Lucian Ciuchiță – Dialog cu Alter Ego-ul meu…

0
869
carturesti.ro%20

Pleoapele Scriitorului, pline de sânge uscat, se mișcară ușor, încercând să distingă pasărea albă de lângă el.

Șoimul se apropie încet, până îi ajunse lângă față, să fie mai bine văzut. Abia acum Scriitorul realiză că înaintea sa se afla un fermecător Șoim Alb, uriaș, care îl privea cu atenție.

– Șoim Alb, tu ești martorul meu în fața morții. Ia aminte la ceea ce îți voi relata și poartă cuvintele mele în zborul tău etern. Și astfel, prin cuvintele mele, vei deveni și tu nemuritor… Am cunoscut odată, în trecut, o mare iubire. Ceva ireal, ceva ce am iubit apoi toată viața mea: Cuvântul și Creația. Am lăsat în urmă toate durerile, umilințele, batjocura și trădările și m–am ghidat în viață după cuvinte și le–am așezat atât de frumos încât, cuvintele înșiruite de mine au devenit creații. Și nu m–am oprit aici, le–am așternut pe hârtie, pentru ca semenii mei să se bucure de ele, să pot atinge prin ele sensibilitatea, iubirea, puritatea și credința supremă, în speranța că oamenii vor deveni frumoși, puri, albi, așa ca tine. Eu tot mai cred că voi reuși și cât voi trăi nu voi conteni să sper…

Șoimul își undui capul spre stânga, apropiindu–se de urechea lui Kevin.

– Ce spui Șoim Alb ? Nu mai am timp să termin ceea ce mi–am propus, clepsidra își scurge ultimele picături ale vieții… poate într–o altă viață voi reuși să–mi obțin recunoașterea, sau… poate niciodată. Tu vei fi mesagerul meu, tu vei vorbi despre mine la nesfârșit. Până când, cineva te va asculta și va fi vrăjit de povestea ta. Atunci vei înțelege că nu am făcut nimic în zadar, căci cuvintele mele trăiesc odată cu mine și dacă ele vor exista, atunci cu siguranță exist și eu.

Șoim Alb clipi de două ori, în semn că a înțeles. Se mai aplecă încă o dată spre urechea Scriitorului.

Publicitate https://www.mangalianews.ro/

– Nu–mi pare rău pentru ce am iubit și încă mai iubesc… Sunt ca Soarele, care, și dacă este acoperit de nori, tot are puterea să strălucească. Durerile trec, așa cum vântul alungă norii, dar soarele, acel astru ceresc galben auriu, ne va lumina cu razele lui trupul și sufletele. Să nu ne batem joc de soare, într–o zi s–ar putea să nu–și mai dorească să ne dăruiască nici iubirea și nici căldura sufletului lui. Atunci va dispărea de pe cer, lăsându–ne în Întuneric. Când vom simți lipsa luminii lui, îl vom căuta în tot Universul implorându–l să ne dăruiască măcar un vârf infim din săgețile lui, din creația lui… Ne vom mulțumi cu atât de puțin, cu o singură rază, o scânteie din creație, care să ne încălzească inimile. Așa voi fi și eu, acel soare care a strălucit odată, care ne–a dăruit speranță, iubire, cuvinte impresionante înșiruite în creații admirabile, pe care oamenii le–au ucis, poate din invidie, poate din răutate, poate doar pentru că erau prea periculoase…

Ascultă Șoimule, află că am iubit cărțile și ele m–au iubit pe mine. Nu mi–a fost ușor, am învățat mult, am citit mult, am făcut foarte multe sacrificii ca să ajung aici. Am avut o copilărie cu multe încercări, dar am învățat să le ignor, să continui să trăiesc și să lupt pentru visele mele, pentru visele noastre. Ce frumos, poate dureros, dar, fără îndoială frumos, am visat când eram copil… un carusel ce plutea pe cer, plin cu pere aurii… fructele ce îmi plăceau cel mai mult, ce iubeam… și voiam cu orice chip să ajung la ele. Dar drumul către ele era periculos, plin de capcane înșelătoare… Era o mare prăpastie între mine și acea bogăție spirituală, comoara mea, „perele de aur”. Cu cât săream mai sus, încercând să prind măcar o pară, cu atât adâncul prăpastiei mi se părea mai neiertător. Și când, în sfârșit, eram aproape de a o prinde… am ezitat. Mi–a fost teamă să o apuc, ca să nu cad în prăpastia sufletului meu. Ezitam între curaj și teamă, între viață și moarte, între realizare și abis. Visul s–a oprit brusc și am rămas într–o mare incertitudine… Acum am înțeles, trebuie să mor ca să renasc și să pot apuca „perele de aur” ale spiritualității mele.

(fragment din romanul “Cercul Negru” – Lucian Ciuchiță, care va apărea în luna martie, la Libris Editorial).


Lucian Ciuchiță este poet, romancier, dramaturg, eseist si scenarist român. S-a născut la 10.02.1969, în Râmnicu-Vâlcea, jud. Vâlcea; tatăl său, Apostol Ciuchiță, ofițer de carieră, iar mama, Lucia Ciuchiță (născută Scarlat), era educatoare. A fost elev al Scolii Generale Nr. 2 și a absolvit Liceul Energetic din Rm. Vâlcea, in 1987. Este absolvent al Facultății de Cibernetică din ASE Bucuresti (1988-1993). In 1999, obține doctoratul in Cibernetică și Statistică la ASE Bucuresti.

A lucrat in Televiziunea Română, in perioada 1990-2002, ca reporter special, redactor și realizator de emisiuni. A inceput activitatea jurnalistică cu prima emisiune studențească „Gaudeamus”, imediat după revolutia din ’89, fiind unul dintre studenții revoluționari care au participat la evenimente. In iunie 1990 este angajat redactor la redacția de știri a TVR. După realizarea a două filme documentare, este primit in Uniunea Cineaștilor din Romania, în mai 1991, în Asociatia Dramaturgilor de Film.

A realizat peste 1000 de reportaje si sute de emisiuni, cele mai cunoscute fiind: „Lege si fărădelege”, „Transfocator”, „Actualități”, „Poliția in acțiune”, „Bună dimineața”, precum și rubrici in cadrul altor emisiuni de cultură și artă.

A fost profesor universitar și a predat Statistica și Modelare Economica la ASE, Universitatea Româno-Americană și Universitatea N.Titulescu. De asemenea, a predat Economie la Academia de Poliție. In momentul de față este cercetător stiințific asociat la Academia Română.

Ca scriitor, debutează in 1996, cu volumul de poezii „Oameni si țărmuri”, cu prefața de Marin Sorescu. Este discipolul maestrului Marin Sorescu, cu care a avut o frumoasă colaborare, in ultimii ani de viață ai regretatului scriitor. Au urmat alte două volume de poezii, „Căutătorul de zimbri” și „Florile binelui”, iar primul roman, „Comisarul Caron-Dispariția”, a fost publicat in 2005. In perioada 1997-2006 a publicat mai multe cărți economice și o analiză a fenomenului terorist contemporan.

A scris trei scenarii de film de lung metraj și a realizat trei filme documentare. Până in momentul de față, a publicat 30 de cărți, atât volume de poezie cât și romane, nuvele, eseuri. Cele douăsprezece romane se găsesc în toate librăriile din România și se bucură de aprecierea cititorilor.

Iată o listă cu acestea: Insula Purgatoriului (roman distopic); Copoiul din Cardiff (roman polițist-filozofic), Taifun in adancuri (thriller), Gemenii lui Bormann (roman istoric), Celeste-Planeta Purgatoriului (SF, fantasy), un volum de eseuri filozofice intitulat “Monada Ratiunii”, romanul pamflet “Desertul fluturilor albi”, Submarinul teroristilor (roman de spionaj) si romanul semi-autobiografic, “250 de kilometri si un secol de amintiri”, “Pasărea de Foc a tinereții” (roman), “Plutonul nătăfleților si alte povestiri”

In 25 iunie 2019, a fost lansat romanul “Cuțitele rosii”, la Muzeul Național al Literaturii Române. Romanul “L’ile du purgatoire”, lansat la Salon du Livre-Paris in data de 17 martie 2019, se bucură de recunoaștere internațională, fiind promovat in țările francofone. Romanul amintit a fost lansat și la Salon du Livre de Montreal 20-25 noiembrie, 2019… De fapt, o dublă lansare, doarece cel mai recent roman, „Ce caută povestea mea în filmul lor”, a fost lansat in data de 24 noiembrie 2019, la Târgul Gaudeamus.

Lucian Ciuchiță este cunoscut internațional și pentru procesul de plagiat pe care îl are cu 5 case de producție de la Hollywood, care au realizat filmul Escape Plan, cu Arnold Schwarzenegger și Sylvester Stallone in rolurile principale. Producatorii filmului au folosit scenariul lui Lucian Ciuchiță, dar au uitat să-l treacă pe generic și, desigur, să-i plătească drepturile cuvenite. Un proces inechitabil care durează de sase ani și acum se află pe rol la Curtea de Apel București.

MN: Poet, romancier, dramaturg, eseist si scenarist român redutabil, Lucian Ciuchiță este prezent și în paginile cotidianului online Mangalia News.


Mangalia News, 18.02.2020.



piese-auto-mangalia.ro



Leave a Reply