Florin Iordanoaia — FRAM, la 3O de ani!

0
210

La 20 ianu­a­rie 1990, am par­ti­ci­pat la înfi­inţa­rea Fede­ra­ţi­ei Româ­ne de Arte Marţi­a­le, la Bucu­reşti. Am fost mem­bru al fede­ra­ţi­ei pînă în anul 2004, dar şi după acest an, am rămas cu sufle­tul la aceas­tă fede­ra­ţie, la spe­ranţe­le pe care le-am avut în acel moment exce­pţio­nal, cînd ală­tu­ri de foar­te mulţi oameni ini­moşi, am con­tri­bu­it, cu puţin, la înfi­inţa­rea ei.

Înfi­inţa­rea FRAM ne‑a adus în ace­ea­şi sală, cred sin­cer, pe toţi cei care atunci cre­deam în ide­ea nobi­lă a arte­lor marţi­a­le, indi­fe­rent de ori­gi­ne, a dezvol­tă­rii neîn­gră­di­te şi a afir­mă­rii noas­tre per­so­na­le.

După 10 ani de prac­ti­că şi de spe­ranţe, între anii 1980–1990, la Insti­tu­tul de Mari­nă „Mir­cea cel Bătrîn”, din Con­stanţa, unde am înce­put antre­na­men­te, ca fiind cel mai mic din­tre cole­gii de gru­pă, după ani de antre­na­men­te­le gre­le, de spe­ranţe şi aştep­tări, dintr‑o dată, la 20 ianu­a­rie 1990, m‑am tre­zit ală­tu­ri de mulţi oameni, des­pre a căror exis­tenţă şti­am, dar nu‑i întîl­ni­sem pînă atunci, care au venit aco­lo cu ace­la­şi scop şi ace­leași spe­ranţe.

Înfi­inţa­rea fede­ra­ţi­ei ne‑a ofe­rit posi­bi­li­ta­tea „ieşi­rii la supra­fa­ţă”, a pre­zen­tă­rii cărţi­lor noas­tre de vizi­tă rea­le, fără tea­ma de a fi opri­ţi, anche­ta­ţi şi chiar pedep­si­ţi. Unii din­tre cei pre­zenţi în sală, atunci, au rela­tat des­pre situ­a­ţi­i­le difi­ci­le prin care au tre­cut. De la alţii am aflat în anii urmă­tori.

În anul 1996, am fost unul din­tre cele două per­soa­ne, care ne-am dorit reu­ni­fi­ca­rea, cu cei care îşi ale­se­se­ră un alt drum. Marea majo­ri­ta­te a cole­gi­lor nu au dorit asta, au votat împo­tri­va reu­ni­fi­că­rii şi după un an, FRAM s‑a spart în mai mul­te fede­ra­ţii. Poa­te că era ceva nor­mal să se întîm­ple aşa, poa­te au fost orgo­lii prea mari, poa­te că a fost mai bine, ca fie­ca­re stil să mear­gă pe un drum al său. Poa­te uno­ra, dez­bi­na­rea le‑a adus ceea ce şi-au dorit! Bani şi pute­re! Mie mi‑a cre­at difi­cul­tă­ţi, avînd la club două secţii cu sti­luri dife­ri­te, care din 1997, au fost afi­li­a­te în două fede­ra­ţii dife­ri­te.

Nu vreau acum să fac ana­li­ze, să judec pe cine­va, dar văzînd ceea ce se întîm­plă în arte­le marţi­a­le, după 30 de ani, pot să afirm că nu îmi pla­ce, nu asta am dorit atunci cînd am votat pen­tru înfi­inţa­rea FRAM.

Acum, Arte­le Marţi­a­le, sînt dez­bi­na­te, din mul­te moti­ve, dar cel mai rău este că au ajuns să le repre­zin­te, să „antre­ne­ze” sau să le pro­mo­veze, per­soa­ne, care nu au valoa­re, nu ştiu un stil, nu au avut rezul­ta­te, doar au pro­fi­tat de un con­text şi de dez­bi­na­re! Doar banii mai con­tea­ză, pen­tru unii din­tre „cole­gii” noş­tri, iar noi nu am fost în sta­re să‑i oprim din ceea ce înseam­nă „demer­sul lor de detur­na­re a sen­su­lui nobil al Arte­lor Marţi­a­le!”.

Îna­in­te de 1990 erau mulţi colegi, mem­bri fon­da­tori ai fede­ra­ţi­ei, care au rezis­tat unui regim abe­rant şi opre­siv, con­du­ceau gru­pe de spor­tivi şi făceau mari efor­turi pen­tru a nu fi opri­ţi din dru­mul lor. Acum, în demo­cra­ţie şi liber­ta­te, tot felul de per­soa­ne, nule şi nea­ve­ni­te, fără pre­gă­ti­re, fără stu­dii, fără rezul­ta­te şi mai ales, fără valoa­re, con­duc spor­ti­vii, clu­bu­ri­le… Spre ce oare? Că nu sea­mă­nă cu Arte­le Marţi­a­le! Nu sea­mă­nă cu ceea ce ne-am dorit noi în 1990.

Le doresc tutu­ror mem­bri­lor FRAM, mul­tă sănă­ta­te şi numai bine!

La mulţi ani, FRAM!

Flo­rin Ior­da­noa­ia, 19 ianu­a­rie 2020.


Man­ga­lia News, 20.01.2020.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele