Academia Română se opune introducerii de noi materii și diminuării disciplinelor vechi, „verificate de la Renaștere încoace”

1
244

Punc­tul de vede­re al Aca­de­mi­ei Româ­ne pri­vind une­le aspec­te ale învă­ţămân­tu­lui pre­u­ni­ver­si­tar din Româ­nia.

Recen­te­le con­sta­tări date publi­ci­tă­ţii, refe­ri­toa­re la pro­cen­ta­jul ridi­cat al ele­vi­lor români afec­ta­ţi de anal­fa­be­tis­mul fun­cţio­nal, dar şi îngri­jo­ra­rea pro­du­să de anal­fa­be­tis­mul pri­mar (cau­zat de nepu­tinţa şco­la­ri­ză­rii tutu­ror copi­i­lor de vâr­stă şco­la­ră) şi de aban­do­nul şco­lar, deter­mi­nă Aca­de­mia Româ­nă să pro­pu­nă un set de măsuri, reieşi­te din expe­rienţa celui mai îna­lt for de con­sa­cra­re a valo­ri­lor inte­lec­tu­a­le şi de cer­ce­ta­re din Româ­nia. În plus, în con­tex­tul fixă­rii unui număr mai mic de ore pe săp­tămâ­nă pen­tru învă­ţămân­tul pre­u­ni­ver­si­tar, exis­tă ris­cul redu­ce­rii tim­pu­lui alo­cat unor dis­ci­pli­ne şco­la­re cla­si­ce.

Până la adop­ta­rea unei noi legi a edu­ca­ţi­ei naţio­na­le, meni­tă să fie sta­bi­lă şi să cuprin­dă, mai mult prin­ci­pii decât date con­cre­te (aces­tea tre­bu­ie să fie deta­li­a­te în sta­tu­te şi regu­la­men­te), este nevo­ie de un set de măsuri care să sta­bi­li­ze­ze şcoa­la româ­neas­că şi să‑i con­fe­re per­spec­ti­ve bune de dezvol­ta­re, fără a ceda în faţa unor pre­siuni con­junc­tu­ra­le, deri­va­te dintr‑o per­ce­pţie pri­pi­tă asu­pra schim­bă­ri­lor din soci­e­ta­tea con­tem­po­ra­nă şi lip­si­tă de o ana­li­ză pro­fun­dă şi rigu­roa­să. În acest sens, sem­na­lăm şi pro­pu­nem urmă­toa­re­le:

1. Pre­siu­nea nejus­ti­fi­ca­tă de a intro­du­ce noi dis­ci­pli­ne şco­la­re tre­bu­ie să fie opri­tă, prin cre­a­rea, în cadrul mate­ri­i­lor exis­ten­te, a noi conţi­nu­turi care să răs­pun­dă dina­mi­cii soci­e­tă­ţii con­tem­po­ra­ne. Ast­fel, pro­te­cţia mediu­lui, com­ba­te­rea poluă­rii se pot stu­dia la Geo­gra­fie, edu­ca­ţia finan­ci­a­ră şi ban­ca­ră la Şti­inţe soci­a­le şi la Isto­rie (în liceu), edu­ca­ţia civi­că şi con­sti­tu­ţio­na­lis­mul la Isto­rie, nutri­ţia sănă­toa­să, edu­ca­ţia igie­ni­că şi edu­ca­ţia sexu­a­lă la Bio­lo­gie, cir­cu­la­ţia pe dru­mu­ri­le publi­ce la Diri­genţie etc. Prac­tic, nu exis­tă dis­ci­pli­ne şco­la­re actu­a­le în cadrul căro­ra să nu se pli­e­ze teme­le strin­gen­te pen­tru actu­a­li­ta­te. Pro­pu­ne­ri­le de a intro­du­ce dis­ci­pli­ne noi şi de a le eli­mi­na sau dimi­nua pe cele vechi – veri­fi­ca­te de la Rena­ş­te­re încoa­ce – sunt lip­si­te com­plet de rea­lism şi de spi­rit peda­go­gic. De ase­me­nea, ide­ea de a avea mai mul­te dis­ci­pli­ne înche­ia­te cu medii semes­tri­a­le şi anu­a­le şi deru­la­te în câte o oră pe săp­tămâ­nă este lip­si­tă de ori­ce fel de fun­damen­ta­re psi­ho-peda­go­gi­că. Dis­ci­pli­ne­le de o oră pe săp­tămâ­nă au cea mai sla­bă efi­cienţă în pro­ce­sul de pre­da­re-învă­ţa­re.

2. Pre­siu­nea prin care se cere eli­mi­na­rea sau redu­ce­rea dras­ti­că a teo­ri­ei în favoa­rea susţi­ne­rii deprin­de­ri­lor prac­ti­ce are, de ase­me­nea, un grad mare de peri­cu­lo­zi­ta­te. În şcoa­lă, teo­ria şi prac­ti­ca tre­bu­ie să fie înge­mă­na­te într‑o sin­te­ză armo­ni­oa­să, fără de care rezul­ta­te­le ajung să fie dez­as­tru­oa­se. Fără cunoş­tinţe teo­re­ti­ce teme­i­ni­ce, acu­mu­la­te în memo­ria ele­vi­lor, deprin­de­ri­le prac­ti­ce ajung să fie fără fun­dament. De ace­ea, şti­inţe­le fun­damen­ta­le şi cele ale natu­rii tre­bu­ie să fie stu­di­a­te în con­ti­nu­a­re, înce­pând cu baze­le lor teo­re­ti­ce. Cer­ce­ta­rea fun­damen­ta­lă rămâ­ne şi ulte­ri­or, în învă­ţămân­tul supe­ri­or, baza ori­că­rei cer­ce­tări apli­ca­ti­ve şi teh­ni­ce.

3. Pre­siu­nea prin care se cere redu­ce­rea numă­ru­lui de ore de la dis­ci­pli­ne­le uma­nis­te şi de şti­inţe soci­a­le este, de ase­me­nea, lip­si­tă de rea­lism şi de pre­vi­ziu­ne pen­tru vii­tor. Digi­ti­za­rea devi­ne tot mai mult o meto­dă uni­ver­sa­lă de via­ţă şi un mod de a acţio­na în toa­te dome­ni­i­le, dar omul modern nu poa­te trăi şi acţio­na în via­ţă fără cunoş­tinţe ling­vis­ti­ce, isto­ri­ce, geo­gra­fi­ce, etno­gra­fi­ce, filo­so­fi­ce, eti­ce etc. Dimen­siu­nea isto­ri­că a exis­tenţei noas­tre indi­vi­du­a­le şi de grup rămâ­ne esenţi­a­lă. Nu putem trans­for­ma conş­ti­inţa soci­a­lă în tabu­la rasa – şter­gând întrea­ga expe­rienţă de via­ţă a ome­ni­rii -, ca să con­struim noi iden­ti­tă­ţi ilu­zo­rii.

Euro­pa Uni­tă are şanse să exis­te în con­ti­nu­a­re şi să se for­ti­fi­ce, nu prin încer­că­ri­le de des­tră­ma­re a iden­ti­tă­ţi­lor etni­ce, ci prin fău­ri­rea unui con­cert al naţiu­ni­lor libe­re şi dor­ni­ce să tră­i­as­că împre­u­nă. Pen­tru aceas­ta, este nevo­ie:

– de o cunoa­ş­te­re apro­fun­da­tă a lim­bii şi lite­ra­tu­rii româ­ne;

– de stu­di­e­rea teme­i­ni­că a gra­ma­ti­cii, inclu­siv în anii de liceu, la toa­te pro­fi­lu­ri­le, în manie­re adap­ta­te şi spe­ci­fi­ce;

– de exer­ci­ţi­ul insis­tent al lec­tu­rii, deo­po­tri­vă din cărţi tipă­ri­te sau pe suport digi­tal; unul din doi elevi se con­cen­trea­ză pe recu­noa­ş­te­rea lite­re­lor, a sila­be­lor şi pe recon­sti­tu­i­rea cuvân­tu­lui în sine, fără să‑i mai poa­tă per­ce­pe sem­ni­fi­ca­ţia;

– cul­ti­va­rea lite­ra­tu­rii româ­ne în manie­ră dia­cro­ni­că, pe curen­te şi miş­cări lite­ra­re, din Evul Mediu până astăzi;

– cul­ti­va­rea seri­oa­să a lim­bi­lor stră­i­ne şi a lite­ra­tu­rii uni­ver­sa­le; com­bi­na­rea scri­i­to­ri­lor români cu cei stră­ini, pe teme mari, fără nicio pre­gă­ti­re pre­a­la­bi­lă a ele­vi­lor nu face decât să cre­e­ze con­fu­zie şi haos în minţi­le tine­re;

– învă­ţa­rea Lite­ra­tu­rii prin pris­ma Isto­ri­ei lite­ra­tu­rii dă rezul­ta­te foar­te bune, veri­fi­ca­te de sute de ani, iar scri­i­to­rii nu tre­bu­ie stu­di­a­ţi după gus­tul pro­fe­so­ru­lui, ci după nece­si­tă­ţi­le inter­ne ale dis­ci­pli­nei. Prin urma­re, dacă, de exem­plu, Nico­lae Fili­mon repre­zin­tă o treap­tă în roma­nul româ­nesc, iar Ion Heli­a­de Rădu­les­cu, prin „Sbu­ră­to­rul”, un reper în poe­zia româ­neas­că, ei tre­bu­ie stu­di­a­ţi din­co­lo de pre­fe­rinţe, în spi­ri­tul cano­nu­lui. Nici Sha­kes­pea­re, nici Cer­van­tes şi nici Goe­the nu expri­mă, prin cre­a­ţi­i­le lor, spi­ri­tul din „Har­ry Pot­ter” ori din „Stă­pâ­nul ine­le­lor” şi, totu­şi, cre­a­ţia lor nu e repu­di­ată. Cre­a­ţia lor conţi­ne valori pere­ne, fără de care nu se înţe­le­ge evo­lu­ţia lite­ra­tu­rii; cano­nul lite­rar şi ope­re­le cla­si­ci­lor rămân punc­te impor­tan­te de reper pen­tru stu­di­e­rea lite­ra­tu­rii;

– sepa­ra­rea stu­di­u­lui lim­bi­lor de gra­ma­ti­că şi de lite­ra­tu­ră este lip­si­tă de sens; comu­ni­ca­rea corec­tă în soci­e­ta­te se face nu prin oco­li­rea regu­li­lor de gra­ma­ti­că şi prin igno­ra­rea ope­re­lor lite­ra­re în favoa­rea ora­li­tă­ţii şi a lim­ba­ju­lui coloc­vi­al, a ace­lui din repor­ta­je spor­ti­ve, din tex­te admi­nis­tra­ti­ve, jur­na­lis­ti­ce; dis­ci­pli­na „lim­bă şi comu­ni­ca­re” nu are niciun sens, din moment ce lim­ba româ­nă are meni­rea de bază să asi­gu­re comu­ni­ca­rea între români. Comu­ni­ca­rea corec­tă nu se înva­ţă punând între paran­te­ze tex­te­le lite­ra­re, ci, dim­po­tri­vă, prin cul­ti­va­rea, expli­ca­rea şi apro­pri­e­rea lor. Lim­ba româ­nă armo­ni­oa­să se află, în pri­mul rând, în lite­ra­tu­ra româ­nă, care, oda­tă stu­di­ată, garan­tea­ză expri­ma­rea corec­tă în mass media, în sport, în IT, în teh­ni­că etc.

– ide­ea redu­ce­rii ore­lor de Isto­rie, cu sco­pul asi­gu­ră­rii edu­ca­ţi­ei glo­ba­le şi pre­gă­ti­rea vii­to­ri­lor „cetă­ţeni euro­peni” este absur­dă; iden­ti­ta­tea euro­pea­nă nu se poa­tă obţi­ne prin dis­tru­ge­rea iden­ti­tă­ţi­lor naţio­na­le, ci, dim­po­tri­vă, prin for­ti­fi­ca­rea lor; un român care ştie cum şi de ce este român îl va înţe­le­ge şi preţui pe un fran­cez, leton sau sue­dez; dimi­nu­a­rea stu­di­u­lui isto­ri­ei înseam­nă con­dam­na­rea noas­tră la igno­ranţă şi izo­la­re (pe de o par­te, va cre­ş­te în soci­e­ta­te pon­de­rea daco­pa­ţi­lor, autoh­to­ni­ş­ti­lor şi tra­di­ţio­na­li­ş­ti­lor, iar pe de alta, a mondi­a­li­ş­ti­lor şi detrac­to­ri­lor, care exhi­bă nimic­ni­cia popo­ru­lui român, con­dam­nat – după opi­nia lor – să rămâ­nă la coa­da lumii); stu­di­ul orga­ni­zat al isto­ri­ei con­fe­ră cul­tu­ră gene­ra­lă soli­dă, care ne aju­tă, în călă­to­ri­i­le tot mai dese pe care le facem, să înţe­le­gem de ce Notre-Dame este o bise­ri­că goti­că, de ce Con­stan­ti­no­po­lul se chea­mă azi Istan­bul, sau cum de Pra­ga se chea­mă „Ora­şul de Aur”; edu­ca­ţia prin isto­rie înseam­nă edu­ca­ţie pen­tru via­ţă;

– ace­la­şi rol îl are şi geo­gra­fia ca dis­ci­pli­nă şco­la­ră, pen­tru că ne aju­tă să ne pla­săm în spa­ţiu, să nu con­fun­dăm meri­dia­ne­le cu para­le­le­le şi să ştim ce deo­se­bi­re este între Ecu­a­tor şi Ecua­dor!

– lim­ba lati­nă, stu­di­ată cel puţin un an, de pre­fe­rat în cla­sa a VIII‑a, are un dublu rol: mai întâi ne aju­tă să înţe­le­gem lati­ni­ta­tea căre­ia îi apa­rţi­nem; în toa­te ţări­le civi­li­za­te, lati­na a rămas obiect de stu­diu, iar în Ger­ma­nia, mari­le uni­ver­si­tă­ţi teh­ni­ce, care pre­gă­tesc ingi­neri, ofe­ră lati­na drept curs alter­na­tiv (opţio­nal) pen­tru stu­denţi; în al doi­lea rând, gra­ma­ti­ca lati­nei, ca şi gra­ma­ti­ca româ­neas­că, dis­ci­pli­nea­ză min­tea ele­vi­lor, adu­ce rigoa­re şi logi­că în expri­ma­re. Lati­na ser­veş­te, în mod direct sau indi­rect, vii­toa­re­lor pro­fe­siuni de filo­log, de jurist, de ingi­ner, de far­ma­cist, de medic, de infor­ma­ti­cian etc.; aproa­pe 80% din ter­me­nii englezi de pe pri­ma pagi­nă a Word-ului de pe ori­ce com­pu­ter sunt de ori­gi­ne lati­nă (file, dele­te, table, insert etc.); din aceas­tă per­spec­ti­vă, ar fi de mare uti­li­ta­te reîn­fi­inţa­rea unor cla­se cu pro­fil de stu­dii cla­si­ce în lice­e­le (cole­gi­i­le naţio­na­le) impor­tan­te ale câtor­va ora­şe mari din Româ­nia.

Pen­tru ca toa­te aces­tea să se poa­tă înfăp­tui, este nevo­ie de înde­pli­ni­rea foar­te mul­tor con­di­ţii, între care pro­fe­so­rii buni şi manu­a­le­le bune, dar şi schim­ba­rea per­ce­pţi­ei greşi­te des­pre şcoa­lă, insi­nu­a­te tot mai mult în spa­ţi­ul public în ulti­ma vre­me:

– pro­gra­me­le şco­la­re sau cur­ri­cu­la (cur­ri­cu­la este plu­ra­lul de la cuvân­tul lati­nesc cur­ri­cu­lum, sub­stan­tiv neu­tru de decli­na­rea a II‑a) – prin urma­re, ter­me­nul nu se poa­te folo­si ca şi cum ar fi sin­gu­lar femi­nin! – tre­bu­ie să fie, în mod cate­goric, sim­pli­fi­ca­te, la toa­te mate­ri­i­le; mulţi pro­fe­sori pre­fe­ră încă să pre­dea mult şi nein­te­li­gi­bil, în loc să pre­dea mai puţin şi înţe­les de toţi ele­vii;

– manu­a­le­le tre­bu­ie să aibă for­me coe­ren­te şi să nu se schim­be an de an; manu­a­le­le digi­ta­le vor înlo­cui, pro­ba­bil, în vii­tor, manu­a­le­le tipă­ri­te, dar scri­sul de mână are încă un rol impor­tant în soci­e­ta­te; pre­o­cu­pa­rea pen­tru can­ti­ta­tea mare de infor­ma­ţie tre­bu­ie să fie înlo­cu­i­tă cu pre­o­cu­pa­rea pen­tru infor­ma­ţie cla­ră, echi­li­bra­tă şi corec­tă;

– ele­vii nu ajung, totu­şi, anal­fa­beţi fun­cţio­nali, fiind­că reţin prea mul­tă infor­ma­ţie şi pen­tru că sunt copleşi­ţi de teo­rie – cum se insi­nu­ea­ză în anu­mi­te medii actu­a­le – ci, dim­po­tri­vă, pen­tru că nu reţin mai nimic; ide­ea că memo­ria nu tre­bu­ie cul­ti­va­tă în şcoa­lă şi că ele­vii nu au nevo­ie de cunoş­tinţe, ci de meto­de de apli­ca­bi­li­ta­te prac­ti­că este com­plet greşi­tă; ca să aplici cea mai bună meto­dă, tre­bu­ie să ai capa­ci­ta­tea de a com­pa­ra date­le, de a cân­tări alter­na­ti­ve­le, iar pen­tru aceas­ta cunoş­tinţe­le pro­prii sunt esenţi­a­le; memo­ria este o com­po­nen­tă fun­damen­ta­lă a inte­li­genţei, iar necul­ti­va­rea sa face să sca­dă dras­tic gra­dul de inte­li­genţă;

– în şcoa­la con­tem­po­ra­nă, ca şi în soci­e­ta­te, în gene­ral, se dimi­nu­ea­ză în mod îngri­jo­ră­tor cul­tul mun­cii şi se impu­ne ide­ea mini­mei rezis­tenţe; o par­te din­tre elevi sunt supra­în­căr­ca­ţi, dar nu numai din vina şco­lii, ci şi a părinţi­lor, şi sunt copleşi­ţi de mul­te acti­vi­tă­ţi inu­ti­le; mate­ma­ti­ca, fizi­ca, lim­bi­le şi lite­ra­tu­ri­le, chi­mia, isto­ria, geo­gra­fia, bio­lo­gia etc. nu se pot însu­şi fără mun­că; nu ajun­ge nici să‑i auzim pre­dând pe pro­fe­sori, nici să arun­căm o pri­vi­re pe Goo­gle, ci este nevo­ie de fixa­re, de reca­pi­tu­la­re, de repe­ta­te exer­ci­ţii etc.

Şcoa­la are de seco­le întregi filo­so­fia ei şi aceas­ta nu poa­te fi elu­da­tă, de dra­gul moder­ni­ză­rii sau al sim­pli­fi­că­rii vieţii. Şcoa­la nu tre­bu­ie redu­să la o insti­tu­ţie de pres­tări de ser­vi­cii, care livrea­ză ocu­panţi de locuri de mun­că robo­ti­za­ţi, limi­ta­ţi. Şcoa­la tre­bu­ie să‑i dea absol­ven­tu­lui sen­ti­men­tul că via­ţa sa are un sens, o moti­va­ţie cul­tu­ra­lă, care se con­cre­ti­zea­ză într‑o armo­nie a iden­ti­tă­ţii per­so­na­le şi a celei naţio­na­le, cu apar­te­nenţa la cul­tu­ra euro­pea­nă şi la cea pla­ne­ta­ră. Şi, din aceas­tă per­spec­ti­vă, stu­di­e­rea lim­bii şi lite­ra­tu­rii româ­ne, a lim­bi­lor stră­i­ne, a lim­bii şi cul­tu­rii lati­ne, a isto­ri­ei, geo­gra­fi­ei etc. devin extrem de impor­tan­te pen­tru vii­tor. De ase­me­nea, schim­bă­ri­le dese şi mărun­te din cadrul sis­te­mu­lui de edu­ca­ţie din Româ­nia nu fac decât să cre­e­ze dez­o­rien­ta­re, insta­bi­li­ta­te şi să con­du­că la o pre­gă­ti­re pre­ca­ră, super­fi­ci­a­lă şi nepo­tri­vi­tă exi­genţe­lor lumii con­tem­po­ra­ne.

Aca­de­mia Româ­nă este gata să cola­bo­re­ze cu Minis­te­rul Edu­ca­ţi­ei şi Cer­ce­tă­rii, pen­tru găsi­rea celor mai bune solu­ţii apli­ca­bi­le şco­lii româ­neşti. Con­vin­ge­rea noas­tră – aido­ma mesa­ju­lui din mot­to-ul pus la intra­rea unui fai­moa­se uni­ver­si­tă­ţi – este că o naţiu­ne nu moa­re în urma ata­cu­ri­lor cu rache­te balis­ti­ce inter­con­ti­nen­ta­le, ci în urma dis­tru­ge­rii sis­te­mu­lui ei de învă­ţământ, de edu­ca­ţie în gene­ral.

Biro­ul Pre­zi­di­u­lui Aca­de­mi­ei Româ­ne:
Acad. Ioan-Aurel Pop, preşe­din­te,
Acad. Bogdan Simio­ne­scu, vice­preşe­din­te,
Acad. Vic­tor Spi­nei, vice­preşe­din­te,
Acad. Răzvan Theo­do­res­cu, vice­preşe­din­te,
Acad. Vic­tor Voicu, vice­preşe­din­te,
Acad. Ioan Dumi­tra­che, secre­tar gene­ral.


Man­ga­lia News, 12.12.2019. (sur­sa: curentul.info).


Susține cotidianul online Mangalia News.
Poți dona aici:
Mulțumim pentru sprijin.

1 COMENTARIU

  1. Toți oame­nii demni, res­pon­sa­bili sunt soli­dari cu Aca­de­mia Româ­nă. Pro­pu­ne­ri­le aces­te­ia sunt coe­ren­te, con­ving­ă­tor argu­men­ta­te, veri­fi­ca­te în timp, bene­fi­ce pen­tryu Româ­nia. Doam­ne, aju­tă!

LĂSAȚI UN MESAJ

Va rugam sa adaugati un mesaj
Va rugam sa introduceti numele