Cei patru Cavaleri ai Apocalipsei Culturii Române — de Lucian Ciuchiță. Episodul 4 din ”Monada Rațiunii”

0
592

Cei patru Cava­leri ai Apo­ca­lip­sei Cul­tu­rii Româ­ne.

Îmi aduc amin­te un inter­viu cu aca­de­mi­cia­nul Zoe Dumitrescu–Buşulenga, în care se sco­tea în evi­denţă ten­dinţa tine­rei gene­ra­ţii spre incul­tu­ră şi medi­o­cri­ta­te. 

Fiind la cate­dră, în tim­pul unui semi­nar în care le vor­bea des­pre ope­ra lui Eschil, des­pre tra­ge­dia în sine, pli­nă de pro­fun­zi­me şi plu­ri­ta­te în sen­suri, a fost între­rup­tă de un stu­dent (idi­ot de bună sea­mă), care i–a spus: „Doam­nă, ce ne bateţi capul cu pră­pă­di­ţii ăştia şi vechi­tu­ri­le lor!?”

Aca­de­mi­cia­nul a înţe­les pe loc că „lup­ta este pier­du­tă” şi tre­bu­ie să se pen­sio­ne­ze, deşi putea a mai avea mulţi ani de pre­dat la cate­dră”. 

Pri­mul gând ce mi–a tre­cut prin min­te a fost unul de revol­tă, de ce n–a rămas la cate­dră şi, cu diplo­ma­ţie (sau chiar şi cu bici­ul), să–i con­vingă pe acei tineri de valo­ri­le uma­nis­mu­lui auten­tic!? Abdi­ca­rea sa brus­că nu se potri­vea defel cu tăria de carac­ter şi per­se­ve­renţa ce le demon­stra­se până atunci. Al doi­lea gând, întot­dea­u­na mai înţe­lept, mi–a fost că domnia sa a înţe­les că nu bătă­lia, ci răz­bo­i­ul este pier­dut – săvârşind, totu­şi, cum­pli­ta greşe­a­lă de a se da la o par­te, ca toţii inte­lec­tu­a­lii de cla­să, lăsând să iasă în faţă medi­o­cri­ta­tea şi non­va­loa­rea, pre­cum pădu­chii pe căra­re.

Răz­bo­i­ul con­tra medi­o­cri­tă­ţii este greu şi va fi şi mai greu, şi va avea pier­deri mari în  rân­dul inte­lec­tu­a­li­lor de mar­că, pier­de­ri­le (dis­pa­ri­ţi­i­le) celor­la­lţi fiind un bun câş­ti­gat. 

Inte­lec­tu­a­lii de mar­că sunt învinşi cu uşu­rinţă, la fel ca în „Răz­bo­i­ul Ste­le­lor”, de forţa nega­ti­vă, mai faci­lă, mai atrac­ti­vă, ce pare pe moment calea spre o cunoa­ş­te­re laxă, dar care este, evi­dent, dru­mul spre auto­dis­tru­ge­re. 

Spu­neam anul tre­cut că am să tri­mit pe cine­va la anii de stu­diu din tim­pul lice­u­lui. 

Da, poa­te că a uitat „Mitul peş­te­rii” (Pla­ton), în care oame­nii plini de super­fi­ci­a­li­ta­te şi pre­ju­de­că­ţi stau în lumea umbre­lor, iar focul este în mij­lo­cul peş­te­rii şi îi aşteap­tă să le ofe­re lumi­na. 

Da, poa­te că a uitat pri­vi­rea lui Cezar spre Cas­si­us şi Bru­tus, pli­nă de mira­re şi  dezo­la­re, ce rămâ­ne un punct de refe­rinţă în Isto­ria anti­că, la care face refe­ri­re şi  Dan­te în  „Infer­nul”, cei doi fiind dizgra­ţi­oşii de la guri­le dia­vo­lu­lui. 

Încerc un exer­ci­ţiu lite­rar pen­tru cei care vor să sară cu pră­ji­na direct în „Nobe­lul” pen­tru lite­ra­tu­ră. 

Revi­ne în  actu­a­li­ta­te roma­nul „Împă­ra­tul muş­te­lor”, o mare capo­do­pe­ră ce ne–a lăsat moş­te­ni­re Wil­li­am Gol­ding.

Împă­ra­tul muş­te­lor” este un roman cu două per­so­na­je cen­tra­le, fie­ca­re fiind repre­zen­tan­tul unei idei. Unul este mai inte­li­gent şi repre­zin­tă lide­rul auten­tic, cu solu­ţii şi rea­le posi­bi­li­tă­ţi, iar cela­lalt este mai aple­cat spre latu­ra super­fi­ci­a­lă, spe­ci­fi­că lip­sei de jude­ca­tă şi care, desi­gur, este accep­ta­tă de cei mulţi. 

Cava­le­rii mesei pătra­te”, aşa cum le este şi jude­ca­ta, când pătra­tă, când în colţuri, pare a fi o pie­să de tea­tru… pe ai cărei pro­ta­go­ni­şti îi veţi des­co­peri sin­guri…, pen­tru că  sunt în mare vogă acum.

Ce ştiu să scrie cei patru cava­leri ai apo­ca­lip­sei cul­tu­rii româ­ne?

Numai com­pi­la­ţii, scur­te ana­li­ze lite­ra­re, comen­ta­rii, evo­cări cu ten­tă filo­zo­fi­că, cri­ti­că şi apre­ci­eri fără fond, pil­de orto­do­xe şi… cam atât!

Lite­ra­tu­ra de duzi­nă care abu­n­dă în libră­rii este rodul lip­sei de res­pect faţă de citi­tori şi o gra­vă ofen­să la inte­li­genţa noas­tră şi tare mă tem că mai repe­de am să văd o mai­mu­ţă făcând focul decât pe cei în cau­ză să–şi cea­ră scu­ze pen­tru dez­as­trul pe care–l pro­duc!

Am să caut, ca Dio­ge­ne cu lumâ­na­rea aprin­să în tim­pul zilei, poa­te am să găsesc pe cine­va… 

Pagi­ni­le mele, pli­ne de praf din pre­lu­cra­rea lite­re­lor bru­te, am să le scu­tur în băta­ia vân­tu­lui, apoi am să le aştern pe pământ, ca să fie stro­pi­te cu apă, aşa dintr–o nece­si­ta­te a momen­tu­lui. În schimb, focul am să–l păs­trez în mine, ca să–mi cro­ias­că dru­mul spre lumi­nă şi înţe­le­ge­re.

Frag­ment din car­tea Mona­da Rațiu­nii, de Lucian Ciu­chi­ță. Epi­soa­de­le ante­ri­oa­re le puteți vizio­na AICI.


LUCIAN CIUCHIȚĂ — Scur­tă pre­zen­ta­re

Scri­i­to­rul Lucian Ciu­chi­ță a debu­tat în 1996, cu volu­mul de ver­suri “Oameni si Țăr­muri”, cu pre­fa­ța scri­să de Marin Sores­cu. Au urmat alte doua volu­me: “Cău­tă­to­rul de Zim­bri” (1999) și “Flo­ri­le Bine­lui” (2012). In anul 2005, a publi­cat pri­mul roman — “Dis­pa­ri­tia”, un poli­ci­er cu tri­mi­teri filo­zo­fi­ce. In peri­oa­da 1997–2006, a publi­cat mai mul­te carti eco­no­mi­ce si o ana­li­za a feno­me­nu­lui tero­rist con­tem­po­ran. A scris trei sce­na­rii de film de lung metraj si a rea­li­zat trei fil­me docu­men­ta­re. Este mem­bru al Uniu­nii Cine­aș­ti­lor din Româ­nia, din anul 1991 și face par­te din Aso­ci­a­tia Dra­ma­tur­gi­lor de Film.

In ulti­mii ani a scris si publi­cat alte zece roma­ne: Insu­la Pur­ga­to­ri­u­lui (roman dis­to­pic); 

Copo­i­ul din Car­di­ff (roman poli­tist-filo­zo­fic), Tai­fun in adan­curi (thri­l­ler), Geme­nii lui Bor­mann (roman isto­ric), Celes­te — Pla­ne­ta Pur­ga­to­ri­u­lui (SF, fan­ta­sy), un volum de ese­uri filo­zo­fi­ce inti­tu­lat Mona­da Ratiu­nii, roma­nul pam­flet “Deșer­tul flu­tu­ri­lor albi”, apoi ”Sub­ma­ri­nul tero­ris­ti­lor” (roman de spi­o­naj) si roma­nul semi-auto­bi­o­gra­fic, “250 de kilo­me­tri si un secol de amin­tiri, “Pasă­rea de Foc a tine­re­ții” (roman), “Pluto­nul nata­fle­ti­lor” și alte poves­tiri…

Roma­nul său, “Cuți­te­le roșii”, s‑a lan­sat la Muze­ul Lite­ra­tu­rii Româ­ne, în acest an. Roma­nul “L’i­le du pur­ga­to­ire”, a fost lan­sat la Salon du Livre-Paris, pe 17 mar­tie a.c și se bucu­ră de recu­noas­te­re inter­na­tio­na­la, fiind pro­mo­vat in tari­le fran­co­fo­ne. Roma­nul amin­tit a fost pre­zent si la Salon du Livre de Montre­al, din 20–25 noiem­brie…

La Edi­tu­ra ”Ecou Transil­van” a apă­rut cel mai recent volum al său, lan­sat la Târ­gul de Car­te Gau­dea­mus din noiem­brie 2019: Ce cau­tă poves­tea mea în fil­mul lor?

Ce cau­tă poves­tea mea în fil­mul lor?” este o „poves­te” cu un Făt-Fru­mos și o Ilea­na Cosân­zea­na, lup­tând, umăr la umăr, cu un Bala­ur cu mul­te cape­te. Auto­rul s‑a sim­țit obli­gat moral­men­te să scrie aceas­tă car­te pen­tru ca și omul obiș­nu­it să afle ce se întâm­plă în spa­te­le unor fil­me de suc­ces…, ade­vă­rat fiind că exis­tă o puz­de­rie de pse­u­do-cre­a­tori care își însu­șesc fără pic de ruși­ne mun­ca alto­ra, împă­u­nân­du-se mai apoi ca fiin­du-le pro­pria lor cre­a­ție. Cum, de prea mul­te ori pe „covo­rul roșu” se afi­șea­ză cei care nu au nici un fel de merit…, în timp ce ade­vă­ra­ții cre­a­tori rămân ano­nimi, era și tim­pul să tra­gă cine­va cuve­ni­tul sem­nal de alar­mă. „Poves­tea”, care încă nu a ajuns la final, indi­fe­rent de dez­no­dământ („Pe scut sau sub scut”), poa­te fi pri­vi­tă și ca o minu­na­tă nara­țiu­ne des­pre un El și o Ea, un cuplu care a nu s‑a dat îna­poi să lup­te – reu­șind chiar să învingă – un sis­tem mur­dar, dra­gos­tea fiind cea care le‑a insu­flat for­ța nece­sa­ră ca să răz­beas­că în acest răz­boi ine­gal, ira­țio­nal… o poves­te uni­că des­pre o lup­tă crân­ce­nă pen­tru afla­rea ade­vă­ru­lui!

Vă mai reco­man­dăm:

”…Tot spă­la­re a cre­ie­re­lor este și incul­tu­ra pro­po­vă­du­i­tă în abso­lut toa­te dome­ni­i­le, care a dus, efec­tiv — și nociv — la o rup­tu­ră între gene­ra­ții. Tine­rii de astazi, câți mai citesc, citesc numai “impor­turi”: “Har­ry Pot­ter”, “Lord of the Rin­gs”, “Game of Thro­nes” si alte best­se­l­ler-uri, din feri­ci­re fiind inca feri­ti de pasiu­ni­le citi­to­ru­lui ame­ri­can, care pre­tin­de că se numesc “Cărți gra­fi­ce” ben­zi­le dese­na­te pe care, pe vre­muri le citeau, la noi, copi­ii de 6–8 ani. De aici, de la lec­tu­ri­le lor, li se tra­ge si viziu­nea ocul­tă asu­pra lumii si asu­pra vie­tii, in gene­ral si, impli­cit, rup­tu­ra din­tre gene­ra­tii”. […] Dr. Lucian Ciu­chi­ță.


MN: Arti­co­le­le apă­ru­te sub sem­nă­tu­ra scri­i­to­ru­lui Lucian Ciu­chi­ță, redac­tor-cola­bo­ra­tor al coti­dia­nu­lui onli­ne Man­ga­lia News, pot fi vizio­na­te AICI.


Man­ga­lia News, 20.12.2019.


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

Leave a Reply