JAPONIASPIRITUL SAMURAIULUI. In Memoriam Tojimura Sensei, cel care m‑a ajutat să‑l descopăr pe MUSASHI

0
148

JAPONIASPIRITUL SAMURAIULUI. In Memo­ri­am Toji­mu­ra Sen­sei, cel care m‑a aju­tat să‑l des­co­păr pe MUSASHI

Nu voi mai face nimic de care să-mi pară rău!”

Dragi pri­e­te­ni,

De curând am ter­mi­nat de citit cele două volu­me ale cărţii ”MUSASHI”, scri­să de mare­le poves­ti­tor japo­nez Eiji Yoshi­ka­wa.

Am notat mai jos, pen­tru mine și pen­tru voi, câte­va din­tre pasa­je­le care mi s‑au părut mai rele­van­te pen­tru a înţe­le­ge spi­ri­tul popo­ru­lui japo­nez, atât de încer­cat de‑a lun­gul vre­mu­ri­lor şi atât de cum­plit lovit în zile­le noas­tre… Vă invit cu căl­du­ră să citi­ţi cele două volu­me ce conţin “o poves­te de care nu te mai poţi des­prin­de”.

MUSASHI – Eiji Yoshi­ka­wa, Edi­tu­ra Poli­rom, 2004.

Uimi­toa­rea poves­te a lui Miya­mo­to Musa­shi, cel mai fai­mos samu­rai din isto­ria Japo­ni­ei, con­ti­nuă să fas­ci­ne­ze mili­oa­ne de citi­tori din întrea­ga lume.

Un roman în marea tra­di­ţie a nara­ţiu­nii japo­ne­ze. O car­te vie, rafi­na­tă şi pli­nă de ima­gi­na­ţie, abu­n­dînd în per­so­na­je memo­ra­bi­le, mul­te din­tre ele rea­le. Împle­tind dra­gos­tea neîm­păr­tă­şi­tă cu răz­bu­na­rea şi cu dăru­i­rea abso­lu­tă faţă de Calea Samu­ra­i­u­lui, Musa­shi zugră­veş­te în chip remar­ca­bil o lume care ne este foar­te puţin cunos­cu­tă”. (New York Times).

Volu­mul I, pag.171: “Vreau să tră­iesc o via­ţă deo­se­bi­tă. Şi vreau lucrul ăsta pen­tru că m‑am năs­cut om”.

Pag. 454: …Îşi desfă­cu săcu­leţul de shu­gyo­sha, scoa­se un car­neţel şi niş­te foi de hîr­tie împă­tu­ri­te. Le folo­sea pen­tru a‑şi nota gân­du­ri­le din tim­pul călă­to­ri­i­lor, expre­sii zen, date geo­gra­fi­ce, poveţe către ele însu­şi şi, une­ori, câte o schi­ţă suma­ră a ceea ce i se părea lui mai inte­re­sant. Des­chi­se car­neţe­lul, luă pen­su­la şi pri­vi fix coa­la albă de hîr­tie. Apoi scri­se: “Nu voi mai regre­ta abso­lut nimic”.

El scria dese­ori hotă­rî­ri­le pe care le lua şi con­sta­ta­se că lucrul aces­ta îi făcea bine. Tre­bu­ia să şi le repe­te dimi­nea­ţa şi sea­ra, ca pe o rugă­ciu­ne. De ace­ea îşi ale­gea cuvin­te­le uşor de ţinut min­te, ca să le poa­tă reci­ta, ca pe niş­te poe­zii.

Se uită la ceea ce scri­se­se, modi­fi­că şi apoi citi: “Nu-mi voi mai regre­ta fap­te­le”.

Mur­mu­ră de cîte­va ori cuvin­te­le, dar tot era nemulţu­mit. Le schim­bă iar:

Nu voi mai face nimic de care să-mi pară rău!”

Mulţu­mit de a tre­ia vari­an­tă, puse pen­su­la jos. Deşi scri­se­se cele trei pro­po­zi­ţii cu ace­ea­şi intenţie, pri­me­le două însem­nau că nu va regre­ta nimic, indi­fe­rent dacă era bine sau rău, pe cînd a tre­ia sub­li­nia hotă­rîrea lui de a pro­ce­da în aşa fel încît să nu regre­te pe urmă.

Musa­shi repe­tă de câte­va ori hotă­rîrea lua­tă, dîn­du-şi sea­ma că era un ide­al pe care nu‑l va atin­ge dacă nu-şi dis­ci­pli­nea­ză sufle­tul şi min­tea. Ori­cum, tre­bu­ia să urmeze aceas­tă cale.

– Voi reu­şi într‑o bună zi! îşi jură el, înfi­gîn­du-şi legă­mîn­tul ca pe o ţea­pă în ini­mă.

Volu­mul II, pag.138: …În felul lui, adop­ta­se ati­tu­di­nea ţăra­ni­lor. Din ziua ace­ea, a deve­nit slu­ji­to­rul natu­rii. A înce­tat să-şi mai impu­nă voinţa asu­pra ei şi a lăsat‑o să-şi urmeze cur­sul, cău­tând în ace­la­şi timp şi posi­bi­li­tă­ţi ce nu erau la înde­mî­na celor­la­lţi locu­i­tori ai cîm­piei.

Ace­lea­şi reguli tre­bu­ie apli­ca­te şi în cazul guver­nă­rii oame­ni­lor, îşi spu­se în sinea lui. În car­neţel notă: Nu încer­ca să te pui de‑a cur­mezi­şul în calea Uni­ver­su­lui. Şi, mai întâi, asi­gu­ră-te că ştii aceas­tă cale!

Pag.433: – Dacă reu­şeşti să suporţi gre­u­tă­ţi­le, bucu­ria pe care o vei simţi la urmă va fi mai mare decît dure­rea de-acum”, spu­se Musa­shi solemn. Zi de zi, oră de oră, oame­nii sunt pur­ta­ţi rînd pe rînd de valu­ri­le dure­rii şi ale plă­ce­rii. Dacă încear­că să aibă par­te numai de plă­ceri, nu mai tră­iesc cu ade­vă­rat. Şi-atunci, plă­ce­rea dis­pa­re”.

Pag.437 — Musa­shi: Ori­ci­ne urma Calea Sabiei era expus unui per­ma­nent peri­col. Dacă supra­vi­eţu­ia dintr‑o încă­ie­ra­re strîn­să, exis­tau toa­te şanse­le ca prin aceas­ta să-şi facă noi duş­mani, să se expu­nă unui nou peri­col. Peri­co­lul era pia­tra de gre­sie pe care un om de arme îşi ascu­ţea spi­ri­tul. Duş­ma­nii erau das­căli deghi­za­ţi.

Să te înveţe peri­co­lul să fii tot tim­pul în aler­tă, chiar şi când dormi, să înveţi mereu de la duş­mani, să-ţi folo­seşti sabia ca pe un mij­lo­c­de a‑i lăsa pe alţii să tră­i­as­că, să-ţi ţii pati­mi­le în frîu, să dobîn­deşti cunoş­tinţe, să împăr­tă­şeşti bucu­ri­i­le cu alţii –, toa­te aces­tea erau ine­ren­te Căii Sabiei.

Pag.478: …Koet­su spu­se:
– Eşti sigur că asta vrei să faci ? Renu­nţi la pre­o­ţie, aşa, în doi timpi şi trei miş­cări ?
Mata­hachi:
– Da. Ori­cum, sen­sei mi‑a spus să mă întorc la via­ţa obi­ş­nu­i­tă când doresc.
– Hmmm!
– Mi‑a mai spus că nu tre­bu­ie nea­pă­rat să stai la tem­plu ca să prac­tici dis­ci­pli­na reli­gi­oa­să. E mai difi­cil, dar mai meri­to­riu dacă reu­şeşti să te con­tro­lezi şi să-ţi păs­trezi cre­dinţa în mij­lo­cul min­ciu­ni­lor, al coru­pţi­ei şi con­flic­te­lor – toa­te aces­te lucruri mize­ra­bi­le din lumea de afa­ră -, decît în con­di­ţi­i­le cura­te şi pure ale unui tem­plu.
–   Sunt con­vins că are drep­ta­te.

Pag.533: …Pe Musa­shi îl tre­cu­ră fiori când îşi văzu ban­da roşie jos.

Nici­o­da­tă în via­ţa asta, se gân­di el, nu va mai întâl­ni un adver­sar ca aces­ta”. Simţi un val de admi­ra­ţie şi res­pect inundîndu‑i sufle­tul. Îi era recu­nos­că­tor lui Koji­ro pen­tru ce‑i ofe­ri­se omul din el. Ca forţă, ca voinţă de a lup­ta, el îi era supe­ri­or lui Musa­shi şi, poa­te, toc­mai din pri­ci­na asta reu­şi­se Musa­shi să biru­ie.

Oare ce îi dădu­se lui Musa­shi forţa de a‑l învin­ge pe Koji­ro? Pri­ce­pe­rea? Aju­to­rul zei­lor? Musa­shi ştia că nu era nici una din aces­tea, dar nu putea să dea un răs­puns. Cu sigu­ranţă că a fost ceva mult mai impor­tant decât forţa şi decât pro­vi­denţa.

Koji­ro îşi puse­se încre­de­rea în sabia forţei şi a înde­mî­nă­rii.

Musa­shi se încre­zu­se în sabia sufle­tu­lui. Aceas­ta a fost sin­gu­ra dife­renţă din­tre ei.


Musa­shi. Vol 2 — Poar­ta spre glo­rie — Eiji Yoshi­ka­wa

In cli­pa în care își dădu sea­ma că atin­se­se vâr­ful, voin­ța sa încor­da­tă plesni ca o coar­dă de arc. Pe cul­me, vân­tul îi biciu­ia spa­te­le cu nisip și pie­tre. Aici, la hota­rul din­tre cer și pământ, Musa­shi simți o bucu­rie de nedes­cris umflându‑i piep­tul, umplându‑i întrea­ga fiin­ță. Spi­ri­tul omu­lui și spi­ri­tul mun­te­lui săvâr­șeau mărea­ța ope­ră a con­to­pi­rii în imen­sa întin­de­re a natu­rii, în zori. Învă­lu­it de un extaz divin, dormi som­nul păcii”.

.….….….….….….….….….….….….….….….….….….….….….

T. L, Memo­rii, Miami, mar­tie 2011.

Mulţu­mesc, Toji­mu­ra Sen­sei, drag Ronin, Samu­rai rătă­ci­tor... 永遠の休息!


Man­ga­lia News, 21 ianu­a­rie 2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele