

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

MN: Absolvent de Filosofie, freelancer în domeniul traducerilor, poetul și scriitorul timișorean Cosmin Neidoni publică și în cotidianul online Mangalia News. Articolele ce poartă semnătura sa, le puteți citi AICI.


Mangalia News, 19.03.2020.



piese-auto-mangalia.ro

lensa.ro


Leave a Reply