Lucian Ciuchiță, Monada Rațiunii — episodul 3: Ignoranţă sau eşuare în comoditate? | Despre arta momentului | Ciudatul din metrou

0
452

Igno­ranţă sau eşu­a­re în como­di­ta­te?

Exis­ta, şi  asta se întâm­plă chiar şi acum, în  zile­le astea, o silă cum­pli­tă faţă de cuvân­tul scris. Cei mai mulţi oameni fac aler­gie şi la com­ple­ta­rea unui sim­plu for­mu­lar sau a unei bana­le chi­tanţe, pur şi  sim­plu, nu pot, şi nici nu vor, să se expri­me în  scris. Oare de ce? Cu ce te mulţu­meş­te să pre­iei niş­te arti­co­le idi­oa­te, fără sub­stanţă şti­inţi­fi­că, fără expli­ca­ţii rea­le şi să crezi că ai atins un mare mis­ter şi  că îi simţi „stră­lu­ci­rea”?

Par­că aud răs­pun­sul ieşit fără prea mul­tă silinţă neu­ro­na­lă: „O sim­plă infor­ma­re, ce este rău în asta?”

Nu, nu este doar rău, este grav. Abu­n­dă în lumea pro­fa­nă genul aces­ta de „infor­ma­re”, care, împre­u­nă cu şti­ri­le de la ora 5 p.m., con­duc ine­xo­ra­bil la o îndo­bi­to­ci­re gene­ra­li­za­tă.

Mode­lul de via­ţă pro­pus este foar­te sim­plu: goli­ciuni la vede­re pe toa­te pos­tu­ri­le, ine­pţi şi elu­cu­bra­ţi­i­le lor la ore de maxi­mă audienţă, umi­linţă şi dis­preţ faţă de ade­vă­ra­te­le valori, care să te ţină în şah, fără să rea­li­zezi că eşti pe mar­gi­nea pră­pas­ti­ei (vezi Cio­ran, „Pe cul­mi­le dis­pe­ră­rii”), că tră­ieşti într–o lume a absur­du­lui, nefe­ri­ci­tă şi cu maţe­le goa­le, că alte­le sunt plă­ce­ri­le vieţii, pe care doar oni­ri­cul ţi le mai poa­te satis­fa­ce!

Observ cu stu­poa­re că nimic nu se trans­for­mă în bine, ci totul se con­ser­vă în… rău!

Cu 20–25 de ani în urmă, auzeam alte idi­oţe­nii des­pre noi, că sun­tem o „Ţară alea­să”…, că Nos­tra­damus (un  isteţ al vre­mu­ri­lor, dar fals în pre­zi­ceri) a spus des­pre noi…

Ade­vă­rul, de fapt şi de drept, este că noi atunci muream de foa­me şi tre­bu­ia ridi­cat mora­lul naţiu­nii.

În răz­bo­a­ie, caii tre­bu­ie hră­ni­ţi, tan­cu­ri­le fără ali­men­ta­re nu fun­cţio­nea­ză, arme­le fără muni­ţie la fel.

Sin­gu­rul care fun­cţio­nea­ză cu cuvin­te goa­le e omul.

Sin­gu­ra „şme­che­rie” ca  să–i ridici  mora­lul este să–l minţi cu ce vrea el să audă.

Ai prins şpi­lul… el va fun­cţio­na ca un robot indus­tri­al.

Asta este şti­inţa mani­pu­lă­rii!

Sha­kes­pea­re spu­nea, prin gura lui Ham­let: „E atâ­ta de târ­ziu / Că am putea să spu­nem că–i devre­me!”, dar eu cred că la fel de bine am putea spu­ne şi invers: „Este întot­dea­u­na prea devre­me să spu­nem că este prea târ­ziu!”

Dacă ne uităm la un oro­lo­giu care a tre­cut de ora 12 din noap­te, con­sta­tăm cu tris­teţe că este devre­me pen­tru cei care dorm, dar este târ­ziu pen­tru cei care gân­desc.


Des­pre arta momen­tu­lui

Arta repre­zin­tă fru­mo­sul din noi (din păca­te, ade­sea găsim atra­cţie în „urât” – „ISTORIA URÂTULUI” – UMBERTO ECO), care poa­te com­bi­na inte­lec­tu­a­lis­mul cu eul fie­că­ru­ia, o pen­du­la­re între sublim şi erme­tism, accen­tu­a­tă de latu­ra spon­ta­ne­i­tă­ţii care ne defi­neş­te ca fiinţe într–o per­ma­nen­tă miş­ca­re şi  trans­for­ma­re.

Arta moder­nă” pare să iasă din mat­ca sen­si­bi­li­tă­ţii şi cur­ge mai lent spre cre­a­ţie, ea expri­ma mai puţin cul­tu­ra cu care am des­chis ochii, încân­ta­ţi de filo­zo­fia lite­re­lor, mai degra­bă îmbra­că o for­mă sub­ia­cen­tă şi mai puţin expre­si­vă.

Arta nu mai satis­fa­ce visul inte­lec­tu­lui hră­nit cu „ambro­zia gân­di­rii”, ci latu­ra cufun­da­tă în tene­bre, pe fun­da­lul zbu­ci­u­mat al vieţii.

Ea pune omul în situ­a­ţia de a se regă­si în absurd şi în expri­ma­rea laxă, pe înţe­le­sul majo­ri­tă­ţii prea puţin inte­re­sa­tă de artă.

Se doreş­te o expri­ma­re a con­di­ţi­i­lor tra­gi­ce şi viru­len­te, pe care le par­cur­gem cu toţii, mâna­ţi de forţa comu­nă a igno­ranţei şi a dis­preţu­lui. Acum, expri­mă con­di­ţia mize­ră în care se află, iar ima­gi­na­ţia are de sufe­rit şi tri­mi­te uni­ver­sul artei spre un abis spi­ri­tu­al plin cu deşe­u­ri­le com­pro­mi­su­lui actu­al.

Fără să ne gân­dim la o nouă for­mă a puri­fi­că­rii care răs­pun­de unor exi­genţe ale vea­cu­lui nos­tru, între ago­nie şi tră­iri exta­ti­ce, încer­căm să des­co­pe­rim nean­tul şi  deşer­tă­ciu­nea, aşa cum sun­tem cău­tă­tori de sens şi spe­ranţă.

adevarul.ro/cultura/arte/o‑opera-arta-infatisand-banana-lipita-banda-adeziva-vanduta-120000-dolari

Sunt

Sunt o casă în  care te poţi ascun­de de mulţi­mea şovă­i­toa­re,
Sunt o came­ră în  care te poţi stre­cu­ra
Cu gân­du­ri­le tale des­pre lume şi  mira­co­le.
Sunt un sim­plu loc în  care poţi să uiţi tot ce regreţi!
Sunt locul în  care visezi zil­nic să ajungi…
Că vrei să ajungi, dar nu ai aripi să te îna­lţi.
Sunt ceea ce vrei tu să fiu!


Ciu­da­tul din metrou

Ieri dimi­nea­ţă, în timp ce mă depla­sam cu metro­ul din sta­ţia Uni­ver­si­tă­ţii spre Avi­a­to­ri­lor, am avut par­te de o mare sur­pri­ză – şi recu­nosc fap­tul că încă nu mi–am reve­nit din şocul pro­dus.

M–am gân­dit că dacă am să vă poves­tesc ce s–a întâm­plat, aş putea face să–mi dis­pa­ră acea emoţie.

Ei bine, la înce­put totul părea nor­mal: aglo­me­ra­ţie, ca în ban­cu­ri­le de peşti, unde călă­to­rii erau pre­o­cu­pa­ţi de tele­foa­ne, unii cu fire­le albe în urechi, alţii doar cu ochii în ecran, dar abso­lut toţi fas­ci­na­ţi de minu­na­te­le infor­ma­ţii ce se afi­şau în depli­na lor „splen­doa­re”.

Tetris”, alte jocuri cu maşini şi  eroi ima­gi­nari de prost gust; mesa­je pe FB din lumea celor care omoa­ră tim­pul; poze, mul­te poze cu ori­ce; indi­ca­ţii preţi­oa­se de soci­a­li­za­re şi che­mat la raport mai târ­ziu; mul­te alte infor­ma­ţii de împu­ş­cat neu­ro­nii, şi ace­ia din ce în ce mai rari şi mai obo­si­ţi.

În sfârşit,ce  mai tura–vura, o lume „nor­ma­lă”, în vre­mu­ri­le anor­ma­le pe care le par­cur­gem cu drag şi fără să mai înţe­le­gem înco­tro ne îndrep­tăm.

Deci, ca o paran­te­ză, dacă în  urmă cu 10–15 ani în metro­ul bucu­reş­tean 90% din­tre călă­tori citeau o car­te, o revis­tă, un ziar şi res­tul pri­veau într–un punct fix, acum lucru­ri­le stau cu totul alt­fel…  99% sunt cu ochii în  tele­fon.

Apro­po, aţi remar­cat noua modă cu ţinu­tul tele­fo­nu­lui în buzu­na­rul din spa­te al pan­ta­lo­ni­lor, ieşit un pic, cât să vadă tot omul ce model este?

Tră­im vre­muri inte­re­san­te, de îndo­bi­to­ci­re, „omo­ge­ni­za­rea“ unui mod de via­ţă modern, occi­den­tal, în  care valo­ri­le dis­par şi lasă urme vizi­bi­le în conş­ti­inţa noas­tră.

Sub mas­ca glo­ba­li­ză­rii, a mul­ti­cul­tu­ra­lis­mu­lui şi a tole­ranţei faţă de tero­ri­şti – şi  nu numai, ne tre­zim goli­ţi de sen­ti­men­te şi dra­gos­te faţă de ade­vă­ra­te­le valori.

Bun… să reve­nim la sur­pri­za pe care am menţionat–o la înce­put. Nu–mi venea să cred ce văd în  faţa ochi­lor.

Un băr­bat ciu­dat, pro­ba­bil în  vâr­stă de vreo 40 de ani, bine îmbră­cat, retras în colţul unui vagon, făcea o notă discor­dan­tă cu res­tul pasa­ge­ri­lor.

Avea în mână o car­te! (?)

Citea!

M–am îngro­zit pe loc. Mă aştep­tam să fie ares­tat, sau călă­to­rii, jus­ti­fi­cat indig­na­ţi, să ia ati­tu­di­ne împo­tri­va aces­tui act nesă­bu­it, care, la urma urmei, poa­te să adu­că pre­ju­di­cii pro­ce­su­lui de îndo­bi­to­ci­re gene­ra­li­za­tă, poa­te să viru­se­ze Sis­te­mul care ne coor­do­nea­ză via­ţa şi simţu­ri­le…, în  sfârşit, tre­bu­ia ares­tat pe loc şi car­tea dis­tru­să ime­di­at.

Din păca­te, spre acest uni­vers dis­to­pic ne îndrep­tăm cu paşi repezi. Acum, poa­te că ne per­mi­tem să ne amu­zăm, dar mâi­ne va fi prea târ­ziu… şi,  pen­tru că îl apre­ciez pe acel „ciu­dat” mai mult decât pe cei care stau cu „maţe­le” în urechi şi cu ochii hol­ba­ţi la nimi­curi, pro­mit să ofer o car­te cu auto­graf „în direct”, celor pe care am să–i des­co­păr că citesc în metrou.

Este cam­pa­nia mea de lup­tă împo­tri­va… şti­ţi şi dum­ne­a­voas­tră împo­tri­va cui… Sau nu şti­ţi?!

Frag­men­te din car­tea Mona­da Rațiu­nii, de Lucian Ciu­chi­ță. Epi­soa­de­le ante­ri­oa­re le puteți vizio­na AICI

MN: Scri­i­to­rul Lucian Ciu­chi­ță ne ono­rea­ză prin fap­tul că a accep­tat să fie și redac­tor-cola­bo­ra­tor al coti­dia­nu­lui onli­ne Man­ga­lia News, iar arti­co­le­le sale pot fi vizio­na­te AICI.


Man­ga­lia News, 10.12.2019.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply