Lucian Ciuchiță — Dialog cu Alter Ego-ul meu…

0
221

Ple­o­a­pe­le Scri­i­to­ru­lui, pli­ne de sân­ge uscat, se miș­ca­ră ușor, încer­când să dis­tingă pasă­rea albă de lân­gă el.

Șoi­mul se apro­pie încet, până îi ajun­se lân­gă față, să fie mai bine văzut. Abia acum Scri­i­to­rul rea­li­ză că îna­in­tea sa se afla un fer­me­că­tor Șoim Alb, uri­aș, care îl pri­vea cu aten­ție.

– Șoim Alb, tu ești mar­to­rul meu în fața mor­ții. Ia amin­te la ceea ce îți voi rela­ta și poar­tă cuvin­te­le mele în zbo­rul tău etern. Și ast­fel, prin cuvin­te­le mele, vei deve­ni și tu nemu­ri­tor… Am cunos­cut oda­tă, în tre­cut, o mare iubi­re. Ceva ire­al, ceva ce am iubit apoi toa­tă via­ța mea: Cuvân­tul și Cre­a­ția. Am lăsat în urmă toa­te dure­ri­le, umi­lin­țe­le, batjo­cu­ra și tră­dă­ri­le și m–am ghi­dat în via­ță după cuvin­te și le–am așe­zat atât de fru­mos încât, cuvin­te­le înși­ru­i­te de mine au deve­nit cre­a­ții. Și nu m–am oprit aici, le–am așter­nut pe hâr­tie, pen­tru ca seme­nii mei să se bucu­re de ele, să pot atin­ge prin ele sen­si­bi­li­ta­tea, iubi­rea, puri­ta­tea și cre­din­ța supre­mă, în spe­ran­ța că oame­nii vor deve­ni fru­moși, puri, albi, așa ca tine. Eu tot mai cred că voi reu­și și cât voi trăi nu voi con­te­ni să sper…

Șoi­mul își undui capul spre stân­ga, apropiindu–se de ure­chea lui Kevin.

– Ce spui Șoim Alb ? Nu mai am timp să ter­min ceea ce mi–am pro­pus, clep­si­dra își scur­ge ulti­me­le pică­tu­ri ale vie­ții… poa­te într–o altă via­ță voi reu­și să–mi obțin recu­noaș­te­rea, sau… poa­te nici­o­da­tă. Tu vei fi mesa­ge­rul meu, tu vei vor­bi des­pre mine la nesfâr­șit. Până când, cine­va te va ascul­ta și va fi vră­jit de poves­tea ta. Atunci vei înțe­le­ge că nu am făcut nimic în zadar, căci cuvin­te­le mele tră­iesc oda­tă cu mine și dacă ele vor exis­ta, atunci cu sigu­ran­ță exist și eu.

Șoim Alb clipi de două ori, în semn că a înțe­les. Se mai aple­că încă o dată spre ure­chea Scri­i­to­ru­lui.

– Nu–mi pare rău pen­tru ce am iubit și încă mai iubesc… Sunt ca Soa­re­le, care, și dacă este aco­pe­rit de nori, tot are pute­rea să stră­lu­ceas­că. Dure­ri­le trec, așa cum vân­tul alun­gă norii, dar soa­re­le, acel astru ceresc gal­ben auriu, ne va lumi­na cu raze­le lui tru­pul și sufle­te­le. Să nu ne batem joc de soa­re, într–o zi s–ar putea să nu–și mai doreas­că să ne dăru­ias­că nici iubi­rea și nici căl­du­ra sufle­tu­lui lui. Atunci va dis­pă­rea de pe cer, lăsându–ne în Întu­ne­ric. Când vom simți lip­sa lumi­nii lui, îl vom cău­ta în tot Uni­ver­sul implorându–l să ne dăru­ias­că măcar un vârf infim din săge­ți­le lui, din cre­a­ția lui… Ne vom mul­țumi cu atât de puțin, cu o sin­gu­ră rază, o scân­te­ie din cre­a­ție, care să ne încă­l­zeas­că ini­mi­le. Așa voi fi și eu, acel soa­re care a stră­lu­cit oda­tă, care ne–a dăru­it spe­ran­ță, iubi­re, cuvin­te impre­sio­nan­te înși­ru­i­te în cre­a­ții admi­ra­bi­le, pe care oame­nii le–au ucis, poa­te din invi­die, poa­te din rău­ta­te, poa­te doar pen­tru că erau prea peri­cu­loa­se…

Ascul­tă Șoi­mu­le, află că am iubit căr­ți­le și ele m–au iubit pe mine. Nu mi–a fost ușor, am învă­țat mult, am citit mult, am făcut foar­te mul­te sacri­fi­cii ca să ajung aici. Am avut o copi­lă­rie cu mul­te încer­cări, dar am învă­țat să le ignor, să con­ti­nui să tră­iesc și să lupt pen­tru vise­le mele, pen­tru vise­le noas­tre. Ce fru­mos, poa­te dure­ros, dar, fără îndo­ia­lă fru­mos, am visat când eram copil… un caru­sel ce plu­tea pe cer, plin cu pere aurii… fruc­te­le ce îmi plă­ceau cel mai mult, ce iubeam… și voiam cu ori­ce chip să ajung la ele. Dar dru­mul către ele era peri­cu­los, plin de cap­ca­ne înșe­lă­toa­re… Era o mare pră­pas­tie între mine și acea bogă­ție spi­ri­tu­a­lă, comoa­ra mea, „pere­le de aur”. Cu cât săream mai sus, încer­când să prind măcar o pară, cu atât adân­cul pră­pas­ti­ei mi se părea mai neier­tă­tor. Și când, în sfâr­șit, eram aproa­pe de a o prin­de… am ezi­tat. Mi–a fost tea­mă să o apuc, ca să nu cad în pră­pas­tia sufle­tu­lui meu. Ezi­tam între curaj și tea­mă, între via­ță și moar­te, între rea­li­za­re și abis. Visul s–a oprit brusc și am rămas într–o mare incer­ti­tu­di­ne… Acum am înțe­les, tre­bu­ie să mor ca să renasc și să pot apu­ca „pere­le de aur” ale spi­ri­tu­a­li­tă­ții mele.

(frag­ment din roma­nul “Cer­cul Negru” — Lucian Ciu­chi­ță, care va apă­rea în luna mar­tie, la Libris Edi­to­ri­al).


Lucian Ciu­chi­ță este poet, roman­ci­er, dra­ma­turg, ese­i­st si sce­na­rist român. S‑a năs­cut la 10.02.1969, în Râm­ni­cu-Vâl­cea, jud. Vâl­cea; tatăl său, Apos­tol Ciu­chi­ță, ofi­țer de carie­ră, iar mama, Lucia Ciu­chi­ță (năs­cu­tă Scar­lat), era edu­ca­toa­re. A fost elev al Sco­lii Gene­ra­le Nr. 2 și a absol­vit Lice­ul Ener­ge­tic din Rm. Vâl­cea, in 1987. Este absol­vent al Facul­tă­ții de Ciber­ne­ti­că din ASE Bucu­res­ti (1988–1993). In 1999, obține doc­to­ra­tul in Ciber­ne­ti­că și Sta­tis­ti­că la ASE Bucu­res­ti.

A lucrat in Tele­vi­ziu­nea Româ­nă, in peri­oa­da 1990–2002, ca repor­ter spe­cial, redac­tor și rea­li­za­tor de emi­siuni. A ince­put acti­vi­ta­tea jur­na­lis­ti­că cu pri­ma emi­siu­ne stu­den­țeas­că „Gau­dea­mus”, ime­di­at după revo­lu­tia din ’89, fiind unul din­tre stu­den­ții revo­lu­țio­nari care au par­ti­ci­pat la eve­ni­men­te. In iunie 1990 este anga­jat redac­tor la redac­ția de știri a TVR. După rea­li­za­rea a două fil­me docu­men­ta­re, este pri­mit in Uniu­nea Cine­aș­ti­lor din Roma­nia, în mai 1991, în Aso­ci­a­tia Dra­ma­tur­gi­lor de Film.

A rea­li­zat pes­te 1000 de repor­ta­je si sute de emi­siuni, cele mai cunos­cu­te fiind: „Lege si fără­de­le­ge”, „Trans­fo­ca­tor”, „Actu­a­li­tăți”, „Poli­ția in acțiu­ne”, „Bună dimi­nea­ța”, pre­cum și rubrici in cadrul altor emi­siuni de cul­tu­ră și artă.

A fost pro­fe­sor uni­ver­si­tar și a pre­dat Sta­tis­ti­ca și Mode­la­re Eco­no­mi­ca la ASE, Uni­ver­si­ta­tea Româ­no-Ame­ri­ca­nă și Uni­ver­si­ta­tea N.Titulescu. De ase­me­nea, a pre­dat Eco­no­mie la Aca­de­mia de Poli­ție. In momen­tul de față este cer­ce­tă­tor sti­in­ți­fic aso­ci­at la Aca­de­mia Româ­nă.

Ca scri­i­tor, debu­tea­ză in 1996, cu volu­mul de poe­zii „Oameni si țăr­muri”, cu pre­fa­ța de Marin Sores­cu. Este dis­ci­po­lul maes­tru­lui Marin Sores­cu, cu care a avut o fru­moa­să cola­bo­ra­re, in ulti­mii ani de via­ță ai regre­ta­tu­lui scri­i­tor. Au urmat alte două volu­me de poe­zii, „Cău­tă­to­rul de zim­bri” și „Flo­ri­le bine­lui”, iar pri­mul roman, „Comi­sa­rul Caron-Dis­pa­ri­ția”, a fost publi­cat in 2005. In peri­oa­da 1997–2006 a publi­cat mai mul­te cărți eco­no­mi­ce și o ana­li­ză a feno­me­nu­lui tero­rist con­tem­po­ran.

A scris trei sce­na­rii de film de lung metraj și a rea­li­zat trei fil­me docu­men­ta­re. Până in momen­tul de față, a publi­cat 30 de cărți, atât volu­me de poe­zie cât și roma­ne, nuve­le, ese­uri. Cele două­spre­ze­ce roma­ne se găsesc în toa­te libră­ri­i­le din Româ­nia și se bucu­ră de apre­ci­e­rea citi­to­ri­lor.

Iată o lis­tă cu aces­tea: Insu­la Pur­ga­to­ri­u­lui (roman dis­to­pic); Copo­i­ul din Car­di­ff (roman poli­țist-filo­zo­fic), Tai­fun in adan­curi (thri­l­ler), Geme­nii lui Bor­mann (roman isto­ric), Celes­te-Pla­ne­ta Pur­ga­to­ri­u­lui (SF, fan­ta­sy), un volum de ese­uri filo­zo­fi­ce inti­tu­lat “Mona­da Ratiu­nii”, roma­nul pam­flet “Deser­tul flu­tu­ri­lor albi”, Sub­ma­ri­nul tero­ris­ti­lor (roman de spi­o­naj) si roma­nul semi-auto­bi­o­gra­fic, “250 de kilo­me­tri si un secol de amin­tiri”, “Pasă­rea de Foc a tine­re­ții” (roman), “Pluto­nul nătă­fle­ți­lor si alte poves­tiri”

In 25 iunie 2019, a fost lan­sat roma­nul “Cuți­te­le rosii”, la Muze­ul Națio­nal al Lite­ra­tu­rii Româ­ne. Roma­nul “L’i­le du pur­ga­to­ire”, lan­sat la Salon du Livre-Paris in data de 17 mar­tie 2019, se bucu­ră de recu­noaș­te­re inter­națio­na­lă, fiind pro­mo­vat in țări­le fran­co­fo­ne. Roma­nul amin­tit a fost lan­sat și la Salon du Livre de Montre­al 20–25 noiem­brie, 2019… De fapt, o dub­lă lan­sa­re, doa­re­ce cel mai recent roman, „Ce cau­tă poves­tea mea în fil­mul lor”, a fost lan­sat in data de 24 noiem­brie 2019, la Târ­gul Gau­dea­mus.

Lucian Ciu­chi­ță este cunos­cut inter­națio­nal și pen­tru pro­ce­sul de pla­gi­at pe care îl are cu 5 case de pro­duc­ție de la Hol­lywood, care au rea­li­zat fil­mul Esca­pe Plan, cu Arnold Schwar­ze­n­e­gger și Syl­ves­ter Sta­l­lo­ne in rolu­ri­le prin­ci­pa­le. Pro­du­ca­to­rii fil­mu­lui au folo­sit sce­na­ri­ul lui Lucian Ciu­chi­ță, dar au uitat să‑l trea­că pe gene­ric și, desi­gur, să‑i plă­teas­că drep­tu­ri­le cuve­ni­te. Un pro­ces ine­chi­ta­bil care durea­ză de sase ani și acum se află pe rol la Cur­tea de Apel Bucu­rești.

MN: Poet, roman­ci­er, dra­ma­turg, ese­i­st si sce­na­rist român redu­ta­bil, Lucian Ciu­chi­ță este pre­zent și în pagi­ni­le coti­dia­nu­lui onli­ne Man­ga­lia News.


Man­ga­lia News, 18.02.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele