Legenda lui Ac Baba – Șoimul Alb, piratul de la Cap Caliacra

0
447

Este unul din­tre cele fru­moa­se locuri de pe țăr­mul nos­tru pon­tic, un tărâm plin de legen­de. Este Capul Cal­i­a­cra (Kali­a­kra) – “capul fru­mos”, un pro­monto­riu impu­nă­tor ce lasă usca­tul și se avân­tă semeț în ape­le Mării Negre. Am mai vor­bit des­pre legen­da celor 40 de fecioa­re ce s‑au sacri­fi­cat aici pen­tru a scă­pa de cei ce doreau să le pân­gă­reas­că. Am scris și des­pre comoa­ra pier­du­tă a lui Lisi­mah, dar și des­pre Sfân­tul Nico­lae, cel căru­ia Dum­ne­zeu i‑a cre­at pământ sub picioa­re pen­tru a scă­pa de cei ce îl urmă­reau.

Astăzi rămâ­nem pe acest meleag al Dobro­gei isto­ri­ce, pen­tru a nara un alt mit. A supra­vie­țu­it gra­ție tra­di­ți­ei loca­le, fiind o legen­dă pe care o spun ade­sea oame­nii locu­lui și mai puțin cle­ri­cii. Este legen­da lui Ac Baba, publi­ca­tă pen­tru pri­ma și ulti­ma dată (din câte cunoaș­te sub­sem­na­tul), în 1938, în Ana­le­le Dobro­gei vol 3, de către pro­fe­so­rul Ion Lolu, din Bazar­gic (azi Dobrici). Este Legen­da lui Ac Baba.

Se spu­ne că oda­tă, tare de mult în zona Capu­lui Kal­i­a­cra (Cal­i­a­cra) tră­ia acest pirat musul­man ves­tit, Ac Baba, supra­nu­mit Șoi­mul Alb (Beyaz Șahin). Era un băr­bat de temut, iute la mânie, extrem de vio­lent și care omorâ­se mulți oameni nevi­no­vați. El jefu­ia și ardea mul­te din­tre mici­le vase comer­ci­a­le ce tre­ceau prin apro­pi­e­rea Capu­lui Kal­i­a­cra. Într‑o zi, Ac Baba a aflat că urmea­ză să trea­că aproa­pe de uscat o cora­bie albă, care ducea ade­vă­ra­te comori. Pira­tul și tova­ră­șii lui se avân­ta­ră ime­di­at la bor­dul vasu­lui lor, ieși­ră în larg, dădu­ră pes­te cora­bie și o ata­ca­ră. Mari­na­rii nu le rezis­ta­ră prea mult tâlha­ri­lor și căzu­ră repe­de pri­zo­ni­eri.

Ac Baba era însă furi­os și nu se bucu­ra de vic­to­rie. A des­co­pe­rit că veș­ti­le pri­mi­te erau fal­se: cora­bia nu trans­por­ta mare lucru, nici­de­cum vreo mare comoa­ră. Toc­mai atunci văzu că unul din­tre pri­zo­ni­eri, un bătrân, ține ceva ascuns sub hai­na sa lar­gă. Pira­tul cre­zu că este ceva de preț și fără să stea mult pe gân­duri, îl stră­pun­se pe bătrân cu sabia iar aces­ta muri pe loc.

Ceva de preț ascun­se­se omul dar nu vreo comoa­ră, așa cum cre­zu­se Șoi­mul Alb. Ascun­se­se un prunc, un băi­at, abia de câte­va săp­tămâni năs­cut. Minu­ne mare, copi­lul nu fuse­se atins de sabia pira­tu­lui. Prun­cul se tre­zi­se și îi zâm­bea tâlha­ru­lui furi­os. Atunci, în ini­ma lui Ac Baba ceva se rup­se… Luă copi­lul, lăsă cora­bia și pra­da tova­ră­și­lor săi și ple­că la țărm. Ac Baba era răvă­șit, înțe­le­se dintr‑o dată ce nemer­ni­cii făcu­se iar zâm­be­tul ace­la de prunc nevi­no­vat îl schim­bă ca prin minu­ne. Clă­di o casă pe țăr­mul pro­monto­ri­u­lui și trăi aco­lo, cres­când sin­gur copi­lul. De pira­te­rie nu se mai apu­că nici­o­da­tă…

Deve­nit acum alt om, Șoi­mul Alb îi pre­ve­nea pe mari­nari de peri­co­le, îi ves­tea să nu se apro­pie prea mult de malul ace­la plin de tâlhari sau de stân­ci­le în care coră­bi­i­le puteau eșua. Cum făcea asta? În fie­ca­re sea­ră aprin­dea un foc mare, care se vedea foar­te bine din larg. Ziua, ridi­ca pe stâlpi îna­lți de lemn câte 80 de piei de oaie, albe, lega­te între ele, ce flu­tu­rau în vânt. Așa a sal­vat mult mai mul­te vieți decât lua­se pe vre­mea pira­te­ri­ei. Se ruga mereu și făcea doar fap­te bune, cerând divi­ni­tă­ții să îl ier­te pen­tru tot ceea ce făcu­se rău. Oame­nii locu­lui l‑au vene­rat ca pe un sfânt iar când a tre­cut în nefi­in­ță l‑au înmor­mân­tat pe locul în care altă­da­tă, el făcea focu­ri­le de aver­ti­za­re. Abia atunci, fiul său, cel găsit pe cora­bie, a pără­sit Dobro­gea ple­când în lume să își cau­te ori­gi­ni­le și poves­tea sa…

O minu­ne s‑a petre­cut și după moar­tea lui Ac Baba: după o furt­u­nă, s‑a sur­pat cre­as­ta dea­lu­lui iar sar­co­fa­gul său (!) a căzut în apă. Nu s‑a scu­fun­dat deși era de pia­tră și după zile bune a fost găsit de pes­cari și adus la țărm, unde a fost înmor­mân­tat. Unii spun că Ac Baba s‑ar fi creș­ti­nat și că el ar fi de fapt Sfân­tul Nico­lae Coră­bie­rul, cel al cărui lăcaș de cult se găseș­te astăzi chiar la capă­tul pro­monto­ri­u­lui. Cine știe? Nimeni nu poa­te răs­pun­de la aceas­tă între­ba­re …

Bibli­o­gra­fie – “Coas­ta de Argint în legen­de” – Ion Lolu / Ana­le­le Dobro­gei 1938, vol.3 (colec­ție de legen­de cule­se de la Dr.Nuri, avo­cat Omer Halid, Ber­ber Isma­il, Ște­fan Pet­cu­les­cu, prof. Cus­ma­nof, Geor­ges­cu Bal­cic, învă­ță­to­rul Mușat, S Rossci, Valen­tin Pru­ne­scu, N. Cher­tea, D Ruscof.

Foto – pic­turi Dimi­trie Știu­bei: Capul Cal­i­a­cra și coră­bii pe Marea Nea­gră.

Arti­col scris de Cris­ti­an Cea­le­ra.

MN: Jur­na­lis­tul, scri­i­to­rul și isto­ri­cul Cris­ti­an Cea­le­ra are mai mul­te arti­co­le publi­ca­te și în coti­dia­nul Man­ga­lia News. Vă invi­tăm să le (re)vedeți AICI.


Man­ga­lia News, 19.01.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele