INTERVIU: Cum e viața dumneavoastră, la 40 de ani +, domnule Cosmin Neidoni?

0
641

EXCLUSIVITATE Man­ga­lia News: INTERVIU: Cum e via­ța dum­ne­a­voas­tră, la 40 de ani +, dom­nu­le Cos­min Nei­doni?”, rea­li­zat de prof. Tra­ian Lupu, Seni­or Edi­tor, coor­do­na­tor pro­gra­me Man­ga­lia News.

După ce, pe 1 Decem­brie, cu lar­gul con­curs al dom­nu­lui lec­tor univ. dr. Lucian Ciu­chi­ță, ono­ra­bil redac­tor-cola­bo­ra­tor Man­ga­lia News, am des­co­pe­rit pos­tă­ri­le dom­nu­lui Cos­min Nei­doni, iar zile­le tre­cu­te, am publi­cat arti­co­lul inti­tu­lat ”Cos­min Nei­doni: Între mânia și mân­dria de a fi român”, al pro­fun­du­lui scri­i­tor și poet timi­șo­rean, care este și fre­e­lan­cer în dome­ni­ul tra­du­ce­ri­lor, iată că astăzi ne bucu­răm că am reu­șit să rea­li­zăm un prim inter­viu cu domnia sa.

Man­ga­lia News: Chiar așa, dom­nu­le pro­fe­sor Cos­min Nei­doni, cum e via­ța dum­ne­a­voas­tră, la 40 de ani +, ca să para­fra­zăm titlul unui recent volum ce vă poar­tă sem­nă­tu­ra? 

Cos­min Nei­doni: Sunt atâ­tea de spus des­pre far­me­cul aces­tei vâr­ste! Mă voi rezu­ma la câte­va cuvin­te doar! Este vâr­sta pri­mu­lui bilanț mai seri­os, este flu­ie­rul de final al pri­mei repri­ze din meci­ul vie­ții noas­tre! Fie­ca­re vâr­stă își are spe­ci­fi­cul și fru­mu­se­tea ei, iar ele­men­tul defi­ni­to­riu al vâr­stei de 40 este — din unghiul din care pri­vesc eu — stin­ge­rea trep­ta­tă a vani­tă­ți­lor și așe­za­rea cal­mă în ori­zon­tul lucru­ri­lor cu ade­vă­rat impor­tan­te! La vâr­sta de 40 + înveți să valo­ri­fici bucu­ri­i­le sim­ple, înveți să pre­țu­iești pri­e­te­ni­i­le mai mult decât ai făcut‑o, înțe­le­gând, bună­oa­ră că pri­e­te­nia, este len­ti­la prin care Dum­ne­zeu ne pri­veș­te sufle­tul!

La vâr­sta de 40 + începi sa te obiș­nu­iești cu pro­pri­i­le (s)căderi și sin­co­pe, începi sa înțe­legi că sin­gu­ra com­pe­ti­ție în  care meri­tă sa fii, este com­pe­ti­ția cu tine însuți, toa­te cele­lal­te par for­me de ali­ena­re! Vâr­sta asta devi­ne fun­da­lul optim pe care să îți pro­fi­lezi ide­a­lu­ri­le neal­te­ra­te ale pri­mei tine­reți! Alt­fel zicând, dacă ai visuri la care nu ai renun­țat, e tim­pul, fără nicio amâ­na­re, să îți dedici ener­gia și aten­ția pen­tru a le împlini! Fie­ca­re bob de nisip din clep­si­dra tim­pu­lui tău este mai valo­ros decât un gram de aur, pen­tru că, nevalorificându‑l, e pier­dut ire­vo­ca­bil!

Cel mai fru­mos mira­col al aces­tei vâr­ste știți care este? Abi­li­ta­tea de a învă­ța cu un aer maies­tu­os să nu com­plici pes­te măsu­ră lucru­ri­le, să te bucuri de ele așa cum îți sunt date!

Când ajungi la vâr­sta de 40 de ani e bine să te oprești din  aler­gat, să pri­vești mai atent în jur, la oameni și la lucruri si apoi, cu tih­nă con­tem­pla­ti­vă, să pui mâna stre­a­și­nă la ochi și să scru­tezi depăr­tă­ri­le spre care pleci în repri­za secun­dă vie­ții tale. Să înveți ace­le cuvin­te din voca­bu­la­rul lim­bii în care vor­bești pen­tru a‑ți expri­ma cu ele­gan­ță prin­ci­a­ră gra­ti­tu­di­nea! Cam așa văd eu, sti­ma­te domn, via­ța la 40 + !

Man­ga­lia News: Minu­na­te cuvin­te, admi­ra­bi­le și pil­du­i­toa­re tră­iri! Se sim­te filo­zo­ful pro­fund din dum­ne­a­voas­tră! Dom­nu­le pro­fe­sor Cos­min Nei­doni, vă întreb, în con­ti­nu­a­re: Ce opi­nie aveți des­pre modul în care ne-am cunos­cut în medi­ul aces­ta vir­tu­al, care pare mai curând o ”jun­glă vir­tu­a­lă”, mai ales din anu­mi­te con­si­de­ren­te mora­le?

Cos­min Nei­doni: Ne-am întâl­nit în spa­ți­ul vir­tu­al, sti­ma­te dom­nu­le pro­fe­sor Tra­ian Lupu, așa cum se întâl­nesc oame­nii, în aproa­pe ori­ce spa­țiu, în vir­tu­tea unei con­junc­turi și a unei afi­ni­tăți bănu­i­te, mai exact în urma unui arti­col pe care l‑am scris și pe care dum­ne­a­voas­tră l‑ați citit pe pagi­na de pro­fil al unui pri­e­ten comun, auto­rul Lucian Ciu­chi­ță. Am evi­tat, cu per­mi­siu­nea dum­ne­a­voas­tră, expre­sia ”jun­glă vir­tu­a­lă”, din dorin­ța de a cono­ta pozi­tiv întâm­pla­rea de a ne fi întâl­nit și nu în ulti­mul rând, din dorin­ța de a lăsa, fie si la nive­lul apa­ren­țe­lor, impre­sia ca soci­a­li­za­rea vir­tu­a­lă are totuși o struc­tu­ră cos­mo­ti­că și dezi­ra­bi­lă. Am întâl­nit mulți oameni în zona inte­rac­țiu­ni­lor vir­tu­ale, iar o par­te din ei îmi sunt pri­e­te­ni buni și în via­ța non-vir­tu­a­lă. In ziua de azi nici nu îmi pot ima­gi­na soci­e­ta­tea rea­lă fără acest dub­laj al vir­tu­a­li­tă­ții, care pen­tru mine nu are nimic deca­dent, dim­po­tri­vă. Așa­dar ne-am întâl­nit și am con­sta­tat că avem ape­ten­țe și ori­gini comu­ne, că dum­ne­voas­tră sun­teți, ca și mine, din Banat și ați făcut stu­di­i­le la Facul­ta­tea de Arte plas­ti­ce, în Timi­șoa­ra.

MN: Tot direct: Cine sun­teți, dra­gă dom­nu­le Cos­min Nei­doni?

C.N: La între­ba­rea aceas­ta, dom­nu­le Tra­ian Lupu, deși pare sim­plă, îmi este cel mai greu să răs­pund. Spun asta nu pen­tru a evi­ta un răs­puns, ci fiind întru totul con­ști­ent că omul, în gene­ral, este într‑o per­ma­nen­tă cău­ta­re și defi­ni­re a sine­lui. O bună par­te din ceea ce sun­tem și din sim­ți­rea noas­tră rămâ­ne într‑o zonă inac­ce­si­bi­lă cuvin­te­lor. Ce anu­me dă con­tu­rul iden­ti­tă­ții noas­tre în cel mai îna­lt grad? Din­co­lo de fon­dul iden­ti­tar comun, numit în ter­mini de logi­că, gen pro­xim, adi­că din­co­lo de fap­tul de a avea alcă­tu­i­rea și tră­să­tu­ri­le esen­ți­a­le ori­că­rui om, mă defi­nesc prin ceea ce aleg să fac atunci când sunt liber să fac ori­ce, adi­că îmi pla­ce să citesc și să scriu, să foto­gra­fi­ez, să înot și să cânt la pian, să călă­to­resc și să stau la tacla cu pri­e­te­nii. Si pen­tru a da totuși un răs­puns lip­sit de ori­ce echi­voc voi spu­ne sim­plu: m‑am năs­cut în 8 Mar­tie, anul 1975 și tră­iesc la mar­gi­nea unui fru­mos oraș din ves­tul țării, în Timi­șoa­ra. Am stu­di­at Filo­so­fia cu foar­te mul­tă pasiu­ne. Sunt absol­vent al Facul­tă­ții de Lite­re și Filo­so­fie din Timi­șoa­ra, iar stu­di­i­le post­u­ni­ver­si­ta­re le-am făcut la ”Jean Monet, Școa­la de stu­dii poli­ti­ce euro­pe­ne com­pa­ra­te”, din cadrul Uni­ver­si­tă­ții de Vest din Timi­șoa­ra.

Sunt auto­rul câtor­va cărți de poe­zie, pro­ză scur­tă și eseu. Din­tre căr­ți­le mele, cele care s‑au bucu­rat cel mai mult de aten­ția publi­cu­lui sunt: ”Via­ța la 40 de ani”, ”Rega­tul celor mai fru­moa­se depăr­tări” și ”100 de poe­me de iubi­re și un cân­tec de dis­pe­ra­re”, toa­te trei publi­ca­te la Libris Edi­to­ri­al.

MN: De unde vă vine nume­le de fami­lie Nei­doni, ce înseam­nă el pen­tru necu­nos­că­to­rii gra­i­u­lui bănă­țean, sau al celui din­tre Banat și Arde­al?

C.N: Nume­le meu de fami­lie, nu are, se pare, nicio legă­tu­ră cu zona Bana­tu­lui și nu are nicio rezo­nan­ță nobi­lă alta decât acea sim­plă și dem­nă nobi­li­ta­te pe care sper să o pot aso­cia cu acest nume, prin ceea ce sunt, din dorin­ța de a cin­sti memo­ria tată­u­lui meu. Nume­le Nei­doni pro­vi­ne dintr‑o zonă rura­lă, locul ori­gi­ni­lor pater­ne, în loca­li­ta­tea Lun­ca Cer­nii de Jos, la apro­xi­ma­tiv 50 de km de Hune­doa­ra, în Ținu­tul Pădu­re­ni­lor. In zona ace­ea sunt mul­te nume de fami­lie care au o ter­mi­na­ție și sono­ri­ta­te simi­la­ră: Nei­coni, Bar­boni, Ște­foni, Ișfă­noni etc.

Pro­fe­so­rul meu de drept euro­pean com­pa­rat, dom­nul Vasi­le Con­stan­tin, un om de o rară auten­ti­ci­ta­te și pro­fe­sor exem­plar de ținu­tă aca­de­mi­că, mi‑a spus la un moment dat: ”Aveți un nume rar și fru­mos, să faceți ceva cu el, să nu‑l risi­piți, că e păcat”. I‑am pro­mis dom­nu­lui pro­fe­sor, dar cu mult îna­in­te tată­lui meu și apoi mie, să nu las de izbe­liș­te nume­le pe care îl port. Omul sanc­ti­fi­că nu doar locul – cum atât de fru­mos se spu­ne -, ci, cu deo­se­bi­re, nume­le pe care îl poar­tă. A fi înseam­nă, între alte­le, a fi capa­bil să pui în zona peri­me­tru­lui tău iden­ti­tar un con­ți­nut care poa­te vor­bi des­pre tine. Sun­tem doar ceea ce ne face demni de iubi­rea, afec­țiu­nea și res­pec­tul oame­ni­lor, alt­min­teri, ori­ce am face, se pier­de în negu­ra vre­mii sub care tră­im.

MN: ”De baș­ti­nă”, de unde sun­teți?

C.N: Sunt năs­cut în Timi­șoa­ra, dar copi­lă­ria si pri­mii opti ani de școa­lă mi i‑am petre­cut la Recaș. Aco­lo este casa părin­teas­că, cur­tea și gră­di­na jocu­ri­lor mele, un loc fru­mos în care mă întorc pen­tru a mă reîn­căr­ca cu acel tip de ener­gie pro­priu ori­că­rei case părin­tești. Cine are o casă părin­teas­că, fie doar si la nive­lul memo­ri­ei, nu este nici­o­da­tă sin­gur și fără rădă­cini. Sți­ti de ce? Pen­tru că pur­tăm în suflet și pe reti­na ocu­la­ră ima­gi­nea copi­la­ri­ei, a buni­ci­lor si parin­ti­lor, iar asta ne sal­vea­ză de la diso­lu­ție sufle­teas­că și ne dă un con­tur, unul care nu se pier­de nici­o­da­tă până la ulti­ma noas­tră spo­ve­da­nie.

MN: Tare mult mă bucu­ră des­tă­i­nu­i­rea dum­ne­a­voas­tră refe­ri­toa­re la ”baș­ti­nă”, cu atât mai mult cu cât, la ”Loga” l‑am avut coleg de ban­că pe dra­gul meu pri­e­ten Iosif Far­caș, din Recaș, cu care aveam în comun și un alt aspect: amân­doi făceam nave­ta cu tre­nul, dis de dimi­nea­ță, eu de la Biled, el, de la Recaș… Ce ne mai puteți spu­ne des­pre recă­șeni, des­pre bănă­țeni, în gene­ral și des­pre spi­ri­tul Bana­tu­lui? Mai exis­tă dorin­ța de a fi ”frun­cea”, aproa­pe în toa­te dome­ni­i­le de acti­vi­ta­te? Noi, aici, prin Man­ga­lia News, am încer­cat de‑a lun­gul ani­lor, să adu­cem în prim plan câte ceva din Spi­ri­tul civic, din Cul­tu­ra și Tra­di­ți­i­le auten­ti­ce, de pe melea­gu­ri­le Bana­tu­lui și ale Arde­a­lu­lui

C.N: Reca­șul și recă­șe­nii ? Deși Reca­șul este acum oraș, în sufle­tul meu tot un fel de sat/comună a rămas. Port ampren­ta aces­tui loc într-un colț intan­gi­bil de suflet și la bătrâ­ne­țe, dacă îmi îngă­du­ie Majes­ta­tea Sa Divi­nă să ajung la vâr­sta senec­tu­ții și a înțe­lep­ciu­nii, voi scrie o car­te des­pre Recaș, din dorin­ța de a spu­ne  « mul­țu­mesc » pes­te timp locu­lui în care am copi­lă­rit și unde am cres­cut.

Cât des­pre spi­ri­tul Bana­tu­lui, vă măr­tu­ri­sesc cu sin­ce­ri­ta­te că îmi vine greu să tra­sez coor­do­na­te­le care să defi­neas­că non-dile­ma­tic un ase­me­nea spi­rit. Nu mă îndo­iesc că fie­ca­re regiu­ne își are pro­pri­ul spe­ci­fic. În ceea ce pri­veș­te Bana­tul, cred că el poar­tă ampren­ta mul­ti­cul­tu­ra­li­tă­ții, gra­ție influ­en­țe­lor unor men­ta­li­tăți și tra­di­ții care își au înce­pu­tu­ri­le la sfâr­și­tul sec. XVIII, mai exact în peri­oa­da când Prin­țul Euge­niu de Savoya, în urmă cu mai bine de 300 de ani, a eli­be­rat ceta­tea Timi­șoa­rei afla­tă sub ocu­pa­ția oto­ma­nă și a des­chis por­ți­le ora­șu­lui spre Euro­pa occi­den­tal, cu toa­te bene­fi­ci­le care decurg de aici. Acel moment a mar­cat tre­ce­rea de la medi­e­va­li­ta­te spre moder­ni­ta­te a regiu­nii. Vrea Bana­tul și Timi­șoa­ra să fie ”frun­cea”? One­st vor­bind cred că ori­ce oraș sau regiu­ne isto­ri­că tin­de să se auto­de­pă­șeas­că și – desi­gur – Timi­șoa­ra nu face excep­ție. Gra­ție con­junc­tu­rii isto­ri­ce și influ­en­țe­lor occi­den­ta­le, Bana­tul a fost mereu cu un pas îna­in­te, acum însă supre­ma­ția e dis­pu­ta­tă și dis­cu­ta­bi­lă, dar în mod cert exis­tă un fel de con­ști­in­ță colec­ti­vă a unei anu­me excep­țio­na­li­tăți (date fiind pre­mi­e­re­le care au fost înre­gis­tra­te de Timi­șoa­ra).

MN: Ini­țial, când pre­gă­team acest inter­viu, am vrut să vă întreb: Cum se împa­că Arhi­tec­tu­ra, o ști­in­ță atât de com­ple­xă, cu Arte­le scri­su­lui?, dar acum, când m‑am lămu­rit că nu sun­teți arhi­tect, ci înde­pli­niți și func­ția de Busi­ne­ss Deve­lo­p­ment Mana­ger la com­pa­nia Archi­te­k­xt, dați-mi voie să refor­mu­lez între­ba­rea și să spun așa: V‑ar fi plă­cut să fiți arhi­tect?

C.N: Nu sunt de pro­fe­sie archi­tect, deși nu îmi dis­pla­ce aso­ci­e­rea pe care ați făcut‑o. Îmi câștig tra­i­ul ținând cur­suri de lim­ba ger­ma­nă la câte­va Cen­tre de lim­bi stră­i­ne din Timi­șoa­ra și mun­cind 8 ore într‑o cor­po­ra­ție mul­ti­na­țio­na­lă. Am totuși ima­gi­na­ție sufi­cient de boga­tă pen­tru a mă vedea archi­tect, așa­dar am să vă răs­pund, adop­tând o ati­du­di­ne ludi­că, că Arhi­tec­tu­ra si scri­sul nu sunt acti­vi­tăți dis­junc­ti­ve, ambe­le au ca miză fun­damen­ta­lă cre­a­rea unui spa­țiu de locu­it, unul pen­tru trup, iar celă­lalt pen­tru suflet. Cine își poa­te așe­za sufle­tul în lite­ra­tu­ră ca într‑o casă, va fi la adă­pos­tul celor mai fru­moa­se sim­țiri uma­ne, căci lite­ra­tu­ra, din ori­ce colț de lume, depo­zi­tea­ză și trans­mi­te gene­ra­ți­i­lor ce vin sim­ți­ri­le care defi­nesc și îno­bi­lea­ză uma­ni­ta­tea.

MN: Dra­gă Cole­ga, sima­te dom­nu­le pro­fe­sor Cos­min Nei­doni, sun­tem bucu­roși că ne-am întâl­nit pe aici, în medi­ul vir­tu­al, pe ”unde­le pri­e­te­ni­ei”, dato­ri­tă scri­i­to­ru­lui Lucian Ciu­chi­ță, cel care ne‑a ono­rat în mod deo­se­bit, accep­tând recent să devi­nă redac­tor-cola­bo­ra­tor al coti­dia­nu­lui onli­ne Man­ga­lia News. Ne mai bucu­ră fap­tul că dum­ne­a­voas­tră ați accep­tat să cola­bo­răm și, iată, după un prim arti­col inti­tu­lat ”Cos­min Nei­doni: Între mânia și mân­dria de a fi român”, vom lan­sa un seri­al lite­rar, care să pre­zin­te căr­ți­le dum­ne­a­voas­tră. Nu putem înche­ia însă acest inter­viu, fără a vă adre­sa cuve­ni­ta între­ba­re refe­ri­toa­re la pro­iec­te­le pe care le aveți, pen­tru vii­to­rul apro­pi­at, dar și pen­tru ”mai înco­lo”… Care sunt aces­tea? Pe când, o mul­ti­plă lan­sa­re de cărți la Man­ga­lia ale scri­i­to­ru­lui, poe­tu­lui și filo­zo­fu­lui timi­șo­rean Cos­min Nei­doni? La vară, la mare, la soa­re…, pri­miți o pro­vo­ca­re? 😊

Cos­min Nei­doni: Și pe mine mă bucu­ră întâl­ni­rea cu dum­ne­a­voas­tră și cu citi­to­rii coti­dia­nu­lui onli­ne Man­ga­lia News, de la malul Mării Negre și de pes­te tot din lume și per­mi­teți-mi să o așez sub însem­nul pri­e­te­ni­ei de lun­gă dura­tă. Refe­ri­tor la pro­iec­te­le mele vii­toa­re, am să răs­pund cu o prin­ci­pi­a­lă reți­ne­re, cre­ionând în tușă mai groa­să inten­ți­i­le mele. Am ter­mi­nat de ceva timp să scriu o car­te des­pre Mare­le Ano­nim în filo­so­fia lui Lucian Bla­ga, însă nu știu dacă este acum momen­tul potri­vit să o public. Mă mai gân­desc la asta. Anul vii­tor voi publi­ca o car­te ine­di­tă pen­tru mine și sper să bucu­re cât mai mulți citi­tori, dar per­mi­teți-mi, vă rog, să nu dez­vă­lui încă amă­nu­n­te­le. Ori­ce autor care se res­pec­tă pe sine și, depo­tri­vă citi­to­rii, este mereu pre­o­cu­pat șă-și antre­ne­ze cât mai bine dex­te­ri­tă­ți­le scri­i­tori­cești, iar acest fapt pre­su­pu­ne nu doar a scrie, ci mai ales a citi.

Fără antre­na­men­tul per­ma­nent al lec­tu­rii, niciun autor, cu excep­ția celor deja foar­te mari, nu poa­te creș­te. Așa­dar, am lis­te întregi cu cărți ce urmea­ză a fi citi­te si o altă lis­tă cele pe care vreau să le reci­tesc. În altă ordi­ne de idei, tra­duc din lim­ba ger­ma­nă poe­me­le din tine­re­țe ale lui Her­mann Hes­se, deo­se­bit de fru­moa­se și mai puțin cunos­cu­te la noi, din cau­za fap­tu­lui că tra­du­că­to­rii con­sa­crați s‑au ocu­pat în prin­ci­pal de pro­za și roma­ne­le auto­ru­lui ger­man și mai puțin de poe­zia lui. Le voi publi­ca cân­d­va, într-un vii­tor mai înde­păr­tat, pen­tru că tra­du­ce­rea tex­te­lor pro­fund liri­ce este extrem de migă­loa­să și cere con­sec­ven­ță, răb­da­re și timp dedi­cat.

Lan­sa­rea căr­ți­lor mele si întâl­ni­rea cu citi­to­rii de la malul mării nu poa­te decât să mă bucu­re, așa­dar răs­pund cu drag și afir­ma­tiv invi­ta­ți­ei de a veni aco­lo.

MN: Vă mul­țu­mesc pen­tru tot, în nume­le citi­to­ri­lor Man­ga­lia News, dra­gă dom­nu­le Cos­min Nei­doni!

Cos­min Nei­doni: Și eu vă mul­țu­mesc – cu mult drag –, dom­nu­le pro­fe­sor Tra­ian Lupu, salu­tân­du-vă, cu un gând al lui Vla­di­mir Tis­mă­nea­nu: “Timi­șoa­ra este, poa­te, cel mai fru­mos cuvânt din Lim­ba româ­nă!”

2 — 7 decem­brie 2019, Man­ga­lia – Timi­șoa­ra, Timi­șoa­ra – Man­ga­lia.  

MN: Des­pre și împre­u­nă cu scri­i­to­rul, poe­tul, filo­zo­ful și tra­du­că­to­rul Cos­min Nei­doni, Man­ga­lia News a publi­cat mai mul­te arti­co­le, pe care vă invi­tăm să le vizio­nați AICI.


Man­ga­lia News, publi­cat 08.12.2019.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply