IN MEMORIAM VASILE COJOCARU (n.17 ianuarie 1950 — d.20 ianuarie 2010)

0
109

Astăzi, 17 ianu­a­rie 2020, acto­rul Vasi­le Cojo­ca­ru ar fi împli­nit 70 de ani.

Avea doar 60 de ani, abia împli­niți, atunci când a ple­cat din­co­lo, într‑o zi geroa­să de ianu­a­rie a anu­lui 2010. În 20 ianu­a­rie se împli­nesc 10 ani de când cei care l‑au iubit îi duc dorul și se vor întâl­ni pe sce­na și în sala Tea­tru­lui de Stat Con­stan­ța pen­tru a spu­ne acest lucru, fie­ca­re în felul său.

Luni, 20 ianu­a­rie, de la ora 19.00, cole­gii, foș­tii stu­denți, pri­e­te­nii, fami­lia, spec­ta­to­rii sunt invi­tați de Tea­trul de Stat Con­stan­ța, să par­ti­ci­pe la un eve­ni­ment artis­tic IN MEMORIAM VASILE COJOCARU.

Intra­rea este libe­ră.

Actor, poet, pro­fe­sor de acto­rie, Vasi­le Cojo­ca­ru, Ică, pen­tru pri­e­te­ni, a mar­cat în mul­te și fru­moa­se feluri via­ța cul­tu­ra­lă a ora­șu­lui în care s‑a năs­cut și vie­ți­le con­stăn­țe­ni­lor care l‑au întâl­nit.

Vasi­le Cojo­ca­ru a debu­tat la Con­stan­ța, în 31 octom­brie 1974, oda­tă cu regi­zo­rul Sil­viu Pur­că­re­te. A fost un actor splen­did, cu un talent cople­și­tor, cu o voce excep­țio­na­lă, gra­vă și pătrun­ză­toa­re.

A rea­li­zat pes­te 50 de roluri pe sce­na tea­tru­lui, a scris sce­na­rii de tea­tru antic, cuple­te de musi­cal, a jucat în fil­me, a publi­cat mai mul­te volu­me de poe­zie, con­sa­crân­du-se ca o mare per­so­na­li­ta­te cul­tu­ra­lă a ora­șu­lui pe care l‑a iubit.

A lăsat în urmă amin­tiri fru­moa­se și regre­te sfâși­e­toa­re.

****************

În 2001, regre­ta­ta Geor­ge­ta Măr­to­iu, secre­tar lite­rar al tea­tru­lui con­stăn­țean, scria des­pre Vasi­le Cojo­ca­ru, în volu­mul „Tha­lia ex Pon­to”:

Toa­te rolu­ri­le juca­te de Vasi­le îl ates­tă ca pe un actor cu mare per­so­na­li­ta­te, cu gân­di­re îna­l­tă şi cu inte­li­genţă de sub al cărei con­trol nu sca­pă nimic. O sta­re impre­ci­să şi neli­ni­ş­ti­toa­re de tris­teţe, zădăr­ni­cie, aspi­ra­ţie spre impo­si­bil sau spre nică­ieri, venind toa­te de din­co­lo de cuvin­te­le tex­tu­lui, învă­lu­ie ero­ii săi dra­ma­tici, apropiindu‑i de sufle­tul spec­ta­to­ru­lui şi fixându‑i defi­ni­tiv aco­lo, mai bine decât ar face‑o vor­be­le. Mă gân­desc la Val Xavi­er („Omul în pie­le de şar­pe”), la Abel, fiul cel bun din fai­mo­sul spec­ta­col „Jocul vieţii şi al morţii în deşer­tul de cenu­şă”, la Leo­nard Bra­zil („Cum se numeau cei patru Bea­tles?”), la Boian­giu („Tră­su­ra la sca­ră”) sau la El („Nu sunt Tur­nul Eiffel”), rol în care a fruc­ti­fi­cat şi nebă­nu­i­te cali­tă­ţi muzi­ca­le. Dar mă gân­desc în spe­cial la rolu­ri­le din dra­ma­tur­gia anti­că: Ores­te („Legen­de­le Atri­zi­lor”), din nou Ores­te („Andro­ma­ca”), Odi­seu („Hecu­ba”) şi mai ales la stră­lu­ci­to­rul său Oedip, căru­ia acto­rul i‑a con­fe­rit uma­ni­ta­te vie şi cal­dă, indi­ci­bi­lă sfâşi­e­re şi reţi­nu­tă tris­teţe, într-un cuvânt, măreţie tra­gi­că, dar ome­neas­că.

A rea­li­zat, în 25 de ani, apro­xi­ma­tiv cinci­zeci de per­so­na­je, foar­te mul­te de dimen­siuni copleşi­toa­re, însă soco­tesc că e depar­te de a fi dat la ive­a­lă tot ceea ce poa­te. Cred că rolu­ri­le mari încă îl aşteap­tă — poa­te Richard, poa­te Faust. Poa­te că ele îi vor încu­nu­na o via­ţă ca o fla­că­ră pusă în slu­j­ba tea­tru­lui.

Vasi­le Cojo­ca­ru este un foar­te înzes­trat om al con­de­iu­lui, cunos­că­tor al marii lite­ra­turi şi al sub­ti­li­tă­ţi­lor lim­bii. A cre­at sce­na­ri­i­le mari­lor spec­ta­co­le de tea­tru antic „Oedip” şi „Tro­ia”, folo­sind nu doar dra­ma­tu­gia, ci şi lite­ra­tu­ra epi­că a ace­lei peri­oa­de. A scris cuple­te­le pen­tru musi­ca­lul „Rege­le cerb”. Cu can­doa­re şi umor, a inves­ti­gat uni­ver­sul copi­lă­ri­ei, publi­când un minu­nat volum de ver­suri, „Expe­di­ţii în mini­a­tu­ră” (Ed. Ion Cre­an­gă, 1980), cu lirism şi melan­co­lie cen­zu­ra­tă, pe ace­la al iubi­rii, „Imper­fec­te­le melan­co­lii” (Ed. Alba­tros, 1983). A cre­at tex­tul spec­ta­co­lu­lui de ver­suri şi muzi­că „Lecţie de dra­gos­te la pri­ma vede­re”, pe care l‑a jucat şi cân­tat împre­u­nă cu Liviu Mano­la­che”.


Man­ga­lia News, 17.01.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele