Legea dublului standard: Stat versus Privat — de Valentina Saygo

0
262

Ne-am obiș­nu­it prea ușor că legea este doar pen­tru cei care o fac și nu pen­tru muri­to­rii de rând. De pes­te 30 de ani, vedem dife­ren­țe­le și le accep­tăm sau închi­dem ochii. S‑a cre­at o pră­pas­tie între medi­ul de stat și cel pri­vat. Pri­mii au ca scop fun­damen­tal supu­ne­rea celor de pe celă­lalt mal. Oare cât timp mai tre­bu­ie să trea­că pen­tru ca numi­ții și ale­șii să lucre­ze în slu­j­ba legii și a cetă­țea­nu­lui și nu invers?

Con­si­der că sun­tem pio­nii unui sis­tem în care legea este apli­ca­tă după un dublu stan­dard: într-un fel la stat și în alt fel la pri­vat. Am scos în evi­den­ță doar 20 de aspec­te, cu inci­den­ță în zona mea pro­fe­sio­na­lă. Am com­pa­rat medi­ul pri­vat cu cel de stat, dar ele sunt mult mai mul­te, știm asta.

Legea dublu­lui stan­dard

1. Admi­nis­tra­to­rul unei fir­me își asu­mă răs­pun­de­rea pen­tru mana­ge­men­tul ei și răs­pun­de cu bunu­ri­le per­so­na­le. La stat nimeni nu își asu­mă nimic și nu răs­pun­de nici­o­da­tă pen­tru cele făcu­te sau nefă­cu­te. Nu vedem decât igno­ran­ță, băta­ie de joc în admi­nis­tra­rea banu­lui public sau ges­tio­na­rea bunu­ri­lor sta­tu­lui. Vedem degra­da­rea clă­di­ri­lor, fra­u­da­rea lici­ta­ți­i­lor, lucrări publi­ce întâr­zi­a­te zeci de ani, bani sifo­nați și min­ciuni la kilo­gram. Nicio doja­nă, niciun tras de urechi, doar tunuri și opu­len­ță.

2. Anga­ja­to­rul este obli­gat să declare la agen­ția de somaj pos­tu­ri­le vacan­te din fir­mă, în ter­men de cinci zile de la vacan­ta­re și în ter­men de o zi de la ocu­pa­re, alt­fel își ia in fre­ză o amen­dă de până la 10.000 lei. La stat sunt anga­jați total netrans­pa­rent apro­pi­a­ții celor influ­enți, aman­te, nepoți, fini, cume­trii, pri­e­te­ni de beție. Fără con­curs sau cu exa­me­ne cu răs­pun­suri ser­vi­te, cu șpăgi seri­oa­se sau coti­za­ții la par­tid, dem­ne de a umili vechiul C.A.R. din vre­muri comu­nis­te.

3. Fir­me­le cu pes­te 50 de sala­ri­ați sunt obli­ga­te să plă­teas­că fon­dul pen­tru han­di­ca­pați. La instiu­ți­i­le de stat numeri pe dege­te clă­di­ri­le cu ram­pe pen­tru căru­cioa­re­le cu roti­le. Indem­ni­za­ți­i­le de han­di­cap sunt băta­ie de joc și banii chel­tu­iți de cei sănă­toși și întregi.

4. Anga­ja­to­rul este obli­gat să sta­bi­leas­că cri­te­rii de per­for­man­ță la con­trac­tul de mun­că și anu­al să eva­lu­e­ze per­so­na­lul. La stat nimeni nu eva­lu­ea­ză pe nimeni, poa­te doar pe linie de par­tid. Mai are rost să vor­bim des­pre cri­te­rii de per­for­man­ță, după ce am fost con­duși doi ani de un prim minis­tru semi-anal­fa­bet?

5. Fir­me­le sunt obli­ga­te să întoc­meas­că dosa­re pen­tru pre­țuri de trans­fer la cos­turi exor­bi­tan­te. La stat fie­ca­re achi­zi­ție este făcu­tă la pre­țuri de zece ori mai mari, ca să aco­pe­re paran­dă­ră­turi și șpăgi colo­sa­le. Toa­le­te de zeci de mii de euro, dez­in­fec­tanți apă chi­oa­ră la preț de par­fum fran­țu­zesc și cre­ioa­ne cât un Montblanc. Pen­tru nicio achi­zi­ție publi­că nu exis­tă limi­te și nici mer­cu­ri­a­le.

Omul nu ser­veş­te nici­o­da­tă inte­re­se­le vre­u­nei alte cre­a­turi, în afa­ră de el însu­şi – Orson Wells.

6. Fir­me­le sunt obli­ga­te să depu­nă anu­al bilan­țul con­ta­bil, care să reflec­te ima­gi­nea fide­lă a patri­mo­ni­u­lui. Buge­tul de stat este întoc­mit anu­al cu întâr­zi­e­re, este plin de rec­ti­fi­cări și banii mutați dintr‑o gălea­tă în alta, după bunul plac și al inte­re­se­lor de par­tid.

7. Chel­tu­ie­li­le unei fir­me pen­tru com­bus­ti­bil sunt deduc­ti­bi­le 50%, adi­că doar dusul, nu și întor­sul. La stat, numi­ții cir­cu­lă în coloa­nă ofi­ci­a­lă și eli­cop­te­re, dar ei eco­no­mi­sesc ben­zi­na pen­tru că nu stau la sema­fo­a­re, mă scu­zați!

8. Fir­me­le cu cifra de afa­ceri pes­te 50.000€ sunt obli­ga­te să deți­nă și să înca­se­ze cu POS. La stat, trez­o­re­ria este încă în evul mediu și cu pro­gram de lău­ze. La casi­e­rie o per­soa­nă îți întoc­meș­te chi­tan­ța, o alta îți numă­ră banii. Visezi să plă­tești cu car­dul, mută-te în altă țară!

9. Fir­me­le sunt obli­ga­te să întoc­meas­că foi de par­curs pen­tru a jus­ti­fi­ca com­bus­ti­bi­lul con­su­mat. La stat, mași­ni­le de ser­vi­ciu plim­bă aman­te­le la coa­for și fac cum­pă­ră­turi pen­tru neves­te.

10. Diur­na pen­tru depla­sări în țară este deduc­ti­bi­lă limi­tat la 50 lei pe zi, pen­tru trei mese. Dife­ren­ța este adă­u­ga­tă la sala­ri­ul anga­ja­tu­lui și impo­zi­ta­tă ca ata­re. La stat ale­șii se duc în vacan­țe de lux cu cățel și pur­cel. Ei le zic “schimb de expe­rien­ță”, dar se duc boi și se întorc pe patru cărări.

Toa­te ani­ma­le­le sunt ega­le, numai că une­le ani­ma­le sunt mai ega­le decât alte­le – Orson Wells.

11. Anga­ja­to­rul este obli­gat prin lege să șco­la­ri­ze­ze per­so­na­lul, care plea­că la stat, ime­di­at după ce își iau diplo­ma. La stat func­țio­na­rii au par­te de seju­ruri la mare sau mun­te în plin sezon, pen­tru care pri­mesc diplo­me de absol­vi­re a con­ce­diu­lui. Dar avem hote­luri pli­ne și func­țio­nari odih­niți.

12. Fir­me­le sunt obli­ga­te să plă­teas­că taxe­le pe 25, alt­fel supor­tă dobânzi enor­me și li se blo­chea­ză con­tu­ri­le. La stat se uită de TVA-ul neram­bu­r­sat cu luni­le și de banii pe con­ce­di­i­le medi­ca­le cu anii.

13. Fir­me­le sunt obli­ga­te să deți­nă Regis­trul Unic de Con­trol, ca să se note­ze toa­te amen­zi­le pe care le pri­mesc de la cele pes­te 60 de insti­tu­ții cu drept de con­trol. La stat, nimeni nu con­tro­lea­ză și nu sanc­țio­nea­ză pe nimeni. Mai apa­re câte un corp de con­trol cu un raport după doi ani, doar ca să mimeze pre­o­cu­pa­rea și să dea bine la public.

14. Fir­me­lor le este inter­zi­să des­fă­șu­ra­rea acti­vi­tă­ții în clă­diri fără aviz ISU. La stat nicio clă­di­re nu are aviz ISU, indi­fe­rent că e scoa­lă, gră­di­ni­ță, spi­tal, minis­ter, admi­nis­tra­ție finan­ci­a­ră. Nici măcar ISU nu și‑a dat aviz. Dar legea nu este pen­tru toa­tă lumea.

15. Codul Mun­cii pre­ve­de 281 de arti­co­le cu obli­ga­ții pen­tru anga­ja­tor și niciun drept, iar instan­țe­le sunt pli­ne de hotă­râri jude­că­to­rești în favoa­rea anga­ja­ți­lor. La stat, nu are nimeni obli­ga­ții, chiar dacă sta­tul este cel mai mare anga­ja­tor și cel mai mare con­cu­rent al mediu­lui pri­vat.

Fiinţe­le de afa­ră pri­vi­ră de la porc la om şi de la om la porc şi din nou de la porc la om: deja era impo­si­bil să mai spui care era care – Orson Wells.

16. Fir­me­le sunt obli­ga­te să suporte pri­me­le 5 zile de con­ce­diu medi­cal din fon­dul de sala­rii. Dar nu au niciun drept, dacă anga­ja­tul bol­nav se întoar­ce bron­zat după două luni. Din con­tră, supor­tă din buzu­nar și res­tul zile­lor, până se îndu­ră Casa de Sănă­ta­te să îi retur­ne­ze banii. La stat, func­țio­na­rii își iau con­ce­dii medi­ca­le de câte ori îi cau­tă vre­un jur­na­list să‑i între­be de sănă­ta­te. Și medi­cul n‑are nimic împo­tri­vă.

17. Fir­me­le sunt obli­ga­te să plă­teas­că impo­zi­te pe clă­diri de 10 ori mai mari decât per­soa­ne­le fizi­ce pen­tru spa­ți­i­le pe care le dețin sau în care își des­fă­șoa­ră acti­vi­ta­tea. La stat, ale­șii plă­tesc chi­rii mize­re la RAAPPS, sau pri­mesc indem­ni­za­ții de caza­re fabu­loa­se.

18. Fir­me­le sunt obli­ga­te să alo­ce pes­te 40% din tim­pul de lucru pen­tru înde­pli­ni­rea obli­ga­ți­i­lor decla­ra­țive și întoc­mi­rea docu­men­te­lor soli­ci­ta­te de legi­sla­ție. La stat, legea e sfi­da­tă și con­tri­bu­a­bi­lul umi­lit și înge­nun­che­at în fața ghi­șe­e­lor. Pe când o lege în care să ducem în ile­ga­li­ta­te dosa­rul cu șină? Că des­pre ștam­pi­lă ne-am lămu­rit, ea se soli­ci­tă în con­ti­nu­a­re.

19. Anga­ja­to­rul are obli­ga­ția să efec­tu­e­ze con­tro­lul medi­cal la anga­ja­re și anu­al pen­tru sala­ri­a­ții săi. La stat, ar fi nevo­ie de un con­trol psi­hia­tric, în une­le insti­tu­ții, pen­tru ale­șii nos­tri, dar și de un detec­tor de min­ciuni.

20. Fir­me­le sunt amen­da­te de Pro­tec­ția Con­su­ma­to­ru­lui. La stat îi este inter­zis acce­sul. Poa­te este momen­tul oport­un să înfi­in­țăm Pro­tec­ția Con­tri­bu­a­bi­lu­lui.

Nu ştiu când o să vină aceas­tă revo­lu­ţie, poa­te într‑o săp­tămâ­nă, poa­te într‑o sută de ani, dar ştiu, la fel de sigur cum văd paie­le astea sub picioa­re­le mele, că, mai devre­me sau mai târ­ziu, se va face drep­ta­te – Orson Wells.

Con­clu­zie:

Am jurat să res­pect și să aplic legea, așa cum este ea, dreap­tă sau strâm­bă, cla­ră sau necla­ră. Iar fie­ca­re ine­ga­li­ta­te nu face alt­ce­va decât să îmi cre­as­că neîn­cre­de­rea și dez­gus­tul. Visez la momen­tul în care cei aleși si cei numiți să fie supuși legii, nu mai pre­sus de lege, zi de zi, ceas de ceas. Lucrul aces­ta depin­de numai de noi, cei care o res­pec­tăm, să le ară­tăm că se poa­te! Pen­tru că legea este în slu­j­ba cetă­țea­nu­lui, nu în slu­j­ba ale­su­lui. Asta NU tre­bu­ie să uităm!

Pen­tru că mai avem câte­va zile de vacan­ță, îți reco­mand să vizio­nezi fil­mul Fer­ma Ani­ma­le­lor, după roma­nul lui Orson Wells. Apoi uită-te la docu­men­ta­rul 30 de ani de demo­cra­ție – Recor­der și spu­ne-mi ce deo­se­biri vezi, pen­tru că ase­mă­nă­ri­le le tră­im pe pie­lea noas­tră.

Foto cre­dit: Oku.

Dă sha­re, dacă ți‑a fost de folos și îți mul­țu­mesc pen­tru asta!

Valen­ti­na SAYGO, 30 decem­brie 2019.


Man­ga­lia News, 31.12.2019. (sur­sa: valentinasaygo.ro).


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply