Cosmin Neidoni: Cum ne frângem ziua de mâine cu școala de azi?

0
144

Zile­le aces­tea s‑a tot vor­bit, pe bună drep­ta­te, des­pre Tes­te­le Pisa și per­for­man­țe­le cuan­ti­fi­ca­bi­le ale ele­vi­lor români cu vâr­sta de 15 ani la cele trei sec­tiuni: lec­tu­ră, mate­ma­ti­că și ști­in­țe! Rezul­ta­tul ne‑a pus în fața unei rea­li­tăti îngri­jo­ră­toa­re.

Algo­rit­mul peda­go­gic româ­nesc, cu une­le excep­ții, plea­că de la pre­mi­sa greși­tă că a face școa­lă este tot una cu a asis­ta la un dis­curs ex-cate­dra, cel mai ade­sea nea­tră­gă­tor, iar a cunoaș­te înseam­nă a repro­du­ce cu îna­l­tă fide­li­ta­te un text învă­țat fără a pune accen­tul pe înțe­le­ge­rea și inter­pre­ta­rea lui! Câți din­tre pro­fe­so­rii din Româ­nia au răba­da­rea să‑i sti­mu­le­ze pe elevi să gân­deas­că auto­nom, să‑i aju­te să-și pună între­bări și să-și for­mu­le­ze cu pro­pri­i­le cuvin­te un răs­puns, fie el și greșit într‑o pri­mă instan­ță!

La un moment dat întrebându‑l pe fiul meu cum au fost ore­le la școa­lă și cum i s‑a părut ora de româ­nă în mod spe­cial, admițând că mate­ma­ti­ca mi‑a dat, la rân­dul meu, mul­te com­pli­ca­ții și o cori­jen­ță, mi‑a spus sim­plu “Păi, nu mi‑a prea plă­cut!” Eram curi­os de ce, iar unul din răs­pun­su­ri­le date suna așa: “Pro­fa de româ­nă mi‑a spus să nu mai vor­besc nici­o­da­tă neîn­tre­bat”.

Am tăcut pen­tru câte­va cli­pe și mi-am adus amin­te — cu revol­tă și amă­ră­ciu­ne — că și unii din­tre pro­fe­so­rii mei, când eram în gim­na­ziu și liceu, eu fiind curi­os din fire și puțin gura­liv, mi-au rete­zat mul­te între­bări și une­le alo­cu­țiuni, cu ace­eași repli­că! Nu‑i așa că vă sună cunos­cut aceas­tă for­mu­lă a pro­fe­so­ri­lor? Nici nu vă puteți ima­gi­na ce efect îngro­zi­tor, de inhi­ba­re și des­cu­ra­ja­re, poa­te avea, pen­tru min­tea încă neru­me­ni­tă și sufle­tul fra­gil al unui copil, o repli­că stu­pi­dă și ros­ti­tă tăi­os, ca o sen­tin­ță jude­că­to­reas­că!

In con­ți­nu­tul, apa­rent mora­li­za­tor, al aces­tei puneri la punct a ele­vu­lui, găsesc una din­tre sute­le pro­ble­me de fond, ale edu­ca­ți­ei din Româ­nia ulti­mi­lor 50 de ani!

Vă rog să faceți un mic inven­tar al oame­ni­lor pe care îi admi­rați și care sunt in pri­ma line a cul­tu­rii de azi, ma refer la cul­tu­ră auten­ti­că nu la kit­sch! Știți cui se dato­rea­ză per­for­man­ța lor inte­lec­tu­a­lă și cul­tu­ra­lă? Nu șco­lii in pri­mul rând, ci fap­tu­lui că aceștia au avut cura­jul si inspi­ra­ția, când au înche­iat ore­le­le de la școa­lă să-și pună între­bări și să vor­beas­că neîn­tre­bați! Îmi aduc amin­te că HR Pata­pie­vici, al cărui tip de dis­curs mă fas­ci­nea­ză, a scris la un moment dat, in “Zbor în băta­ia săge­ții”, urmă­toa­re­le cuvin­te: “Ade­vă­ra­ta școa­lă am făcut‑o aca­să, după ore­le de curs, cu pro­fe­sori al căror glas nu l‑am auzit nici­o­da­tă!”

Nu toți ele­vii și tine­rii au râv­na de a se for­ma auto­di­dact, așa­dar pro­fe­so­rii și școa­la joa­că un rol esen­ți­al în for­ma­rea lor ca oameni!

Copi­ii, in gene­ral — și mai ales cei din ziua de azi — sunt prin defi­ni­ție curi­oși, au mul­te între­bări, au visu­ri­le și îndrăz­ne­a­la lor, așa­dar meni­rea șco­lii nu este a le inhi­ba ape­ti­tul inte­ro­ga­tiv printr‑o greși­tă cumin­ți­re și pune­re la punct fără drept de apel , ci a‑i sti­mu­la să gân­deas­că pe cont pro­priu, mirân­du-se și între­bân­du-se! Tot ceea ce numim cunoaș­te­re și ne fas­ci­nea­ză azi ca rea­li­za­re teh­no­lo­gi­că a avut ca temei o uimi­re înfi­ri­pa­tă fru­mos ca un susur de izvor în min­tea fra­ge­dă a unui copil care a îndrăz­nit să-și pună între­bări chiar și atunci când nimeni nu l‑a între­bat nimic!

Și pen­tru că voiam să știu ce a declan­șat furia pro­fe­soa­rei de româ­nă, l‑am între­bat eu pe fiul meu care a fost între­ba­rea pe care nu a reu­șit s‑o adre­se­ze, din tea­ma de a nu fi doje­nit.

- Nu am înțe­les - mi‑a spus fiul meu — ce înseam­nă: “Pămân­tul n‑are mar­gini, nici ceru­ri­le prag”.

Ei bine, doam­na pro­fe­soa­ră, ați ratat oca­zia de a fi magis­tra­lă și de a le vor­bi copi­i­lor din fața dum­ne­a­voas­tră, pe înte­le­sul lor, des­pre minu­na­tul sen­ti­ment de nemăr­gi­ni­re care‑l încear­că pe om, din când în când! Poa­te că asta au vrut să trans­mi­tă meta­fo­ric ver­su­ri­le lui Vasi­le Voi­cu­les­cu!

L‑am încu­ra­jat pe băi­a­tul meu să nu‑i fie tea­mă să-și pună între­bări, cu răb­da­re și poli­te­țe, chiar și atunci când un pro­fe­sor sau altul pare a nu înțe­le­ge că lumea cunoaș­te­rii nu este un set de răs­pun­suri for­ma­te de‑a gata, ci rezul­ta­tul unor între­bări arcu­i­te fru­mos pes­te mis­te­rul cople­și­tor al lumii în care tră­im!

Cos­min Nei­doni, Timi­șoa­ra, decem­brie 2019.


Man­ga­lia News, 09.12.2019.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele