Știrea morții Cristinei Țopescu m-a bulversat. Nu neapărat faptul în sine, până la urmă, suntem siguri doar de două evenimente din viața noastră, că ne naștem, și apoi murim. Ce m-a bulversat, a fost felul în care a murit: singură.
După trei săptămâni, vecina a decis să sune la 112 și să reclame acest lucru. Vecina, înțelegeți? Toți ”prietenii” ei, poate rudele, NIMENI, nu a găsit de cuviință să verifice dacă Cristina mai trăiește. Acest lucru spune foarte multe despre costurile unei vieți trăite în lumina reflectoarelor, uneori insurmontabile. Doamne, nimeni nu a căutat-o!
Din punctul meu de vedere, cel mai cumplit lucru care ți se poate întâmpla, este să nu ai pe nimeni cu adevărat aproape de tine… Este o temă de reflecție pentru noi toți. Avem nevoie să menținem, să construim și să dezvoltăm relații interumane suficient de puternice și stabile, în așa fel încât să nu murim atât de singuri… Poate, să fim mai atenți la relațiile cu cei din jurul nostru, poate să lăsăm orgoliile la o parte, poate să dăruim mai mult, poate să fim mai solidari unul cu celălalt.
Lecția pe care ne-a dat-o în această seară Cristina, este una dintre cele mai cumplite, dacă nu cea mai aspră! Din punctul meu de vedere, să mori singur și neștiut de nimeni, este cel mai cumplit lucru care i se poate întâmpla cuiva. Dumnezeu s-o ierte!
Adrian Trica, 12 ianuarie 2020. MN: RIP, Cristina…
Mangalia News, 12.01.2020.
