Elegie la marginea mării — Corin Bianu

0
313

ELEGIE LA MARGINEA MĂRII

De câte ori mare­ea uda țăr­mul,
Între­ba de tine.
Avea ace­eași lim­pe­zi­me în ochi
Și aceași gra­ție netru­ca­tă,
Ca tine,
Încât se vedea cu cer­ti­tu­di­ne,
Că sun­teți rude.

Mare­ea
A venit din­tot­dea­u­na cu regu­la­ri­ta­te,
Și con­ti­nuă încă să vină.
Tu n‑ai mai venit…

***

O pre­zen­ta­re sin­te­ti­că, de pe Inter­net: Corin Bia­nu, pse­u­do­nim lite­rar al lui Ioan Cobia­nu. După stu­dii pri­ma­re în satul natal şi cele licea­le în Găeşti, urmea­ză Facul­ta­tea de Drept din Bucu­reşti (1970). Lu­crează în apa­ra­tul de stat până în 1992, apoi con­si­li­er juri­dic la dife­ri­te soci­e­tă­ţi comer­ciale şi insti­tu­ţii, prin­tre care Minis­te­rul Cul­tu­rii. Debut publi­cistic cu poe­zie la „Amfi­tea­tru” (1971). Cola­bo­rea­ză cu poe­zie, pro­ză, poveşti pen­tru copii, la „Amfi­tea­tru”, „Lucea­fă­rul”, „Româ­nia lite­ra­ră”, „Con­vor­biri lite­ra­re”, „Argeş”, „Scân­te­ia tine­re­tu­lui”, „Lite­re”, „Curi­er”. Pre­mi­at în 1982 la Fes­ti­va­lul umo­ru­lui de la Vaslui. Debut edi­to­ri­al cu roma­nul „În băta­ia vân­tu­ri­lor” (1986).

Publi­că apoi volu­me­le „Feno­me­nul Muda­va” (1992), „Mari pre­zi­că­tori, timp şi des­tin” (1995), „Drum fără întoar­ce­re” (2001), pre­cum şi poves­tiri pen­tru copii „Regi­na din gră­di­na fer­me­ca­tă” (1997). Volu­me­le de poe­zii pre­zin­tă o altă faţe­tă a cre­a­ţi­ei sale: „Ami­a­za demiur­gu­lui” (1987), „Iubi­rea ca fire” (1997), „Marea Tăce­re” (1999), „Lavi, refor­mă dra­gă” (2002).

O peri­oa­dă a scri­su­lui său este mar­ca­tă de apa­ri­ţia ca autor sau în cola­bo­ra­re cu Ioan Mamu­laş, a unor lucrări de parap­si­ho­lo­gie: „Feno­me­ne para­psihologice” (1993), „Demate­rializarea parapsi­hologică, invi­zi­bi­li­ta­tea” (1994), „Dicţio­nar de parap­si­ho­lo-gie” (1996). De ase­me­nea, volu­mul „Actori, tea­tru, muzi­că, umor” (1986), scris în cola­bo­ra­re cu Hora­ţiu Mălă­ie­le.

Atât în poe­zie cât şi în pro­ză, abor­dea­ză subiec­te majo­re refe­ri­toa­re la dez­ră­dă­ci­na­re, echi­li­brul ilu­zo­riu din­tre tem­po­ral şi atem­po­ral, aspi­ra­ţia fiinţei spre eter­ni­ta­te. Tonul este medi­ta­tiv, deşi auto­rul tră­ieş­te per­ma­nent sub pova­ra pre­zen­tu­lui care‑l deter­mi­nă să cre­a­dă „În flui­dul astral al cuvân­tu­lui”, căru­ia i se-nchi­nă „ca la o ţară înflo­ri­toa­re / Pe care, cu cât mai mulţi o iubesc / Cu atât mai puter­ni­că fi-va / Şi nemu­ri­toa­re”.

În roma­ne este dese­ori folo­si­tă teh­ni­ca epis­to­la­ră în evo­ca­rea unor stări sufle­teşti, pre­cum ago­nia, dez­ră­dă­ci­na­rea indi­vi­du­lui într‑o soci­e­ta­te în dez­a­gre­ga­re, debu­solată. Regis­trul abor­dea­ză o pale­tă lar­gă de sen­ti­men­te – nefi­inţa, lini­ş­tea, eter­ni­ta­tea – fil­tra­te printr‑o inte­ri­o­ri­za­re puter­ni­că, topi­te dese­ori într‑o expre­sie rigu­roa­să, arhi­tec­tu­ra­lă. Se con­si­de­ră „Nepo­tul’ Mnea-tale, modern spus, Fan-Cara­gi­a­le!…”. […]

Era chiar in ziua de Sf. Nico­lae, eram la un Inter­net Cafe, din apro­pi­e­re de Pia­ța Roma­nă, când am auzit pe cine­va spu­nând “Ele­gie la mar­gi­nea mării”… L‑am cunos­cut pe acest poet si m‑am gân­dit să sem­na­lez “Man­ga­li­ei News” poe­mul său.

LA MULȚI ANI, dom­nu­le Corin Bia­nu! Și cât mai mul­te Ele­gii, la fel de fru­moa­se!

Ioan Iacob, Bucu­rești, decem­brie 2019.


Man­ga­lia News, 09.12.2019. (A trans­mis prof. dr. Ioan Iacob).


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply