Ananie Gagniuc – Că tot e Dragobetele…
Doamne, doamnă, cât am mai umblat după dumneata! Câtă curte ţi-am mai făcut, cât chin, chiu şi vai, să te cuceresc… Nu mă lăsai nici să te ţin de mână, nici de mijlocel, cel tras ca prin inel… Acum, poa’ să fie şi inelul lui Saturn, dar atunci erai subţirică la mijloc, de trăgeam cu puşca, luai foc! Acu’ trag cu duşca, îmi ia gura foc şi tu nu te mişti din loc. Deloc! Când am încercat să te sărut, m-ai repezit, că şi-acum îmi răsună-n urechi palma primită… Nu te lăsai deloc cucerită, ţi-am oferit flori, mi-ai dat fiori, ţi-am dăruit o brăţară, m-ai dat noaptea, la două, afară!… Îţi recitam poezii şi nu te puteam trezi, încercam pe la spate să mă furişez, ca să te îmbrăţişez, dar tu…, neam! Neam! Mai mult, ne-am… trezit cu maică-ta în dormitor, că şi-acum oasele mă dor, balenuţa mea, ce palmă grea avea!
Acum am liber drum, ba chiar tragi de mine ca de-un mâţ mort, te lepezi de-a tău capot, cât un cort, te unduieşti (atât cât eşti) pe lângă mine, valuri-valuri, urc cu privirea peste tine ca pe dealuri, mă-ndemni să pun mâna colo şi colo şi mă tot îndrepţi spre acolo, în timp ce eu mă gândesc la o bere, ce-o fi făcut Steaua, unde mi-e cafeaua şi dacă preşedintelui i s-a făcut safteaua…
De-aceea, doamnelor, toate la timpul lor, dați când bărbaţii vor tot, nu când… nu mai pot!
Îmi mai aduc aminte, doamnă… 😍
Ananie Gagniuc, februarie 2020.
MN: Vă invităm să vizionați aici și celelalte articole umoristice semnate de Maestrul Ananie Gagniuc și publicate de Mangalia News.
Mangalia News, 24.02.2020.
