Paula Seling — Peste 50 de ani, dezechilibrul creat de încălzirea globală va fi uriaș. Noi nu vom mai fi, dar vor fi copiii noștri!

0
373

Sunt om ce încear­că sa redu­că emi­si­i­le de car­bon. Nu mănânc ani­ma­le, nu port pie­le sau blă­nuri, încerc sa con­sum și să pro­mo­vez pro­du­se­le loca­le.

Am inves­tit în pano­uri sola­re și încerc sî găsesc solu­ții pen­tru redu­ce­rea deșe­u­ri­lor de ori­ce fel. Merg la cum­pă­ră­turi cu pla­se­le mele, vân­ză­toa­re­le de la raft mă con­si­de­ră deja nebu­nă — “Hai­deți, doam­nă, pen­tru câte­va pungi…”. 😠 Din iubi­re pen­tru pla­ne­tă și pen­tru ani­ma­le!

Scriu ca nebu­na că arti­fi­ci­i­le nu sunt ok. Unii râd de mine. Am scris, nu demult, că lam­pi­oa­ne­le urcă, apoi cobo­a­ră și pro­voa­că incen­dii. NU AU NICIO LEGĂTURĂ CU DORINȚE CARE SE IMPLINESC, IDEALURI ȘI ALTELE. SUNT NIȘTE TÂMPENII! Mulți mi-au dat unfo­l­low și mă bucur. E în regu­lă că nu sunt pri­e­te­nă cu incon­ști­enți. Știu, e neplă­cut sa vezi ca cine­va îți spu­ne ca gre­șești, dar cere o tărie și o noble­țe sa înțe­legi ca ai greșit și sa faci ceva în legă­tu­ră cu asta.

Cum oare ma simt eu și mulți alții ce simt ca mine, acum, când vad neno­ro­ci­ri­le din Aus­tra­lia? Sau cele de la gra­di­na zoo­lo­gi­ca aprin­sa de LAMPIOANE?

Am avut acces la infor­ma­ții, par­ți­al înțe­leg ce greșim și mă simt datoa­re să spun des­pre asta, însă sunt prea puțini cei căro­ra le pasă.

Și așa, stau și mă îmbol­nă­vesc de nepu­tin­ță, mă con­damn pen­tru că nu pot să fac nimic pen­tru lumea asta. Nimic! Și sin­cer, nu mai pot să mă uit. Nu mai pot să vad ani­ma­le batjo­co­ri­te, bătu­te, muti­la­te, ursi împuș­cați, căței loviți de mașini, pe drum, ca urma­re a dis­pe­ră­rii în urma poc­ni­to­ri­lor și a arti­fi­ci­i­lor din noap­tea de Reve­li­on, ursu­leți cer­șind apa în incen­dii. Nu pot sa vad ani­ma­le scrum, la gra­di­na zoo­lo­gi­ca arsă, nu mai pot să vad câini cu petar­de în gură. Pen­tru că știu că urlu de mul­tă vre­me și prea puțini mă ascul­tă. Și ca mine sunt multi. Mulți pe care lumea îi con­si­de­ra c exa­ge­rea­ză, prea puțini, com­pa­ra­tiv cu cei ce rămân scu­fun­dați, comod, în obi­ce­iu­ri­le lor ce nu au nicio logi­că, dar care fac atât de mult rău natu­rii și ani­ma­le­lor.

Din păca­te, rea­li­ta­tea e mult mai gra­va decât se pre­zin­tă în pre­sa.

Ce pri­mă­va­ră fru­moa­să, azi, 3 ianu­a­rie…

Pes­te 50 de ani, deze­chi­li­brul cre­at de încă­l­zi­rea glo­ba­la va fi uri­aș. Noi nu vom mai fi, dar vor fi copi­ii noș­tri. Cui ii pasă că ei se vor lup­ta cu deșe­u­ri­le noas­tre, emi­se din como­di­ta­te, din “obi­ce­iuri”, de fapt ușor de evi­tat.

Sun­tem cu capul în nisip. Așa vom sta. Noap­te bună!

Pau­la Seling, 3 ianu­a­rie 2020.


Man­ga­lia News, Dumi­ni­că, 05.01.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply