Lucian Ciuchiță — Ultimul Război Mondial

0
438

Apro­po de Iran… Sce­na­riu de film sau pre­mo­n­i­ție?

După ce bom­ba de pe sub­ma­ri­nul rusesc sub pavi­li­on nor­ve­gian, cu tero­risti ara­bi la bord, a lovit ora­şul New York din plin, aces­ta a dis­pă­rut în adân­curi, unde putea supra­vi­eţui cam trei luni – timp sufi­cient, cre­dea coman­do­ul tero­rist, să găseas­că un loc sigur, nea­tins de urmă­ri­le bom­bei.

La supra­fa­ţă, SUA, a răs­puns ime­di­at cu ace­ea­şi mone­dă, lansându–şi întreg arse­na­lul nuclear, nu doar asu­pra Mosco­vei, ci şi a altor duş­mani de pe întreg mapa­mondul.

Evi­dent, îna­in­te de a fi lovi­tă Mosco­va, la ordi­nul „ţaru­lui”, Rusia şi–a tri­mis şi ea arse­na­lul nuclear „în vizi­tă” la duş­mani – cam alţii decât aveau ame­ri­ca­nii. Res­tul de ţări, cu scu­turi la fel de nepu­tin­cioa­se pre­cum cel de la Deve­se­lu, nu au pre­ge­tat nici o cli­pă în a pro­ce­da ase­me­nea celor două super­pu­teri. Vâjâiau rache­te­le, umplând cerul, ca un roi de albi­ne afri­ca­ne, vino­va­te de un „mizi­lic” de cir­ca 2.000 de dece­se… în întrea­ga lor exis­tenţă…

Exem­plul lui Geor­ge W. Bush, care a redus uni­la­te­ral arse­na­lul ato­mic al Ame­ri­cii, pe măsu­ră ce Uniu­nea Sovi­e­ti­că se dez­in­te­gra, nu a fost urmat decât în vor­be de Admi­nis­tra­ţia Oba­ma – care îşi decla­ra­se ca obiec­tiv, fără a sta­bili un calen­dar, eli­mi­na­rea tota­lă a arme­lor nuclea­re…, dar cine l–ar putea acu­za pen­tru asta pe preşe­din­te­le Bara­ck Oba­ma?

Exem­plul lui Geor­ge W. Bush nu a fost urmat de nimeni, ba s–a întâm­plat toc­mai con­tra­ri­ul. Şi, la o adi­că la ce ar fi folo­sit o redu­ce­re? Fuse­se­ră pre­ve­ni­ţi de către Alan Robo­ck, pro­fe­sor de şti­inţe ale mediu­lui la Uni­ver­si­ta­tea Rutgers din SUA şi Owen Bri­an Toon, pro­fe­sor de şti­inţe atmosfe­ri­ce şi ocea­ni­ce la Uni­ver­si­ta­tea din Colo­ra­do, că un răz­boi nuclear „mic”, între două ţări care folo­sesc, în total, 100 de bom­be ato­mi­ce de dimen­siu­nea celei de la Hiro­shi­ma, adi­că mai puţin de jumă­ta­te din arse­na­lul Indi­ei şi Pakis­ta­nu­lui la un loc, ar putea pro­du­ce schim­bări cli­ma­ti­ce nemai­vă­zu­te în isto­ria ome­ni­rii.

După sce­na­ri­ul oame­ni­lor de şti­inţă, ce a deve­nit mai apoi cunos­cut drept „Iar­na nuclea­ră” – în afa­ra dis­tru­geri instan­ta­nee, va urma şi o scă­de­re a tem­pe­ra­tu­ri­le glo­ba­le sub pra­gul îngheţu­lui, chiar şi în pli­nă vară, dat fiind fap­tul că fumul pro­ve­nit de la incen­di­i­le pro­vo­ca­te de explo­zii nuclea­re, ridi­cat la o înă­lţi­me de 40 de kilo­me­tri în atmosfe­ră – aco­lo unde nu exis­tă ploi, ar fi atât de dens încât ar blo­ca raze­le Soa­re­lui, fiind esti­mat că ar fi nevo­ie de cel puţin zece ani pen­tru a se risi­pi. Din cele cinci mega­to­ne de negru de fum ajun­se ime­di­at în atmosfe­ră, o par­te se va întoar­ce îna­poi pe Pământ, în urma plo­i­lor.

După un an, tem­pe­ra­tu­ra medie de la supra­fa­ţa Pămân­tu­lui va scă­dea cu apro­xi­ma­tiv un grad – fapt ce va deter­mi­na scă­de­rea can­ti­tă­ţii pre­ci­pi­ta­ţi­i­lor, la 5 ani după răz­bo­i­ul nuclear, Pămân­tul fiind bine­cu­vân­tat cu 9% mai puţi­nă ploa­ie. Rea­cţi­i­le chi­mi­ce din atmosfe­ră vor dimi­nua stra­tul de ozon al Pămân­tu­lui, care pro­te­jea­ză pla­ne­ta de radi­a­ţi­i­le ultra­vi­o­le­te – un stu­diu făcut de către cer­ce­tă­to­rii ame­ri­cani Micha­el Mills, Owen Toon, Julia Lee–Taylor şi Alan Robo­ck, con­si­de­rând ine­vi­ta­bi­lă scă­de­rea cu 20–25% a can­ti­tă­ţii de ozon. Cal­cu­le­le ară­tau că pro­du­cţia prin­ci­pa­le­lor cere­a­le: grâu, orez, porumb şi soia ar putea fi redu­să cu 10%–40% timp de cinci ani. Cul­tu­ri­le agri­co­le ar fi dis­tru­se, iar foa­me­tea ar putea uci­de mare par­te din ome­ni­re.

Dacă acest răz­boi limi­tat poa­te avea ase­me­nea con­se­cinţe dra­ma­ti­ce asu­pra Pămân­tu­lui, ce s–ar întâm­pla în cazul unui con­flict nuclear major?, nu a fost o între­ba­re să le trea­că prin min­te declanşa­to­ri­lor „Ulti­mu­lui Răz­boi Mondi­al”.

Desi­gur, au avut „scu­za” că nu cre­deau prea mult în sce­na­ri­i­le oame­ni­lor de şti­inţă. Aveau drep­ta­te, în par­te, dar ome­ni­rii i–ar fi fost mult mai bine de ei şi–ar fi rea­min­tit măcar urmă­ri­le „glu­mi­ţei” (prin com­pa­ra­ţie) de la Hiro­shi­ma şi Naga­sa­ki. Lis­ta posi­bi­lă a ris­cu­lui ca arme­le nuclea­re să fie folo­si­te din greşe­a­lă – din pani­ca de după un inci­dent inter­na­ţio­nal, din cau­za unui sis­tem ata­cat infor­ma­tic, sau de către un lider nechi­b­zu­it al unei puteri nuclea­re, fuse­se com­ple­ta­tă de cea mai sum­bră teme­re: lan­sa­rea pre­me­di­ta­tă, găsi­tă ca o „solu­ţie” de o min­te bol­na­vă.

Da, a fost o „solu­ţie”… o „SOLUȚIE FINALĂ”!

Se ştia că dis­tru­ge­rea reci­pro­că este asi­gu­ra­tă în cazul folo­si­rii aces­to­ra împo­tri­va unei enti­tă­ţi care, şi ea, pose­dă arme nuclea­re… dar nu i–a păsat nimă­nui. Adă­pos­tu­ri­le nuclea­re şi reţe­le­le afe­ren­te s–au dove­dit insu­fi­cien­te pen­tru pro­te­ja­rea unui seg­ment nume­ros de popu­la­ţie.

Câte­va mii de oameni, poa­te doar sute, din­tre cei mai boga­ţi – şi nu nea­pă­rat din ţări­le cele mai boga­te, s–au năpus­tit în adă­pos­tu­ri­le con­stru­i­te din vre­me… spe­rând.

Spe­rând ce?

Ce puteai spe­ra, când nu s–au folo­sit „doar” bom­be ato­mi­ce „obi­ş­nu­i­te”, ci şi cu hidro­gen şi cu neu­troni? Că nu se aştep­ta nimeni la aceas­ta, e greu de cre­zut, se ştia foar­te bine dez­as­trul pro­dus, ca exem­plu, de pro­du­ce­rea şi tes­ta­rea arme­lor nuclea­re în URSS. S–a întâm­plat ceea ce era de aştep­tat.

Efec­te­le undei de şoc, radi­a­ţi­ei ter­mi­ce, şi a celei ioni­zan­te promp­te au fost ime­di­a­te pro­du­când dis­tru­geri mari în câte­va secun­de sau minu­te de la deto­na­re. Unda de şoc, pro­du­când modi­fi­ca­rea brus­că a pre­siu­nii aeru­lui a dobo­rât şi cele mai fal­ni­ce con­stru­cţii, în timp ce vân­tu­ri­le puter­ni­ce au dis­trus vege­ta­ţia şi au omorât toţi oame­nii care s–au aflat în calea lor.

În locul impac­tu­lui – aco­lo a avut loc explo­zia propriu–zisă s–au pro­dus cra­te­re imen­se din care par­ti­cu­le­le ridi­ca­te în atmosfe­ră (norul în for­mă de ciu­per­că) au reve­nit sub for­mă de depu­neri radi­oac­ti­ve – ale căror efec­te s–au mani­fes­tat ulte­ri­or pe peri­oa­de mari de timp, de la ore la ani. Norul radi­oac­tiv, depla­sat de vânt la dis­tanţe mari, oda­tă depus pe pământ, a afec­tat şi ace­le zone mai înde­păr­ta­te de locul impac­tu­lui. Pul­sul de unde elec­tro­mag­ne­ti­ce a gene­rat câm­puri elec­tri­ce de mii de volţi pe dura­te extrem de scur­te, fiind afec­ta­te comu­ni­ca­ţi­i­le şi reţe­le­le elec­tri­ce.

Radi­a­ţia lumi­noa­să a dus la orbi­rea prin arde­rea reti­nei, în timp ce radi­a­ţia ter­mi­că a pro­dus arsuri gra­ve fiinţe­lor vii, oameni, păsări şi ani­ma­le şi a incen­di­at instan­ta­neu toa­te mate­ri­a­le­le com­bus­ti­bi­le…

De par­că toţi Dum­ne­ze­ii din Ceruri ar fi fost Unul Sin­gur, lovi­rea ora­şu­lui New York cu o încăr­că­tu­ră ato­mi­că şi tot ce s–a petre­cut după ace­ea a fost doar un vis colec­tiv.
Un coş­mar. Un vis urât. Doar o viziu­ne înfri­co­șătoa­re…

Da, totul ar fi putut să se întâm­ple aşa – Lumea întrea­gă ar fi putut să dis­pa­ră – de par­că ea însă­şi ar fi fost doar un vis, şi acest lucru încă este posi­bil să se întâm­ple ori­când.

(frag­ment din roma­nul ”Sub­ma­ri­nul tero­riș­ti­lor” — Lucian Ciu­chi­ță).

MN: Vă invi­tăm, sti­mați citi­tori, să vizio­nați aici și cele­lal­te arti­co­le ce cuprind cre­a­ții ale scri­i­to­ru­lui Lucian Ciu­chi­ță, publi­ca­te de Man­ga­lia News.


Man­ga­lia News, 04.01.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply