Ovidiu Sorin Cupșa — Copile, vreau să rămâi în Constanța!

0
162

Con­stan­ța a deve­nit, după 1990, cen­tru uni­ver­si­tar. După gre­va foa­mei făcu­tă de stu­den­ții de la Mari­nă — gre­vă la care am par­ti­ci­pat și eu, în febru­a­rie ’90. În ace­lași an, în casa regre­ta­tu­lui pro­fe­sor Dumi­traș­cu, s‑a ela­bo­rat și actul de înfi­in­ța­re a Uni­ver­si­tă­ții “Ovi­di­us”. Astăzi, absol­ven­ții lice­e­lor con­stăn­țe­ne pot face cur­suri supe­ri­oa­re în Con­stan­ța, la uni­ver­si­tă­ți­le de stat sau pri­va­te. Totuși, mulți pre­fe­ră Bucu­rești­ul sau alte cen­tre uni­ver­si­ta­re.

Deși uni­ver­si­tă­ți­le con­stăn­țe­ne sunt bune, de cele mai mul­te ori moti­ve­le sunt lega­te de carie­ra ulte­ri­oa­ră. Pen­tru că, din păca­te, pia­ța mun­cii în Con­stan­ța e lip­si­tă de per­spec­ti­ve. Un loc de mun­că în spe­cia­li­ta­tea absol­vi­tă e de cele mai mul­te ori o Fata Mor­ga­na.

Doar cam jumă­ta­te din stu­den­ții mei de la Uni­ver­si­ta­tea Mari­ti­mă reu­șesc să ple­ce pe mare din cau­za lip­sei unor bur­se pen­tru cadeți și a unei flo­te comer­ci­a­le româ­nești. La alte spe­cia­li­tăți lucru­ri­le sunt și mai com­pli­ca­te. Sub jumă­ta­te din absol­ven­ții de uni­ver­si­tăți găsesc locuri de mun­că în spe­cia­li­ta­tea lor în Con­stan­ța. Mulți tineri accep­tă ori­ce fel de job, une­ori sub­ca­li­fi­cat, iar alții sunt nevo­iți să ple­ce spre alte ora­șe româ­nești sau euro­pe­ne.

Să fii tânăr și să pleci depar­te de fami­lia ta — nu e ușor. Să fii părin­te și să-ți ple­ce copi­lul în lume — e și mai greu. Dar când tine­rii plea­că din­tr-un oraș mare, pre­cum Con­stan­ța, e de‑a drep­tul revol­tă­tor. Un oraș care nu are inter­co­nec­ta­tă școa­la cu pia­ța mun­cii nu face decât să-și exporte vii­to­rul, accep­tând să moa­ră încet.

Lucru­ri­le se pot schim­ba numai printr‑o abor­da­re inte­gra­tă: admi­nis­tra­ție loca­lă, uni­ver­si­tăți, inves­ti­tori, guvern. Cre­a­rea unor par­curi indus­tri­a­le și a unor faci­li­tăți fis­ca­le de către admi­nis­tra­ția loca­lă poa­te atra­ge inves­ti­to­rii, care cau­tă un mediu favo­ra­bil.

Inves­ti­to­rii pot coo­pe­ra cu uni­ver­si­tă­ți­le pen­tru a selec­ta și pre­găti vii­to­rii absol­venți în regim de intern­ship. Uni­ver­si­tă­ți­le își pot adap­ta spe­cia­li­tă­ți­le și cifre­le de șco­la­ri­za­re pen­tru a răs­pun­de cere­rii loca­le. Guver­nul poa­te faci­li­ta prin înles­niri fis­ca­le pen­tru com­pa­nii și bur­se pen­tru stu­denți aceas­tă coo­pe­ra­re.

Un inves­ti­tor care ia în con­ce­siu­ne un teren pe mai nimic poa­te fi moti­vat să pre­ia absol­venți locali, să cali­fi­ce la locul de mun­că, să con­stru­ias­că cam­pu­suri pen­tru tineri spe­cia­liști și să se impli­ce în comu­ni­ta­te. Mul­ti­na­țio­na­le­le chiar au aceas­tă cul­tu­ră, pes­te tot în lume.

Guver­nul are ceva pro­gra­me de inte­gra­re a tine­ri­lor absol­venți, de recon­ver­sie și relo­ca­re. Des­tul de timi­de, dar mai pot fi upgra­da­te. Iar uni­ver­si­tă­ți­le își pot adap­ta spe­cia­li­tă­ți­le dacă exis­tă o cere­re în pia­ță.

Mai rămâ­ne ca admi­nis­tra­ția loca­lă să aibă cura­jul să cum­pe­re câte­va zeci de hec­ta­re de teren agri­col de pe teri­to­ri­ul UAT Con­stan­ța, să tra­se­ze niș­te dru­muri și să tra­gă uti­li­tăți, să dea niș­te scu­tiri la taxe­le și impo­zi­te­le loca­le și să eli­be­re­ze pe repe­de îna­in­te avi­ze și auto­ri­zări. Așa se cre­ea­ză par­cu­ri­le indus­tri­a­le!

Apoi să pro­mo­veze asta pe toa­te căi­le: misiuni eco­no­mi­ce, cana­le guver­na­men­ta­le, pre­să națio­na­lă și inter­națio­na­lă, site-uri de spe­cia­li­ta­te. Să țipe pes­te tot des­pre avan­ta­je­le noas­tre de oraș-port și dorin­ța de a atra­ge inves­ti­ții, până se prin­de tot mapa­mondul că ne-am schim­bat ati­tu­di­nea și sun­tem des­chiși.

Inves­ti­ți­i­le ini­ția­le se recu­pe­rea­ză înze­cit, eco­no­mic și soci­al. Și, mai cu sea­mă, ne ținem copi­ii aca­să. Cu cât mai mulți tineri spe­cia­liști sau cali­fi­cați vor rămâ­ne în Con­stan­ța, cu atât vom avea un vii­tor mai bun. Dacă ținem depar­te inves­ti­to­rii, de fapt ne ținem depar­te tine­re­tul.

Să ne fereas­că Dum­ne­zeu să rămâ­nem niș­te pen­sio­nari sin­guri, care-și văd copi­ii doar pe sky­pe, mes­sen­ger sau what­sa­pp. Hai să facem tot ceea ce e ome­neș­te posi­bil să ne ținem copi­ii aca­să! Să poa­tă trăi decent, să găseas­că un loc de mun­că, să-și con­stru­ias­că fami­lii, cari­e­re și case aici, nu într-un alt colț de lume. Nu vom reu­și pes­te noap­te să creăm o eco­no­mie loca­lă pros­pe­ră, dar tre­bu­ie să înce­pem de unde­va, alt­fel ne vom expor­ta masiv tine­rii, dece­nii la rând.

Eu vreau să-ncerc să-mi țin copi­ii aca­să. Tu?

Ovi­diu Sorin Cup­șa, 25 ianu­a­rie 2020.

MN: Din scri­e­ri­le conf. univ. dr. ing. Ovi­diu Sorin Cup­șa, coti­dia­nul onli­ne Man­ga­lia News a publi­cat mai mul­te pagini cu arti­co­le, pe care vi le ofe­rim AICI.


Man­ga­lia News, 26.01.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele