Lucian Ciuchiță: Sclavie de lux

0
225

Lucian Ciu­chi­ță: Scla­vie de lux

- A, era să uit, a mai făcut un împru­mut şi pen­tru apa­ra­tu­ră de tot felul de la mixer la… tot ce-ţi tre­ce prin min­te. Avem de toa­te, dar ale noas­tre în fapt, cele plăti­te, nu sunt nici 10%. E de la mize­ra­bil în jos. Un cre­dit nu ne ajun­gea! Aşa este româ­nul, uită de unde a ple­cat şi le vrea pe toa­te în câte­va luni… „fiind­că meri­tăm”. Meri­tăm pe dra­cu’. Facem cre­di­te, a se citi dato­rii, veseli că am ajuns în capi­ta­lism. Ura!

Bogdan găsi cu cale să îi dea răs­puns ami­cu­lui său, mimând nai­va can­doa­re a unui copil:

- Păi nu ăsta este şi ros­tul capi­ta­lis­mu­lui, să te înda­to­rezi până pes­te cap ca să-şi umfle con­tu­ri­le niş­te escroci din bănci?! Iau din ţări­le lor bani cu 6–7% dobân­dă şi ne cămă­tă­resc pe noi cu 40–80%… apro­po… o fi corect gra­ma­ti­cal acest cuvânt? O mână de oameni care con­duc o arma­tă de proşti care pun botul la „bunăs­ta­rea capi­ta­lis­tă ide­a­lul tutu­ror ide­a­lu­ri­lor”. Mă supă­ră mult, mai ales că se pro­fi­tă de pe urma unor spă­la­ţi pe cre­ier, dar cu fumuri şi aere, semi­do­cţi, pasio­na­ţi de ulti­me­le apa­ri­ţii în mate­rie de gad­get-uri şi de moda unor aschi­lam­bici cu fiţe, niş­te hip­s­teri de rahat cu „par­fum de tei” în păr, niş­te snobi de cea mai joa­să speţă. Din arma­ta asta, obse­da­ţi fiind de bani şi de bunăs­ta­re, facem şi noi par­te… Scla­vii Sis­te­mu­lui!

Răzvan, sin­cer sur­prins în ega­lă măsu­ră de pato­sul afi­şat de bunul său pri­e­ten, cât şi de nive­lul la care le ajun­se­se con­ver­sa­ţia, mai tot­dea­u­na îna­in­te abor­dând doar capi­to­lul sex, dădu frâu liber miră­rii sale:

- Să înţe­leg că tu vrei să găseşti o solu­ţie – pe care, cum spu­neai, nimeni n‑o cau­tă, ca să fie schim­ba­tă sta­rea aceas­ta? Îţi spun eu ce tre­bu­ie să faci… să te faci că nu vezi şi să mergi mai depar­te. Ce nai­ba, eşti băi­at mare, ştii să te des­curci în via­ţă. Am tre­cut noi prin mul­te şi nu o să cădem toc­mai acum în cap­ca­na mani­pu­lă­rii sau în cea menţio­na­tă de tine, a mize­ri­ei uma­ne în care ne invi­tă să pătrun­dem atât de galant guver­nanţii! Apro­po, Fla­via tot aşa pri­veş­te lucru­ri­le?

- N‑aş paria pe subiec­tul aces­ta. Are teo­rii com­pli­ca­te, cu tri­mi­teri la întâm­plări care se repe­tă de mii de ani, în prin­ci­piu ple­când de la teo­ria – alt­fel corec­tă – că lumea nu înva­ţă din greşe­li­le tre­cu­tu­lui, că este ca un bles­tem al igno­ranţei care de fie­ca­re dată per­mi­te cu prea mul­tă uşu­rinţă să pătrun­dă pros­tia şi lăco­mia în minţi­le, sufle­te­le şi fap­te­le oame­ni­lor. Bine­înţe­les – şi iară­şi mă arăt a fi de acord cu ea – oame­nii sunt ace­ia­şi mereu, chiar dacă ne refe­rim la ere şi epoci dife­ri­te. Lăco­mia atin­ge cote alar­man­te şi stri­că echi­li­brul şi aşa sen­si­bil al pla­ne­tei. Nu vom atin­ge nici­o­da­tă nive­lul de feri­ci­re abso­lu­tă nici în acu­mu­la­rea capi­ta­lis­tă, defi­ni­tă numai prin sti­mu­la­rea con­su­mu­lui şi închi­na­re la zeul banu­lui, dar nici prin accep­ta­rea tăce­rii şi a non­va­lo­rii cu atâ­ta uşu­rinţă de către orân­du­i­rea pri­mi­ti­vă a comu­nis­mu­lui, în care nive­la­rea gân­di­rii se face cu uto­pii şi fan­tas­me. Şi cu bici­ul, mai ales cu bici­ul!…

În faţa cana­pe­lei se află o măsu­ţă din cris­tal, pe care gaz­da a pus paha­re­le cu bău­tu­ră. Cele două femei, oda­tă ce depă­şesc momen­tul cu ten­tă ado­les­cen­ti­nă, se des­prind una de cea­lal­tă, pre­fe­rând extre­me­le cana­pe­lei, ce le per­mi­te să stea cu picioa­re­le ghe­mu­i­te sub ele, fără a fi uitat să-şi ia şi paha­re­le.

- Auzi tu, Gra­ţie­la, aşa, „pen­tru cul­tu­ra mea gene­ra­lă”, voi cum nai­ba vă mai petre­ceţi tim­pul liber? Pri­mi­ţi musa­firi, ple­ca­ţi în vizi­te, vă întâl­ni­ţi cu pri­e­te­nii pe teren neu­tru, con­cer­te, spec­ta­co­le…?

- Fla­via, dacă eşti curi­oa­să şi nici nu te duce fru­mo­sul tău căpşor că nu ne vedem cu pri­e­te­nii – atâ­ta vre­me cât voi sun­teţi cei mai buni şi ne-am văzut de n‑am mai putut, pot să-ţi spun că facem… că facem pe dra­cu! N‑avem timp de nimic, când venim de la ser­vi­ciu, sun­tem rupţi şi ne băgăm în pat…

- În pat? Şi… e rău în pat…?!

- Spate‑n spa­te, per­ver­so! De la bun înce­put şi nu „după”. Cari­e­re­le noas­tre sunt pe un trend ascen­dent, dar la pri­ma „pau­ză de res­pi­rat” ce ne-am permite‑o, ris­căm să pier­dem totul. Auzi, dar voi cam pe unde umbla­ţi? Tea­tru, cine­ma­to­graf, balet, ope­ră, con…

- Ho! Lasă lis­ta între­bă­ri­lor des­chi­să, că eu o să îţi dau un răs­puns „uni­ver­sal vala­bil”.
Fla­via intro­du­ce dege­tul ară­tă­tor de la mâna dreap­tă în cer­cul for­mat din cela­lalt ară­tă­tor unit cu dege­tul mare, care for­mea­ză un cerc.

- Cer­cul este un ZERO şi noi îl nime­rim drept în cen­tru. Adi­că, nu la ce te gân­deai tu, ci 0 fix…, sau fix 0. Nu tu tea­tru, nu tu spec­ta­co­le, iar fil­me…, numai aca­să.

(frag­ment din roma­nul “Deşer­tul flu­tu­ri­lor albi” — Lucian Ciu­chi­ţă).


Lucian Ciu­chi­ță este poet, roman­ci­er, dra­ma­turg, ese­i­st si sce­na­rist român. S‑a năs­cut la 10.02.1969, în Râm­ni­cu-Vâl­cea, jud. Vâl­cea; tatăl său, Apos­tol Ciu­chi­ță, ofi­țer de carie­ră, iar mama, Lucia Ciu­chi­ță (năs­cu­tă Scar­lat), era edu­ca­toa­re. A fost elev al Sco­lii Gene­ra­le Nr. 2 și a absol­vit Lice­ul Ener­ge­tic din Rm. Vâl­cea, in 1987. Este absol­vent al Facul­tă­ții de Ciber­ne­ti­că din ASE Bucu­res­ti (1988–1993). In 1999, obține doc­to­ra­tul in Ciber­ne­ti­că și Sta­tis­ti­că la ASE Bucu­res­ti.

A lucrat in Tele­vi­ziu­nea Româ­nă, in peri­oa­da 1990–2002, ca repor­ter spe­cial, redac­tor și rea­li­za­tor de emi­siuni. A ince­put acti­vi­ta­tea jur­na­lis­ti­că cu pri­ma emi­siu­ne stu­den­țeas­că „Gau­dea­mus”, ime­di­at după revo­lu­tia din ’89, fiind unul din­tre stu­den­ții revo­lu­țio­nari care au par­ti­ci­pat la eve­ni­men­te. In iunie 1990 este anga­jat redac­tor la redac­ția de știri a TVR. După rea­li­za­rea a două fil­me docu­men­ta­re, este pri­mit in Uniu­nea Cine­aș­ti­lor din Roma­nia, în mai 1991, în Aso­ci­a­tia Dra­ma­tur­gi­lor de Film.

A rea­li­zat pes­te 1000 de repor­ta­je si sute de emi­siuni, cele mai cunos­cu­te fiind: „Lege si fără­de­le­ge”, „Trans­fo­ca­tor”, „Actu­a­li­tăți”, „Poli­ția in acțiu­ne”, „Bună dimi­nea­ța”, pre­cum și rubrici in cadrul altor emi­siuni de cul­tu­ră și artă.

A fost pro­fe­sor uni­ver­si­tar și a pre­dat Sta­tis­ti­ca și Mode­la­re Eco­no­mi­ca la ASE, Uni­ver­si­ta­tea Româ­no-Ame­ri­ca­nă și Uni­ver­si­ta­tea N.Titulescu. De ase­me­nea, a pre­dat Eco­no­mie la Aca­de­mia de Poli­ție. In momen­tul de față este cer­ce­tă­tor sti­in­ți­fic aso­ci­at la Aca­de­mia Româ­nă.

Ca scri­i­tor, debu­tea­ză in 1996, cu volu­mul de poe­zii „Oameni si țăr­muri”, cu pre­fa­ța de Marin Sores­cu. Este dis­ci­po­lul maes­tru­lui Marin Sores­cu, cu care a avut o fru­moa­să cola­bo­ra­re, in ulti­mii ani de via­ță ai regre­ta­tu­lui scri­i­tor. Au urmat alte două volu­me de poe­zii, „Cău­tă­to­rul de zim­bri” și „Flo­ri­le bine­lui”, iar pri­mul roman, „Comi­sa­rul Caron-Dis­pa­ri­ția”, a fost publi­cat in 2005. In peri­oa­da 1997–2006 a publi­cat mai mul­te cărți eco­no­mi­ce și o ana­li­ză a feno­me­nu­lui tero­rist con­tem­po­ran.

A scris trei sce­na­rii de film de lung metraj și a rea­li­zat trei fil­me docu­men­ta­re. Până in momen­tul de față, a publi­cat 30 de cărți, atât volu­me de poe­zie cât și roma­ne, nuve­le, ese­uri. Cele două­spre­ze­ce roma­ne se găsesc în toa­te libră­ri­i­le din Româ­nia și se bucu­ră de apre­ci­e­rea citi­to­ri­lor.

Iată o lis­tă cu aces­tea: Insu­la Pur­ga­to­ri­u­lui (roman dis­to­pic); Copo­i­ul din Car­di­ff (roman poli­țist-filo­zo­fic), Tai­fun in adan­curi (thri­l­ler), Geme­nii lui Bor­mann (roman isto­ric), Celes­te-Pla­ne­ta Pur­ga­to­ri­u­lui (SF, fan­ta­sy), un volum de ese­uri filo­zo­fi­ce inti­tu­lat “Mona­da Ratiu­nii”, roma­nul pam­flet “Deser­tul flu­tu­ri­lor albi”, Sub­ma­ri­nul tero­ris­ti­lor (roman de spi­o­naj) si roma­nul semi-auto­bi­o­gra­fic, “250 de kilo­me­tri si un secol de amin­tiri”, “Pasă­rea de Foc a tine­re­ții” (roman), “Pluto­nul nătă­fle­ți­lor si alte poves­tiri”

In 25 iunie 2019, a fost lan­sat roma­nul “Cuți­te­le rosii”, la Muze­ul Națio­nal al Lite­ra­tu­rii Româ­ne. Roma­nul “L’i­le du pur­ga­to­ire”, lan­sat la Salon du Livre-Paris in data de 17 mar­tie 2019, se bucu­ră de recu­noaș­te­re inter­națio­na­lă, fiind pro­mo­vat in țări­le fran­co­fo­ne. Roma­nul amin­tit a fost lan­sat și la Salon du Livre de Montre­al 20–25 noiem­brie, 2019… De fapt, o dub­lă lan­sa­re, doa­re­ce cel mai recent roman, „Ce cau­tă poves­tea mea în fil­mul lor”, a fost lan­sat in data de 24 noiem­brie 2019, la Târ­gul Gau­dea­mus.

Lucian Ciu­chi­ță este cunos­cut inter­națio­nal și pen­tru pro­ce­sul de pla­gi­at pe care îl are cu 5 case de pro­duc­ție de la Hol­lywood, care au rea­li­zat fil­mul Esca­pe Plan, cu Arnold Schwar­ze­n­e­gger și Syl­ves­ter Sta­l­lo­ne in rolu­ri­le prin­ci­pa­le. Pro­du­ca­to­rii fil­mu­lui au folo­sit sce­na­ri­ul lui Lucian Ciu­chi­ță, dar au uitat să‑l trea­că pe gene­ric și, desi­gur, să‑i plă­teas­că drep­tu­ri­le cuve­ni­te. Un pro­ces ine­chi­ta­bil care durea­ză de sase ani și acum se află pe rol la Cur­tea de Apel Bucu­rești.

MN: Poet, roman­ci­er, dra­ma­turg, ese­i­st si sce­na­rist român redu­ta­bil, Lucian Ciu­chi­ță este pre­zent și în pagi­ni­le coti­dia­nu­lui onli­ne Man­ga­lia News.


Man­ga­lia News, 08.02.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele